Plângere contravenţională. Sentința nr. 9017/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9017/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 04-10-2013 în dosarul nr. 22096/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVLĂ NR.9017
Ședința publică din 04.10.2013
Președinte – A. B.
Grefier – M. O.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile privind pe petent S.C. M.-F. S.R.L.și pe intimat POLIȚIA L. G., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța a reținut cauza spre soluționare și având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 27.09.2013, 04.10.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul acestei instanțe, la data de 12.11.2012 sub dosar nr._, petenta S.C. M.-F. S.R.L. a contestat procesul-verbal de contravenție . nr._ întocmit la data de 26.10.2012 de un agent constatator din cadrul intimatei Poliția L. G., solicitând instanței anularea procesului-verbal și în subsidiar înlocuirea amenzii cu avertisment.
În motivarea în fapt a acțiunii, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional reținându-se în sarcina sa că a amplasat, la punctul de lucru al societății, o firmă luminoasă cu denumirea acesteia. Petenta a mai învederat instanței că sancțiunea a fost aplicată fără a se verifica faptul că societatea petentă a depus diligențele pentru a obține o autorizație în acest sens și fără ca reprezentantul societății să fie citat pentru a-și spune punctul de vedere la data întocmirii procesului verbal de constatare a contravenției.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 16 pct. 1 și 7 din O.G. nr. 2/2001.
La cerere a fost atașat procesul-verbal contestat (fila 8).
Legal citată, intimata nu a depus întâmpinare, însă a depus la dosarul cauzei copia procesului verbal . nr._/26.10.2012, dovada de comunicare a procesului verbal, copie sesizare înregistrată sub numărul 6958/13.08.2012 la Poliția L. G., copia răspunsului la sesizare și dovada de comunicare a acestuia (filele 24-31).
În susținerea plângerii, la termenul din data de 20.09.2013, societatea petentă a depus aviz de amplasament favorabil nr._/12.03.2013, releveu societate comercială, autorizație de construcție nr. 350/25.06.2013, certificat de urbanism nr. 1337/14.12.2012, adresă emisă de Agenția pentru Protecția Mediului G..
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ. iar plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
La termenul de judecată din data de 17.06.2013 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt, prin procesul-verbal ..C nr._ întocmit la data de 26.10.2012 petenta S.C. M.-F. S.R.L. a fost sancționată cu amendă în cuantum de 3.000 lei în temeiul art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu modificările și completările ulterioare. Totodată, prin procesul verbal s-a dispus ca măsură complementară . termen de 60 de zile de la primirea procesului verbal sancționator.
Potrivit celor reținute în procesul verbal contestat, în urma controlului efectuat la data de 17.10.2012, ora 11.20, de agenții constatatori din cadrul intimatei Poliția L. G., sediul societății din G., ., ., s-a constatat amplasarea unei firme luminoase pe fațada exterioară a spațiului comercial de la parterul blocului, fără autorizare de construire.
Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate si temeinicie al instanței.
Analizând modul de întocmire a procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. De asemenea, deși procesul verbal nu a fost semnat de reprezentantul petentei, acesta nefiind de față la întocmire, cuprinde semnătura unui martor asistent.
În ceea ce privește motivele de nelegalitate invocate de petentă, instanța reține următoarele:
- Cu privire la susținerea conform căreia societății petente i-ar fi fost încălcat dreptul de a face obiecțiuni la procesul verbal ca urmare a împrejurării că nici un reprezentant al societății nu a fost chemat pentru a fi de față în momentul constatării efectuate de agentul de poliție locală, societății fiindu-i trimis ulterior procesul verbal cu mențiunea că la constatare s-a aflat un martor, instanța apreciază că dreptul de a face obiecțiuni prevăzut de dispozițiile legale se referă numai la ipoteza în care contravenientul este prezent la momentul întocmirii procesului verbal, situație care nu este incidentă în speță, actul fiind încheiat în lipsa reprezentanților legali ai societății sancționate. În legătură cu acest ultim aspect, instanța reține că nu există nicio dispoziție legală care să impună agentului constatator obligația de a depune demersuri pentru a asigura prezența acestora la momentul întocmirii procesului verbal, motiv pentru care va respinge acest motiv de nulitate ca neîntemeiat.
