Plângere contravenţională. Sentința nr. 23/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 23/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 23-12-2013 în dosarul nr. 2709/1748/2012
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8638
Sentința civilă nr._
Ședința publică din data de 23 decembrie 2013
PREȘEDINTE – A. Z.
GREFIER – M. N.
………………………
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei civile, având ca obiect „ plângere împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._, încheiat la data de 06.07.2011 ”, formulată de petentul P. I. E. în contradictoriu cu intimata C. SA – CESTRIN.
Dezbaterile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13.12.2013, care face parte integranta din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 20.12.2013, apoi la data de 23.12.2013 când a dat următoarea sentință:
INSTNAȚA:
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 28.02.2012, pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr. de dosar_ și înaintată Judecătoriei G. la data de 27.06.2013, petentul P. I. E., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. – CESTRIN a contestat procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 06.07.2011, solicitând anularea acestuia și a sancțiunilor depuse.
În motivarea plangerii, petentul a arătat că procesul verbal contestat nu a fost întocmit în modl legal și temeinic, deoarece acesta nu circula la data constatării faptei, ci doar își verifica mașina. De asemenea, petentul a arătat că pe sectorul de drum pe care a circulat nu existau puncte de lucru pentru perceperea taxei de utilizare drum.
În drept, petentul a invocat art.20-21 din Constituția României, art. 10 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, art.1 și art. 8 din C.proc.civ.
Petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În susținerea cererii, petentul a depus, în copie, procesul verbal contestat, dovada comunicării și copia cărții de identitate (filele 7-10).
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentată în instanță, însă a depus dovada comunicării procesului verbal, planșe foto și certificat agent constatator (filele 20-25), solicitând judecarea cauzei și în lipsa părților în conformitate cu prevederile art. 242, alin. 2 C. Proc. Civ.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ. iar plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
Prin încheierea pronunțată de Judecătoria Cornetu la data de 06.06.2013 în același dosar, în baza art. III cor4oborat cu art. XXIII alin. 1 și 4 din Legea nr. 2/2013, prezenta cauză a fost trimisă pe cale administrativă spre competenta soluționare a Judecătoriei G. (fila 27 dosar Judecătoria Cornetu).
La termenul din data de 13.12.2013, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenției R11 nr._ din 06.07.2011, petentul P. I. E., a fost sancționat contravențional în baza art. 8, alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 pentru că a încălcat prevederile referitoare la achitarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale, respectiv a utilizat autoturismul cu numărul de înmatriculare_, fără a deține rovinietă valabilă pe Autostrada A2, la km 12+ 450 m, ..
Petentului i-a fost aplicată o amendă de 250 lei, fiind obligat și la plata unei despăgubiri în cuantum de 28 euro în favoarea intimatei.
În drept, verificând legalitatea procesului verbal de contravenție . nr._ din 06.07.2011, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța constată că acesta a fost încheiat cu respectarea prevederilor legale care reglementează condițiile necesare pentru încheierea sa valabilă.
Cu privire la motivul invocat de petent privind lipsa mențiunilor expres prevăzute de lege precum cea a semnăturii valabile, potrivit dispozițiilor legale reglementate de Legea 455/2001, instanța constată că procesul-verbal atacat conține mențiunea expresă că documentul a fost generat și semnat electronic potrivit prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către C. G. Sepanschi, cu certificatul nr._034B4A din data de 22.12.2010 (fila 7 dosar Judecatori Cornetu).
Conform dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, „înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile”, iar art. 7 al aceluiași act normativ statuează că în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de probă sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește această cerință dacă i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii.
Semnătura electronică reprezintă așadar forma digitală a semnăturii olografe, având aceleași funcționalitate și aplicabilitate ca și semnătura olografă, servind la identificarea semnatarului și atestarea, precum în prezenta cauză, de către agentul constatator învestit cu autoritatea statală, că cele constatate în procesul-verbal corespund întrutotul stării de fapt și de drept reținute, învestind astfel actul de constatare al contravenției cu prezumția de legalitate și temeinicie.
Întrucât art. 17 din O.G. nr. 2/2001 nu impune ca o condiție de legalitate semnătura manuscrisă a agentului constatator, iar potrivit principiului de drept conform căruia unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să o facem, se reține că procesul-verbal de contravenție este semnat potrivit cerințelor legale imperative, prin aplicarea semnăturii electronice pe un înscris care, emanând de la intimată și recunoscut de către aceasta, dobândește potrivit legii, valoarea unui act autentic, în concordanță cu exigențele formale ale oricărui proces-verbal de contravenție.
Reținând natura de act administrativ de drept public a procesului-verbal de contravenție, așadar de înscris autentic definit potrivit art. 1171 și 1173 C.civ., rezultă că incidența în privința procesului-verbal de contravenție a normelor privind semnătura electronică nu îi răpesc acestuia calitatea de act autentic, emis de un funcționar public competent și cu respectarea solemnităților prevăzute de lege.
