Plângere contravenţională. Sentința nr. 22/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 22/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 22-11-2013 în dosarul nr. 2710/1748/2012
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înreg. nr.8637
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 22.11.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Grefier E. M.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională ” formulată de petentul P. I. E., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 08.11.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp pentru a studia actele și lucrările dosarului și pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 15.11.2013 și apoi la data de 22.11.2013, dată la care a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 28.02.2012, pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr. de dosar_, petentul P. I. în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – CESTRIN a contestat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 06.07.2011, solicitând anularea acestuia cu consecința exonerării de la plata amenzii contravenționale.
În motivarea plângerii, petentul a invocat nulitatea absolută a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ din data de 06.07.2011, cu motivarea că procesul verbal de contravenție a fost emis în lipsa ascultării prealabile a petentului, cu încălcarea art. 41 pct. 2 alin.1 și art. 47 pct. 2 alin.1 din Carta Drepturilor Fundamentale UE, care s-ar aplica cu prioritate în raport cu dispozițiile dreptului intern.
De asemenea, petentul a învederat instanței că la data la care s-a constatat săvârșirea contravenției, nu circula cu autoturismul, ci doar proceda la verificarea stării tehnice a acestuia, precum și împrejurarea că pe ruta respectivă nu existau puncte de lucru ale C. pentru încasarea taxei de utilizare a drumului.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Petentul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă părților legal citate conform art. 242, alin. 2 C. Proc. Civ.
În susținerea cererii, petentul a depus, în copie, procesul verbal contestat (fila 4) și cartea de identitate (fila 5).
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentată în instanță, însă a depus planșe foto, certificat, proces verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare (filele 8-11), solicitând judecarea cauzei și în lipsa părților în conformitate cu prevederile art. 242, alin. 2 C. Proc. Civ.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
La termenul de judecată din data de 13.06.2013, Judecătoria Cornetu a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea acesteia, pe cale administrativă, către Judecătoria G., pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la data de 31.07.2013.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din data de 06.07.2011, petentul P. I. a fost sancționat contravențional în baza art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 pentru că a încălcat prevederile referitoare la achitarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale, respectiv a circulat cu autoturismul cu numărul de înmatriculare_, fără a deține rovinietă valabilă, pe Autostrada A2, la km 12 + 450 m, Glina, jud. Ilfov. Petentului i-a fost aplicată o amendă de 250 lei, precum și tariful de despăgubire în cuantum de 28 euro.
În drept, verificând legalitatea procesului verbal de contravenție . nr._ din data de 06.07.2011, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale care reglementează condițiile necesare pentru încheierea sa valabilă. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului persoană juridică, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Cu privire la susținerile petentului în sensul că procesul verbal a fost emis în lipsa contravenientului și a martorilor, instanța reține că, deși potrivit art. 19 alin. 1 și 3 din O.G. nr. 2/2001, în cazul în care contravenientul nu se află de față, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor, iar în lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod, nerespectarea acestor dispoziții poate atrage sancțiunea nulității relative, numai în condițiile în care petentul ar face dovada unei vătămări, dovadă care nu s-a făcut în cauza de față, petentul având posibilitatea de a formula apărări față de procesul verbal atacat.
În ceea ce privește susținerile petentului cu privire la aplicarea prioritară a dreptului comunitar în ipoteza existenței unui conflict de legi între reglementare internă și cea europeană, instanța reține că, într-adevăr, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, în ipoteza în care există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. Cu toate acestea, instanța constată că acesta nu este cazul în speță, dispozițiile comunitare invocate de petent neintrând în conflict cu reglementările interne în materia constatării și sancționării contravențiilor, respectiv O.G. nr. 2/2001 și O.G. nr. 15/2002. Astfel, instanța constată că petentul înțelege să conteste aspecte legate de modul în care procesul verbal de contravenție a fost emis în lipsa contravenientului și a martorilor, în timp ce art. 47 din Carta Drepturilor Fundamentale ale UE are în vedere garanții procesuale incidente ulterior sesizării unei instanțe de judecată, respectiv o cale de atac eficientă în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale.
