Plângere contravenţională. Sentința nr. 680/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 680/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 28-01-2013 în dosarul nr. 15596/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 680
Ședința publică de la 28 Ianuarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S.-C. E.
Grefier E. M.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei Civile privind pe petentul G. I. C. și pe intimata I.P.J. G., având ca obiect plângere contravenționala CP NR._.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.01.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.08.2012, sub nr._, petentul G. I. C. în contradictoriu cu intimatul I.P.J G. – Poliția Municipiului G. – Serviciul Rutier, a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal . nr._ din data de 09.08.2012, solicitând instanței anularea acestuia, exonerarea de la plata amenzii de 280 lei și înlăturarea sancțiunii complementar a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile.
În motivarea în fapt a plângerii, petentul a arătat că a fost sancționat contravențional pentru că nu ar fi acorda prioritate de trecere unui pieton. Potrivit susținerilor petentului, la momentul la care pietonul se angajase în traversarea străzii, acesta nu trecuse de axul drumului, astfel încât nu se afla pe sensul său de mers.
Petentul indică și faptul că fapta sa a fost săvârșită cu lipsa intenției, nerezultând vreun prejudiciu și aducând astfel o atingere minimă normelor ocrotite de lege, iar în raport de aceste aspecte apreciază că sancțiunea aplicată nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.
Cererea a fost motivată în drept pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și O.U.G. nr. 195/2002.
Totodată, petentul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
La plângere a fost atașat, în original, procesul verbal contestat (fila 4).
Deși legal citat, intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G. – Poliția Municipiului G. – Serviciul Rutier nu a formulat întâmpinare și nu a fost reprezentat în instanță, dar la solicitarea instanței a depus la dosar raportul agentului constatator (fila 14), planșe foto (fila 15), atestat operator Autovision, buletin de verificare metrologică (fila 16) și cazierul auto al petentului (fila 22).
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32, alin. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ., fapta fiind săvârșită pe raza circumscripției Judecătoriei G..
Plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31, alin. 1 din O.G. 2/2001, procesul verbal fiind comunicat petentului la data încheierii lui, 09.08.2012 iar plângerea fiind formulată de petent și înregistrată pe rolul instanței la data de 14.08.2012.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt, prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 09.08.2012 petentului G. I. C. i s-a aplicat o sancțiune de 4 puncte amendă, în cuantum de 280 lei, precum și măsura tehnico-administrativă a reținerii permisului de conducere, fiindu-i suspendat dreptul de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile, în temeiul art. 100, alin. (3), lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, precum și sancțiunea avertismentului pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 108, alin 1, lit. a, pct. 8 din același act normativ.
Prin procesul verbal contestat s-a reținut că la data de 09.08.2012, ora 20:20, petentul a condus autoturismul marca Citroen cu nr. de înmatriculare_ pe . apropiere de Piața Energiei nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii prin dreptul marcajului pietonal, fiind înregistrat cu aparatul video radar Autovision ROM 509. Totodată, petentul nu purta centura de siguranță în timpul conducerii autoturismului.
În drept, potrivit art. 34, alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._ încheiat la data de 09.08.2012, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. Procesul-verbal întocmit conține de asemenea, semnătura petentului precum și consemnarea faptului că acesta nu are de formulat obiecțiuni.
Potrivit art. 135, lit. h din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se afla pe sensul de mers al vehiculului iar potrivit art. 35 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, „participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporală a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.”
Nerespectarea acestei prevederi legale se sancționează, potrivit art. 100, alin. (3), lit. b din O.U.G. nr. 195/2002 cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (4-5 puncte amendă) și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Totodată, conform art. 72, alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002, pietonii au prioritate de trecere față de conducătorii de vehicule numai atunci când sunt angajați în traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate și semnalizate corespunzător, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor.
În cauza de față, petentul susține că nu a săvârșit fapta, arătând că pietonul nu se afla pe sensul său de mers.
În ceea ce privește cea de a doua faptă reținută, potrivit art. 108, alin 1, lit. a, pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amendă și 2 puncte penalizare, nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz
Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție, instanța apreciind că nu există vreun dubiu cu privire la existența faptelor.