Respectarea prevederilor legale enunțate în materia semnăturii electronice, respectiv art. 6 și art. 7 Legea nr. 455/2001, incidente în prezenta cauză, rezultă din probatoriul administrat, constând pe de-o parte în dovada calității de agent constatator a celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție atacat, numitul C. G. Sepanschiîndeplinind funcția de agent constatator, în cadrul C.N.A.D.N.R. - S.A., pentru sancționarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor prevăzute de OG 15/2002. Conform certificatului calificat emis de CertiSIGN și având ca titular pe I. G. S., agent constatator (fila 22 dosar Judecatoria Cornetu), instanța constată a fi respectate exigențele cuprinse în Legea nr. 455/2001, procesul-verbal de contravenție atacat reprezentând un înscris în formă electronică căruia i s-a încorporat sau atașat o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii, motiv pentru care va înlătura susținerile din plângerea formulată de petent ca neîntemeiate.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal contestat, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Față de susținerile petentului din cererea formulată, instanță reține că, potrivit unei jurisprudențeconstante a Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Instanța constată că petentul avea calitatea de utilizator în sensul art. 1, alin. 1, lit. b din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, respectiv se încadra în categoria persoanelor fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România (…)și că, în această calitate, a utilizat autovehiculul pe Autostrada A2, la km 12+ 450 m, ., fără a fi achitat taxa de drum corespunzătoare.
Astfel, instanța reține potrivit aspectelor consemnate în cuprinsul procesului verbal contestat că locul săvârșirii contravenției este Autostrada A2, la km 12+ 450 m, ..
Potrivit art. 1, alin. 2 din cuprinsul normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România al ordinului nr. 769/1 octombrie 2010, „tariful de utilizare se aplică utilizatorilor români și străini pentru toate vehiculele deținute de aceștia, înmatriculate temporar sau definitiv, care circulă pe rețeaua de drumuri naționale din România” iar conform alin. 3 al aceluiași articol, „prin excepție de la prevederile alin. (2), tariful de utilizare nu se aplică pentru sectoarele de drumuri naționale aflate în interiorul reședințelor de județe și al municipiilor, între indicatoarele rutiere de intrare/ieșire în/din acestea.”
Față de aceste dispoziții legale incidente, reiese dincolo de orice îndoială că achiziționarea unei roviniete valabile avea un caracter obligatoriu în cauza de față, având în vedere faptul că Autostrada A2, la km 12+ 450 m, . nu intră în categoria reședințelor de județ ori a municipiilor.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit în mod legal și temeinic, fapta fiind înregistrată și probată prin mijloace tehnice. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție.
În ceea ce privește temeinicia, instanța reține că potrivit art. 8, alin.1 din O.G. nr.15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Având în vedere că la momentul efectuării controlului, petentul nu a putut face dovada achitării taxei de utilizare a rețelei de drumuri naționale pentru vehiculul utilizat, instanța constată că s-a săvârșit contravenția reținută prin actul contestat.
În condițiile în care sancțiunea amenzii a fost aplicată în limitele prevăzute de lege, organul constatator orientându-se spre minimul instituit prin actul normativ, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, respectând și celelalte criterii prevăzute de art.21, alin 3, din O.G. nr. 2/2001, instanța apreciază că amenda dispusă prin actul sancționator este legală și temeinică, motiv pentru care va respinge susținerile petentului în sens contrar ca neîntemeiate.
Referitor la tariful de despăgubire prevăzut de art. 8 al. 3 din O.G. nr. 15/2002 și menționat în cuprinsul procesului verbal, a cărui contravaloare și mod de achitare se regăsesc în înștiințarea de plată, acesta fiind în valoare de 28 euro, instanța reține că potrivit art. 2 din Legea 144/2012 pentru modificarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, „tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.” Astfel, având în vedere dispoziția legală de mai sus, instanța urmează a dispune exonerarea petentului de la plata tarifului de despăgubire.
Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte plângerea contravențională formulată de către petentul P. I. E. în contradictoriu cu intimata C.N.A.D.R. S.A. CESTRIN și va modifica în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ din 06.07.2011 de intimată, în sensul că va înlătură obligația petentului de achitare a despăgubirilor în cuantum de 28 euro (echivalentul a 118,04 lei) impusă prin procesul verbal și va menține celelalte dispoziții ale actului sancționator.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă RĂ Ș T E:
Admite în parte plângerea formulată de petentul P. I. E., domiciliat în munic. G., .. 2, ., ., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA – CESTRIN, cu sediul în munic. București, .. 401A, Sector 6..
Modifică în parte procesul verbal de constatare a contravenției . nr._ încheiat la data de 06.07.2011 de intimată, în sensul că înlătură obligația petentului de achitare a tarifului de despăgubire de 28 euro (echivalentul a 118,04 lei) impusă prin procesul verbal.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal de constatare a contravenției.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 23.12.2013.
Președinte, Grefier,
5 exp/.05.05.2014/Red.ZA/Tehnored.MN.
Vă atragem atenția că datele menționate în prezentul document, se înscriu în cele prevăzute de Legea 677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 31/2013. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 940/2013.... → |
|---|
