Plângere contravenţională. Sentința nr. 19/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 1871/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 19 Noiembrie 2013
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul O. I. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 12.11.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria,având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 19.11.2013 când a dat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 25.01.2013, pe rolul Judecătoriei G. sub nr_, petentul O. I. în contradictoriu cu intimatul POLIȚIA L. G. a contestat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 10.01.2013.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că în data de 10.01.2013 ora 17.55 a condus microbuzul cu nr de înmatriculare_ pe direcția Micro 39 – Depozit pe . în dreptul stației din Micro 39 a văzut că stația era ocupată de 3 autobuze și un microbuz, astfel că a oprit în fața trecerii de pietoni, așteptând să treacă aceștia. A menționat petentul că între timp călătorii din microbuz au coborât.
Petentul a contestat starea de fapt reținută prin procesul verbal, afirmând că a oprit la trecerea de pietoni pentru că a fost nevoit, aceasta nefiind o oprire voluntară.
În drept, a invocat prevederile OG nr. 2/2001.
În susținerea plângerii a depus la dosar copie după procesul verbal de contravenție și procesul verbal de afișare(filele 3, 4).
Legal citată, intimata POLIȚIA L. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent întrucât procesul verbal a fost în mod legal încheiat de agentul constatator, care a constatat fapta personal, prin simțurile proprii, iar starea de fapt a fost corect reținută de agentul constatator. A mai învederat intimata că situația de fapt învederată de petent, chiar adevărată, nu îl exonerează pe acesta de răspundere, fiind o practică a transportatorilor să oprească și în alte locuri decât în stațiile special amenajate, pentru a permite urcarea și coborârea călătorilor.
Intimata a invocat în drept prevederile art. 115-118 C., OG nr. 2/2001 și OUG nr 195/2002.
A anexat la întâmpinare copie după procesul verbal de contravenție și procesul verbal de afișare (filele 7, 8).
Pentru termenul din 29.10.2013, intimata a depus la dosar și dovada sancționării petentului și în alte ocazii pentru același gen de contravenții (fila 17).
Instanța a administrat pentru părți proba cu înscrisuri și proba cu audierea martorului D. N., depoziția acestuia fiind consemnată la fila 18.
Plângerea este scutită de taxă de timbru potrivit art.15, lit.i din Legea nr.146/1997 și în consecință și de plata timbrului judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32, alin.2 din OG nr.2/2001 și art.1, pc.1 din C.Pr. Civ.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că plângerea este întemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, prin procesul verbal ., nr._ petentul O. I. a fost sancționat contravențional în baza prevederilor art. 101 alin. 1 pct. 15 din OUG nr. 195/2002 cu amenda de 420 lei pentru că la data pentru că la data 10.01.2013, în timp ce conducea microbuzul în regim de maxi-taxi, cu nr._, în mun. G., a oprit voluntar pentru a face schimb de călători pe trecerea de pietoni, de pe . fața Peco Petrom, în alt loc decât în stația amenajată.
Din declarația martorului D. N. (fila 18) rezultă că starea de fapt este sensibil diferită de cea menționată în procesul verbal de contravenție. Astfel, martorul a confirmat versiunea petentului, așa cum a fost ea descrisă în motivele plângerii contravenționale.
Martorul a relatat că incidentul s-a petrecut la benzinărie în stația Micro 39, petentul oprind la trecerea de pietoni dinaintea stației pentru a lăsa pietonii să treacă și pentru că nu mai avea loc în stație, acolo aflându-se deja 2 autobuze și un microbuz. A mai relatat martorul că călătorii s-au grăbit să coboare din microbuz deși nu erau încă în stație, iar petentul le-a sus să nu coboare.
În drept, potrivit art. 101 alin. 1 pct. 15 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, ”constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni (de la 6 la 8 puncte-amendă, potrivit art. 98 alin. 4 lit. c) următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: …pct. 15. oprirea autovehiculelor destinate transportului public de persoane în alte locuri decât în stațiile semnalizate ca atare.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea condițiilor de formă prevăzute de art. 16 și 19 din O.G. nr. 2/2001 și cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
De asemenea, instanța constată că pentru fapta descrisă a fost stabilită în mod corect încadrarea în textele de lege indicate ca temei legal al constatării și sancționării contravenției.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 privind contravențiile nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia art. 34, dar și ale art. 47, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Cod civil, se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit, pe baza observațiilor directe ale agentului constatator învestit cu exercițiul autorității de stat, face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, iar în temeiul art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Instanța reamintește că, potrivit dispozițiilor OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. Revine petentului obligația legală – potrivit art.1191 din vechiul cod civil – să răstoarne această prezumție cu proba contrară.
În cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „CEDO”) a stabilit că procedura contravențională românească, în anumite circumstanțe, poate fi circumscrisă noțiunii de materie penală (paragrafele nr.48-53). Condiția principală pentru această calificare este gravitatea sancțiunii care poate fi aplicată contravenientului (de exemplu închisoarea contravențională, nefiind exclusă însă și situația unei amenzi foarte mari). Într-un astfel de caz, fiind vorba de materie penală, prezumția de nevinovăție este pe deplin aplicabilă contravenientului și revine agentului constatator să probeze existența și circumstanțele faptei celui sancționat.
În speța de față, nu se poate reține calificarea penală a procedurii contravenționale, întrucât sancțiunile aplicate petentului (avertismentul și amenda) au fost reduse.
Într-o astfel de situație, însăși CEDO recunoaște că legislația internă a unui stat poate stabili unele prezumții (paragraful nr.60). O astfel de prezumție se regăsește în Ordonanța nr.2/2001, care stabilește că procesul verbal de contravenție încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. Cu alte cuvinte, între afirmația existenței faptei (făcută de agent) și cea a inexistenței ei (făcută de contravenient), legea dă prioritate, în lipsa altor probe, celor constatate de agent cu propriile simțuri. Revine, așadar, petentului obligația de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție prin propunerea de probe contrare, în temeiul art.1191 din vechiul Cod civil.
Această prezumție de legalitate și temeinicie, admisă de CEDO, este perfect logică; dacă am reține contrariul, ar însemna ca toate faptele mărunte și care se întâlnesc oricum extrem de frecvent să rămână nesancționate, la simpla afirmație a petenților că acele fapte nu există. Pentru a fi probate aceste fapte, ar trebui fie ca toți agenții constatatori să fie însoțiți în cursul serviciului de patrulare de martori (care să nu aibă la rândul lor calitatea de agenți), fie ca toate locurile publice să fie împânzite de camere de luat vederi de înaltă performanță, soluții (exemplificative) evident absurde.
Fără îndoială, atunci când sancțiunea aplicabilă pentru o faptă contravențională este foarte gravă (fie și dacă este vorba despre o amendă în cuantum foarte mare), instanța este obligată să facă aplicarea prezumției de nevinovăție în privința contravenientului. Dar această situație nu se regăsește în cauza de față, deci petentul avea obligația să probeze că nu a săvârșit fapta.
Pe cale de consecință, procesul – verbal ca act administrativ se bucură de prezumția de valabilitate și temeinicie, prezumție ce este relativă și ce poate fi răsturnată prin administrarea probei contrare, sarcina revenindu-i reclamantului în condițiile art. 1169 Cod Civil 1864.
Instanța apreciază că prin probațiunea administrată, petentul a făcut dovada unei stări de fapt contrare celei reținute în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, arătând că în realitate petentul oprise la trecerea de pietoni, pentru a acorda prioritate acestora și nu pentru a face schimbul de călători. A mai învederat martorul că în stație se aflau în acel moment încă două autobuze și un microbuz și că petentul a atras atenția călătorilor să nu coboare, dar aceștia au coborât oricum, petentul fiind oprit de organele de poliție după 10 metri.
În aceste condiții, instanța va reține că petentul nu se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa, pe de o parte pentru că a oprit la trecerea de pietoni, călătorii profitând de oprire pentru a coborî fără ca petentul să poată influența activitatea lor, iar pe de altă parte, pentru că oricum, nu putea opri în stație, aceasta fiind supra aglomerată deja.
Instanța constată așadar că prezumția de temeinicie a procesului-verbal a fost răsturnată, dovedindu-se o stare de fapt contrară, din care rezultă că petentul nu a avut nici o culpă la săvârșirea conravenției reținute în sarcina sa.
În consecință, instanța va admite plângerea contravențională formulată de petentul O. I. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. G. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 10.01.2013, va anula procesul verbal și îl va exonera pe petent de la plata amenzii în cuantum de 420 lei.
Instanța observă că părțile nu au solicitat acordarea de cheltuieli de judecată, în condițiile art. 274 C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de către petentul O. I., domiciliat în G., ., ., jud. G., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. G., cu sediul în G., ., jud. G..
Anulează procesul verbal de contravenție atacat, având . nr._, întocmit la data de 10.01.2013 și exonerează petentul de plata amenzii contravenționale în cuantum de 420 lei.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. BRUMĂElena B.
RED.OB/TEH.EB/3EX/18.12.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 4201/2013.... | Somaţie de plată. Sentința nr. 5226/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
