Somaţie de plată. Sentința nr. 5226/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5226/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 20-05-2013 în dosarul nr. 11385/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5226
Ședința publică din data de 20.05.2013
Președinte – A. G.
Grefier – S.-M. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile având ca obiect “somație de plată” formulată de creditoarea DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU SPORT ȘI TINERET G., în contradictoriu cu debitorul C. L..
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților consemnate în încheierea de ședință din data de 13.05.2013 care face parte integrantă din prezenta, Instanța in urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._ /25.06.2012 pe rolul Judecătoriei G., creditoarea Direcția Județeană pentru Sport și Tineret G., a solicitat instanței, în contradictoriu cu debitorul C. L., să emită o hotărâre, prin care să someze debitorul să plătească suma de 817,50 lei, cu titlu de debit restant din contravaloarea serviciilor prestate în temeiul contractului cu nr.59/_ precum și suma de 53,66 lei reprezentând penalități de întârziere.
În motivarea cererii s-a arătat că, în temeiul contractului arătat anterior reclamanta a prestat pârâtului servicii de cazare și pentru care au fost emise și facturi atașate în copie la dosarul cauzei. Prin contractul încheiat cele două părți au precizat în primul rând obiectul, modalitățile și termenele de plată, dar și răspunderea părților, astfel că, deși reclamanta și-a îndeplinit propriile obligații debitorul nu a înțeles să se achite și el de propriile obligații contractuale și anume plata cazării de care a beneficiat.
Încercând să rezolve pe cale amiabilă situația ivită între cele două părți, s-a procedat la încheierea procesului verbal de conciliere directă cu nr.3600/02.11.2011 prin care debitorul a recunoscut suma restantă de plată și pe care s-a obligat să o achite până la data de 12.12.2011. De asemenea, s-a mai arătat că, sunt îndeplinite condițiile cerute de art.1 din OG 5/2001 în sensul că, acțiunea tinde la realizarea unei creanțe certe lichide și exigibile ce reprezintă obligația de plată a prețului serviciilor prestate.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile din OG5/2001 precum și cele din C.civ. și C.proc.civ. De asemenea, reclamanta a mai arătat că, în temeiul dispozițiilor art.17 și art.18 alin.2 din Legea 146/1997 este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar deoarece sumele reclamate sunt venituri publice.
Legal citat pârâtul a formulat întâmpinare în care a arătat în principiu că, a încheiat contractul de prestări servicii cu nr.59/28.02.2011 cu Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret, reprezentată la data încheierii contractului de către Direcția Județeană pentru Sport și Tineret G.. Cum prin HG 11/2013 Autoritatea Națională pentru Sport și Tineret a fost desființată iar în conformitate cu art.30 Ministerul Tineretului și Sportului va prelua toate drepturile și obligațiile vechii autorități pentru sport și tineret.
Astfel, având în vedere că, actuala Direcție Județeană pentru Sport și Tineret nu mai este titulara creanței rezultă că nu are nici calitatea procesuală activă și nu poate cere emiterea unei somații de plată.
În drept întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile HG 11/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Tineretului și Sportului.
Având în vedere probatoriul administrat în cauză instanța reține următoarele:
În fapt între cele două părți a fost încheiat contractul de prestări servicii cu nr.59/28.02.2011 în temeiul căruia pârâtul trebuia să achite contravaloarea serviciilor de care a beneficiat din partea reclamantei creditoare, acestea fiind în cuantum de 817,50 lei conform facturilor emise și atașate în copie la dosarul cauzei, sumă la care au fost calculate și penalități. Astfel, în perioada 01.03.2011 – 15.04.2011 debitorul a beneficiat de serviciile de cazare ale Bazei Turistice de Tineret aflată în subordinea Reclamantei .
În încercarea de a rezolva pe cale amiabilă litigiul reclamanta a notificat în repetate rânduri pe debitorul pârât așa cum reiese și din copiile după notificări atașate în copie la dosar. Mai mult decât atât, în încercarea de a rezolva totuși pe cale amiabilă litigiul astfel ivit, în data de 02.11.2011 s-a procedat la încheierea unui proces verbal de conciliere directă având nr.3600 din data arătată anterior prin care pârâtul debitor a recunoscut suma de plată în cuantum de 817, 50 lei și penalitățile calculate în acel moment și față de care și-a luat angajamentul de a plătii până la data de 12.12.2011 lucru care însă nu s-a mai materializat. Copia procesului verbal este atașată în copie la dosar și reprezintă o recunoaștere a debitului de plată către creditor.
De asemenea, mai este de arătat că, în îndeplinirea obligațiilor asumate față de pârât prin contractul încheiat, reclamanta a emis facturile cu nr.510/30.03.2011, 521/06.04.2011 și 535/21.04.2011 în valoare totală de 817, 50 lei la care au fost calculate și penalități.
