Plângere contravenţională. Sentința nr. 5794/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 5794/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 04-06-2013 în dosarul nr. 17514/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 5794
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.06.2013
Președinte – I.-M. C.
Grefier – M. V.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile având ca obiect „ plângere contravențională ” formulată de petentul G. C., în contradictoriu cu intimatul I. de Jandarmi Județean G..
Dezbaterile au avut loc in ședința publică de judecată din data de 24.05.2013, fiind consemnate in încheierea de ședință din acea data, când instanta având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 30.05.2013 și apoi pentru astăzi, când a pronunțat următoarea hotărâre:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.09.2012, G. C., în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE JANDARMI G., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._ întocmit la data de 31.08.2012, solicitând instanței anularea lui și exonerarea de la plata amenzii.
În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arăta, în esență că la data de 31.08.2012, se afla împreună cu numiții I. A., T. A. N., B. D. D., L. A. și C. I., în autoturismul marca Dacia L. cu numărul de înmatriculare_, aparținând acestuia din urmă.
Petentul a arătat că se aflau în deplasare pe .. G. C., când au fost opriți de un echipaj de jandarmi, pentru formarea unui grup infracțional. Petentul arată că jandarmii și-au declinat calitatea după care i-au percheziționat atât pe ei, cât și autoturismul în care circulau, după care le-au solicitat să se legitimeze. După acest moment, echipajul de jandarmi le-a solicitat să se întoarcă în autovehicul, singurul rămas în afara autoturismului fiind șoferul acestuia, numitul C. I., căruia i s-a înmânat un proces verbal de constatare și sancționare a contravenției, pe care acesta l-a semnat, după care au părăsit locul contravenției.
Petentul arată că a găsit procesul verbal ce face obiectul cauzei în cutia poștală, la data de 01.09.212 și apreciază că i sancțiunea a fost aplicată fără a i se da dreptul de a formula obiecțiuni, în pofida dispozițiilor O.G. nr. 2/2001.
A mai precizat petentul că nu ar fi putut face gesturi obscene în public ori rosti expresii jignitoare de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor, având în vedere că se afla într-un autoturism în deplasare și în zonă nu se aflau trecători.
Acțiunea nu a fost motivată în drept.
La cerere a fost atașat procesul verbal contestat, în copie (fila 3).
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic încheiat.
Intimatul a arătat că în data de 31.08.2012, ora 22.30, echipajul de jandarmi aflat în misiune de patrulare pe raza Secției 5 Poliție, a fost direcționat prin dispecerat către adresa din G., ., unde un grup de persoane adresau injurii locuitorilor din zonă. La fața locului aceștia au observat un autoturism marca Dacia L., de culoare albastră, cu numărul_ lângă care se aflau șase persoane de sex masculin, care adresau injurii unor persoane identificate ulterior ca fiind N. P. și E. P..
În urma verificărilor, s-a constatat că din grupul tinerilor care proferau injurii făceau parte I. A., C. I., T. A. N., B. D., L. A. și G. C.. Martorul E. M. a precizat echipajului de jandarmi că este indignat de atitudinea nepoliticoasă și lipsită de respect a acestora, solicitând forțelor de ordine să ia măsurile legale împotriva lor.
Se arată în continuare că tinerii nu se aflau în autoturism, ci acesta era staționat, iar aceștia adresau injurii numitelor N. P. și E. P.. Totodată, se mai arată prin întâmpinare că martorul E. M. a declarat că a observat cum cei șase tineri proferau injurii la adresa numitei N. P., pe motiv că nu erau lăsați să privească la casa situată la nr. 29, imobil în legătură cu care se vehiculează ideea că ar fi bântuit de fantome.
Totodată, se arată că nu este prima dată când grupul de tineri tulbură liniștea locatarilor și le adresează acestora injurii, atunci când li se atrage atenția asupra comportamentului lor. Referitor la aspectele învederate de petent prin plângerea formulată, se precizează că acesta a refuzat să semneze actul de constatare, nefăcând alte mențiuni.
Tot în motivarea întâmpinării, intimata mai arată că procesul-verbal de contravenție este temeinic și legal întocmit, făcând deplina dovadă a situației de fapt și de drept existente în cauză, bucurându-se de prezumția de veridicitate și temeinicie.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și ale Legii nr. 61/1991.
În susținerea întâmpinării au fost depuse la dosar înscrisuri constând în proces verbal de afișare, raport agent constatator, declarații de martor, raport de activitate, procesul verbal contestat, în copie (filele 9-14).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ., fapta sancționată fiind săvârșită pe raza de competență a Judecătoriei G. iar plângerea formulată de petent este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001.
La termenul din data de 19.04.2013, instanța a încuviințat proba testimonială cu martorul N. P., a cărei declarație de martor din data de 24.05.2013 se află atașată la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ întocmit la data de 31.08.2012 petentul G. C. a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 250 lei pentru încălcarea prevederilor art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
S-a reținut prin procesul verbal . nr._ că la data de 31.08.2012, ora 22.25, petentul împreună cu numiții I. A., T. A. N., B. D. D., L. A. și C. I. aflându-se pe . din G. au adresat expresii și cuvinte jignitoare numitei E. P. și numitei Encica, dar și locuitorilor din zonă, motivând că dorește să vadă o casă în care se află fantome.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate si temeinicie al instanței.