- Referitor la susținerile petentei în sensul că societatea a fost sancționată pe baza unei presupuneri a agentului constatator, acesta neefectuând minimum de diligențe de a fotografia modificările pretinse a fi fost făcute la fațada blocului, instanța urmează a le califica drept apărări de fond, ce vor fi examinate la momentul analizării temeiniciei procesului verbal
- În ceea ce privește motivul de nulitate referitor la omisiunea agentului constatator de a indica în cuprinsul procesului verbal textul de lege care prevede caracterul contravențional al faptei reținute în sarcina societății petente, instanța apreciază, în primul rând, că aspectele invocate, referitoare la încadrarea în drept a faptei, neregăsindu-se între cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, pot atrage eventual nulitatea relativă a procesului verbal, în condițiile dovedirii de către petentă a unei vătămări care nu ar putea fi înlăturată altfel decât prin anularea actului. Cu privire la acest aspect, instanța reține că temeiul de drept indicat în actul de constatare și sancționare a contravenției, respectiv art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 republicată, permite instanței să identifice fapta în raport cu care s-a procedat la aplicarea sancțiunii și să verifice, prin raportare la aceasta, legalitatea și temeinicia procesului verbal, iar societății petente - să formuleze apărări. Prin urmare, instanța apreciază că societății petente nu i s-a cauzat nicio vătămare care ar putea justifica sancțiunea nulității relative a procesului verbal, instanța urmând să respingă acest motiv de nelegalitate ca neîntemeiat.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Sub aspectul temeiniciei, procesul verbal este întemeiat, în cauză nefiind dovedită o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 50/1991 constituie contravenție dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii, să fie considerată infracțiune executarea sau desființarea, totală ori parțială, fără autorizație a lucrărilor prevăzute la art. 3, cu excepția celor menționate la lit. b), de către investitor și executant.
De asemenea, conform art. 3 alin. 1 lit. h din Legea nr. 50/1991 republicată, printre tipurile de lucrări pentru care este necesară autorizația de construcție se numără “lucrările de construcții cu caracter provizoriu: chioșcuri, tonete, cabine, spații de expunere situate pe căile și spațiile publice, corpuri si panouri de afișaj, firme și reclame.”
În cauză, instanța reține că petenta nu a făcut dovada că la momentul sancționării contravenției deținea autorizație de construcție. În plus, instanța are în vedere faptul că petenta nu a negat în niciun moment fapta imputată în sarcina sa, aceasta învederând instanței doar că la momentul controlului societatea depusese diligențe pentru a obține autorizația de construcție. Cu toate acestea, din înscrisurile depuse la dosar reiese nu numai că la data sancționării contravenționale a societății petente, aceasta nu deținea autorizație de construcție valabilă pentru firma luminoasă amplasată, ci și faptul că demersurile realizate de societatea în vederea obținerii acestui document au fost ulterioare datei la care s-a constatat săvârșirea contravenției. Astfel, potrivit mențiunilor cuprinse în avizul de amplasament favorabil nr._/12.03.2013, solicitarea societății petente privind avizarea amplasării obiectivului reprezentând intrare în legalitate firmă luminoasă a fost înregistrată la data de 28.02.2013, adică la aproximativ 4 luni după momentul constatării contravenției. De asemenea, cererea pentru emiterea certificatului de urbanism, necesar la rândul lui în vederea obținerii autorizației de construire, a fost înregistrată, după cum reiese din cuprinsul acestuia, tot ulterior constatării contravenției, respectiv la 28.11.2012.