Potrivit dispozițiilor art.1 din OG nr. 5/2001, procedura somației de plată se desfășoară la cererea creditorului, în scopul realizării creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori prin alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații. În lumina acestor dispoziții legale, procedura somației de plată presupune, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea anumitor cerințe speciale. Aceste cerințe sunt, conform art. 1 OG nr. 5/2001, următoarele: să existe o creanță certă, lichidă și exigibilă; creanța să rezulte dintr-un înscris și să fie bănească.
Conform art. 379 alin. 3 C.pr.civ., creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.
Potrivit art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile de emitere a somației de plată. Creanța are un caracter cert și lichid, contractul care a stat la baza emiterii facturii fiind însușit de debitoare prin semnare și ștampilare. Creanța este și exigibilă, deoarece termenul de scadență s-a împlinit.
Tot din actele dosarului reiese că, facturile au fost însușite de debitor, aceasta cu ocazia recunoașterii ulterioare a sumei de plată, procesul verbal cu nr.3600 dovedind acest lucru.
În consecință, instanța urmează să admită cererea și să someze debitorul pârât să plătească creditoarei în termen de 20 de zile suma de 817,50 lei, cu titlu de debit principal reprezentând contravaloare servicii neachitate și suma de 91,12 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 01.04.2013.
Instanța constată și faptul că cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată este nefondată, deoarece la dosarul cauzei nu există dovezi privind cuantumul acestor.
Din probele aflate la dosarul cauzei instanța reține următoarele:
La data de 29.07.2008 între CNADNR SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București în calitate de Administrator și . a fost încheiat contractul de utilizare a drumului nr.156 care are ca obiect acordarea pârâtei a dreptului de utilizare a unei porțiuni din drumul arătat în vederea realizării lucrărilor la infrastructura de cale ferată din zonă. De asemenea, conform celor susținute în cererea de chemare în judecată suprafața contractată este de 748,75 mp și care face parte din domeniul public al statului așa cum prevede dispozițiile art.3 lit.a din OG 43/1997 fiind administrată de către CNADNR SA prin DRDP București potrivit aceluiași act normativ arătat anterior și anume art.21.
Contractul în discuția a fost încheiat pe o perioadă de 5 ani, deci până la data de 28.07.2013 inclusiv. Conformul contractului s-au stabilit și modalitățile de plată a tarifului precum și celelalte drepturi și obligații ale părților. În continuare, întrucât pârâta nu a achitat plata tarifului de utilizare așa cum a fost prevăzut în contract s-a acumulat un debit în cuantum de 4514,97 euro precum și suma de 512,10 euro penalități de întârziere reclamanta a solicitat plata acestor sume. De asemenea, având în vedere dispozițiile contractuale reclamanta a solicitat și rezilierea contractului încheiat între părți și în final desființarea accesului amenajat la drumul național.
Astfel, așa cum a fost arătat chiar de către reclamantă prin cererea introductivă contractul cu nr.156/29.07.2008 a fost încheiat între părți în temeiul OG 43/1997 și a Ordinului Ministrului Transporturilor nr.571/1997 și are ca obiect o suprafață de 748,75 mp teren care face parte din domeniul public al statului. În continuare, având în vedere dispozițiile art.2 lit.c din Legea 554/2004, privind contenciosul administrativ, se stipulează în mod expres că prin act administrativ se înțelege, actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ, astfel că, având în vedere categoria de bunuri din care face parte terenul dat spre utilizare și tariful de utilizare stabilit reprezentă o punere în valoare în sensul legii arătate anterior.
De asemenea, având în vedere și dispozițiile art.8 alin.2 din Legea 554/2004 în care se arată că, instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ, precum și cele din alin.3 al aceleiași dispoziții din lege unde se prevede că, la soluționarea litigiilor prevăzute la alin. (2) se are în vedere regula după care principiul libertății contractuale este subordonat principiului priorității interesului public reiese cu certitudine că litigiul este supus soluționării instanțelor de contencios administrativ.
Astfel, având în vedere cele arătate anterior instanța va admite excepția de necompetență materială invocată de pârâtă prin întâmpinare și va dispune declinarea cauzei spre competentă soluționare Tribunalului G..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte acțiunea civila având ca obiect somație de plată formulată de creditoarea DIRECȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU SPORT ȘI TINERET G. cu sediul în G., ., cod poștal_, județ G., în contradictoriu cu debitorul C. L. domiciliat în G., ., ., cod poștal_, județ G..
Somează debitorul să plătească creditoarei suma de 817,50 lei, reprezentând contravaloare servicii prestate și suma de 91,12 lei penalități de întârziere calculate până la data de 01.04.2013 în termen de 20 de zile de la comunicarea hotărârii.
Respinge ca nefondată cererea privind obligarea debitorului la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept pentru debitor de a formula cerere in anulare in termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20.05.2013.
Președinte Grefier
Judecător A. G. S.-M. B.
Red A.G./ Dact. S.M.B. /4 ex / 11.07.2013
.>
.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 19/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 6598/2013.... → |
|---|