Cât privește controlul de legalitate, instanța constata ca procesul verbal . nr._, întocmit la data de 31.08.2012, respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
De asemenea,, deși nu conține semnătura contravenientului, actul sancționator conține însă semnătura și datele de identificare ale unui martor asistent.
Referitor la motivul de nulitate invocat de petent, în sensul că agentul constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, instanța urmează a îl respinge ca neîntemeiat. În acest sens, instanța reține că, potrivit Deciziei nr. XXII/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație si Justiție in soluționarea unui recurs in interesul legii, nerespectarea de către agentul constatator a cerințelor de a aduce la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare si de a consemna distinct acele obiecțiuni, astfel cum acestea sunt înscrise in art. 16, alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, atrage doar nulitatea relativă a procesului-verbal de constatare a contravenției, nulitate ce nu poate fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.
Așadar, în condițiile în care la întocmirea procesului-verbal nu se aduce la cunoștința contravenientului dreptul său de a formula obiecțiuni sau nu se consemnează eventualele obiecțiuni formulate de acesta, sancțiunea care intervine în acest caz este nulitatea relativă a actului constatator. Astfel, doar în măsura in care petentul dovedește ca i s-a creat o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât anulând procesul-verbal, acesta va fi anulat de către instanța de judecată, însă în prezenta cauză nu s-a făcut dovada unei asemenea vătămări de către petentul G. C..
Mai mult, potrivit declarației martorului E. M., anexată la dosarul cauzei odată cu întâmpinările depuse de intimat, rezultă că atât petentul din prezenta cauză, cât și celelalte persoane împreună cu care se afla și care de asemenea au fost sancționate contravențional, au refuzat să semneze procesul verbal, cu excepția unuia dintre ei, care a luat la cunoștință pe bază de semnătură, de conținutul procesului verbal și de sancțiunea aplicată.
Instanța reține că potrivit art. 3, pct. 1 din Legea nr. 61/1991 privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, constituie contravenție “săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice”, iar potrivit art. 4 alin. (1) lit. b din același act normativ, fapta se sancționează cu amendă de la 200 lei la 1.000 lei.
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Din declarația martorei N. P., audiată în cauză la termenul din data de 24.05.2013, rezultă că în luna august a anului trecut, mai multe grupuri de persoane făceau gălăgie în zona casei unde aceasta locuiește. În continuare martora a arătat că le-a solicitat acestora sa păstreze liniștea însă persoanele din zonă au început să îi adreseze injurii atât ei, cât și vecinei sale. Martora a precizat că erau mai multe mașini parcate în zonă, printre care și un autoturism marca Dacia L. de culoare albastră, lângă care se aflau patru tineri, însă datorită întunericului nu a putut să îi vadă la față. În aprecierea credibilității martorei instanța are în vedere faptul că aceasta nu se află în niciuna dintre situațiile de excludere prevăzute expres și limitativ de art. 189 C. Proc. Civ., pentru a nu putea avea o astfel de calitate.
De asemenea, aspectele prezentate în cuprinsul declarației de martor a numitei N. P. sunt în deplină concordanță și cu cele ce rezultă din cuprinsul declarației de la momentul constatării contravenției a martorului E. M.. Acesta a arătat că în data de 31.08.2012, în jurul orei 22.00 se afla la domiciliul său, moment în care „a auzit pe stradă gălăgie, expresii jignitoare” și a observat un grup de tineri care adresau jigniri vecinei sale, N. P.. Martorul a precizat că grupul era format din șase persoane care se aflau în apropierea unui autoturism marca Dacia L. de culoare albastră, cu numărul de înmatriculare_ .
Având în vedere cele ce expuse mai sus, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agenții constatatori.
Totuși referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
Astfel, din probele administrate, nu rezultă o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție, instanța apreciind că nu există vreun dubiu cu privire la existența faptelor reținute în sarcina sa.
Referitor la sancțiunea aplicată petentului prin procesul-verbal contestat, instanța o socotește legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, fiind dispusă amenda între limitele speciale prevăzute de art. 4, alin. 1, lit. b din Legea nr. 61/1991 privind sancționarea faptelor de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice, respectiv între 200 de lei și 1.000 de lei, fiind orientată către minimul special prevăzut de lege.
În acest sens, instanța are în vedere că respectarea regulilor care asigură ordinea și liniștea publică constituie un imperativ pentru toți cetățenii.
Scopul sancțiunii contravenționale este atât de constrângere cât și de prevenire a săvârșirii de noi fapte, neurmărind acoperirea unui prejudiciu ci având exclusiv o funcție represivă și preventivă.
Pentru toate aceste considerente, instanța consideră că procesul-verbal de contravenție a fost în mod legal și temeinic întocmit, iar sancțiunile aplicate sunt legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, motiv pentru care va respinge plângerea contravențională formulată de petentul, G. C., ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul G. C., domiciliat în G., ., nr. 25, ., în contradictoriu cu intimatul I. de Jandarmi Județean G., cu sediul în G., . împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 31.08.2012
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică azi, 04.06.2013.
Președinte, Grefier,
I. M. C. M. V.
Red I.M.C / Dact M.V /3ex /10.06.2013
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 19/2013. Judecătoria GALAŢI | Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 2564/2013.... → |
|---|