În ceea ce privește dispozițiile art. 41 punctul 2 alin. 1 din Carta Drepturilor Fundamentale ale UE, instanța apreciază că, deși acestea prevăd dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere, acest drept nu este unul absolut, ascultarea la care fac referire aceste prevederi putând avea loc și în fața instanței de judecată, prin urmare nu se poate reține existența unui conflict între dreptul intern și dreptul comunitar. Mai mult, petentul nu a făcut dovada vreunei vătămări suferite prin omisiunea agentului constatator de a proceda la ascultarea acestuia anterior emiterii procesului verbal, petentul având posibilitatea de a formula apărări în fața instanței de judecată.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Față de susținerile petentului din cererea formulată, instanță reține că, potrivit unei jurisprudențe constante a Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 )..
Instanța constată că petentul avea calitatea de utilizator în sensul art. 1, alin. 1, lit. b din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, respectiv se încadra în categoria persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România (…) și că, în această calitate, a circulat pe drumul național DN 26 fără a fi achitat taxa de drum corespunzătoare.
Astfel, instanța reține potrivit aspectelor consemnate în cuprinsul procesului verbal contestat că locul săvârșirii contravenției este Autostrada A2, la km 25 + 450 m, Glina, jud. Ilfov.
Potrivit art. 1, alin. 2 din cuprinsul normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România al ordinului nr. 769/1 octombrie 2010, „tariful de utilizare se aplică utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele deținute de aceștia, înmatriculate temporar sau definitiv, care circulă pe rețeaua de drumuri naționale din România” iar conform alin. 3 al aceluiași articol, „prin excepție de la prevederile alin. (2), tariful de utilizare nu se aplică pentru sectoarele de drumuri naționale aflate în interiorul reședințelor de județe și al municipiilor, între indicatoarele rutiere de intrare/ieșire în/din acestea.”
Față de aceste dispoziții legale incidente, reiese dincolo de orice îndoială că achiziționarea unei roviniete valabile avea un caracter obligatoriu în cauza de față, având în vedere faptul că localitatea Glina nu intră în categoria reședințelor de județ ori a municipiilor.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit în mod legal și temeinic, fapta fiind înregistrată și probată prin mijloace tehnice. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție. Prin plângerea formulată, petentul nu susține că deținea, la momentul constatării faptei, o rovinietă valabilă pentru autoturismul cu numărul de înmatriculare_, ci invocă împrejurarea că la acel moment nu circula efectiv cu autovehiculul menționat, ci doar își pornise mașina în vederea verificării acesteia, însă aceste susțineri nu beneficiază de vreun suport probator, motiv pentru care instanța urmează a le înlătura ca neîntemeiate.
În ceea ce privește temeinicia, instanța reține că potrivit art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Având în vedere că la momentul efectuării controlului, petentul nu a putut face dovada achitării taxei de utilizare a rețelei de drumuri naționale pentru vehiculul utilizat, instanța constată că s-a săvârșit contravenția reținută prin actul contestat.
În condițiile în care sancțiunea amenzii a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, organul constatator orientându-se spre minimul instituit prin actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, respectând și celelalte criterii prevăzute de art. 21, alin 3, din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că amenda dispusă prin actul sancționator este legală și temeinică.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge plângerea contravențională formulată de către petentul P. I. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.N.R. S.A. CESTRIN împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 06.07.2011 de intimată, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P. I. E. cu domiciliul în G., .. 2, ., . cu intimatul COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. cu sediul în București, .. 401 A, sector 6, împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 06.07.2011.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțata în ședință publică azi, 22.11.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
RED. A.B.
Dact.M.E./03.03..2014/2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 22/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4150/2013.... → |
|---|