Referitor la susținerile petentei în sensul că societatea a fost sancționată pe baza unei presupuneri a agentului constatator, acesta neefectuând minimum de diligențe de a fotografia modificările pretinse a fi fost făcute la fațada blocului, instanța apreciază că nu există nicio dispoziție legală care să impună agentului constatator această obligație, iar exigența constatării de către acesta a faptei contravenționale prin propriile simțuri este îndeplinită. În ceea ce privește lipsa efectuării de către agentul constatator a unor demersuri în vederea stabilirii necesității existenței autorizației de construcție, instanța apreciază că aceste aspecte invocate de reprezentanții petentei sunt lipsite de relevanță, atâta timp cât această necesitate rezultă din coroborarea situației de fapt reținută cu temeiul de drept indicat în procesul verbal.
Pentru considerentele expuse mai sus, instanța reține că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului verbal astfel încât petenta se face vinovată de fapta reținută în sarcina sa.
Cu toate acestea, relativ la individualizarea sancțiunii aplicate de către intimat, instanța reține că art. 5, alin. 5 al O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Totodată, potrivit art. 21, alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
De asemenea, instanța de judecată, în temeiul art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/ 2001, administrează probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
Astfel, instanța consideră că sancțiunea aplicată de către intimat, amendă în cuantum de 3000 lei, în condițiile în care nu sunt reținute circumstanțe agravante în sarcina societății petente care să justifice o sancțiune superioară minimului prevăzut de lege, nu respectă principiul proporționalității cu fapta săvârșită.
Scopul contravenției este de a apăra valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală (art. 1 alin.1 din O.G. nr. 2/2001) iar scopul sancțiunii contravenționale este atât de constrângere cât și de prevenire a repetării ori săvârșirii de noi fapte. Ca și în speța de față, trebuie avut în vedere că sancțiunea contravențională nu privește și nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Pentru argumentele de mai sus, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale în cuantumul său minim, respectiv 1000 de lei, este suficientă pentru sancționarea faptei, așa cum a fost circumscrisă mai sus, pentru ca societatea petentă să își revizuiască atitudinea și este proporțională cu gradul de pericol social concret.
În ceea ce privește dispunerea de către agentul constatator ca măsură complementară a intrării în legalitate în termen de 60 de zile de la primirea procesului verbal sancționator, instanța constată că aceasta a fost luată în mod legal, fiind prevăzută de art. 28 alin.1 din Legea nr. 50/1991, potrivit căruia “O data cu aplicarea amenzii pentru contraventiile prevazute la art. 26 alin. (1) lit. a) si b) se dispune oprirea executarii lucrarilor, precum si, dupa caz, luarea masurilor de încadrare a acestora în prevederile autorizatiei sau de desfiintare a lucrarilor executate fara autorizatie ori cu nerespectarea prevederilor acesteia, într-un termen stabilit în procesul-verbal de constatare a contraventiei.”
În consecință, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională formulată de societatea petentă împotriva procesului verbal de contravenție ..C. nr._ din 26.10.2012 și să modifice în parte actul de sancționare în sensul că va reduce cuantumul amenzii aplicate de la suma de 3000 lei, la cuantumul minim de 1000 lei, menținând celelalte dispoziții ale actului atacat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. M.-F. S.R.L., cu sediul Babadag . . ., în contradictoriu cu intimatul POLIȚIA L. G., cu sediul în G. ., împotriva procesului verbal ..C. nr._ încheiat la data de 26.10.2012.
Modifică în parte procesul verbal ..C. nr._ încheiat la data de 26.10.2012, în sensul că reduce sancțiunea cu amendă aplicată pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 26 alin. 1 lit. a din Legea nr. 50/1991 republicată, de la 3000 lei la 1000 lei.
Menține celelalte prevederi ale procesului verbal menționat.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.10.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. A.B. / Dact. M.O. / 5 ex /04.12.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2933/2013. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9018/2013.... → |
|---|