Potrivit art. 1169 din Codul civil de la 1864, revine petentului sarcina să probeze criticile aduse, a demonstra că procesul-verbal este nelegal și netemeinic.
Această interpretare este conformă jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, care recent a statuat că prezumția de nevinovăție, prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nu este încălcată în situația în care petentul are sarcina probei în judecarea plângerii contravenționale. În acest sens, Curtea a reamintit că prezumția de nevinovăție nu se opune unei prezumții relative de legalitate și de conformitate cu realitatea a procesului-verbal de contravenție, în lipsa căreia ar fi imposibil în mod practic de a sancționa contravențiile în materie de circulație rutieră (decizia din 13 martie 2012 în cauza H. contra României, paragraf 12).
Cu toate acestea, instanța apreciază că se impune realizarea distincției că în ipoteza în care procesul verbal a fost încheiat de agentul constatator cu ajutorul unor mijloace tehnice - cum este cazul în speță (potrivit raportului agentului constatator din 11.10.2012), acesta trebuie să probeze cu mijloace de probă cele afirmate și consemnate în actul de constatare și sancționare, sarcina probei în acest caz revenind agentului constatator.
În acest sens au fost depuse de către intimat la dosar fotografii operate cu aparatul video-radar montat pe auto cu nr. de înmatriculare_, planșe foto, atestat operator Autovision, buletin de verificare metrologică (filele 14-16). În temeiul acestor fotografii a fost întocmit procesul verbal de contravenție contestat.
Instanța constată că au fost respectate dispozițiile art. 109, alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit căruia: „constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul verbal de constatare a contravenției”, în procesul verbal fiind menționat că acesta a fost încheiat în baza înregistrării cu aparatul radar montat pe auto_ .
Din coroborarea raportului de constatare și a planșelor foto executate după înregistrarea video, cu buletinul de verificare metrologică și cu atestatul de operator al agentului constatator, toate aceste acte fiind depuse de intimat la filele 14-16din dosar, reiese că mijlocul tehnic utilizat de către Serviciul Rutier din cadrul I.P.J. G. îndeplinește condițiile legale stabilite de Norma de metrologie legală NML 021-05 din 23.11.2005 aprobate prin Ordinul nr. 301/2005.
Din planșele foto depuse la dosar reiese că cele consemnate în cuprinsul procesului verbal sunt reale, intimatul făcând dovada veridicității faptei reținute în sarcina petentului, în acord cu prevederile art. 135, lit. h din Regulamentul de punere în aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, respectiv de a nu acorda prioritate de trecere pietonilor care traversează drumul public, prin loc amenajat, marcat și semnalizat corespunzător (…) atunci când aceștia se află pe sensul de mers al vehiculului.
Astfel, din fotografia nr. 1 (fila 15) de la ora 20:19:09 rezultă că pe trecerea de pietoni se afla un pieton, mașina condusă de către petent aflându-se în dreptul marcajului pietonal.
Din fotografia următoare, respectiv la ora 20:19:10 autoturismul condus de către petent a intrat pe marcajul pietonal, trecând prin fața pietonului anterior menționat fără a-i acorda prioritate de trecere acestuia.
În acest sens se poate observa cu claritate că în momentul în care autoturismul condus de către petent a pătruns pe marcajul pietonal, pe trecerea de pietoni se afla o persoană angajată în trecerea străzii pe sensul de mers al petentului, instanța urmând a înlătura susținerile petentului în sens contrar ca neîntemeiate.
Observând că petentul nu a propus nici o probă care să susțină temeinicia afirmațiilor sale, instanța apreciază că în mod corect agentul constatator a reținut săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100, alin. 3, lit. b din O.U.G. nr. 195/2002, astfel cum a fost aceasta individualizată în cuprinsul procesului verbal contestat.
Cu privire la fapta prevăzută de art. 108, alin 1, lit. a, pct. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 reținută în sarcina contravenientului, respectiv aceea de a nu purta centura de siguranță, instanța constată că petentul nu a adus nici o critică procesului verbal sub acest aspect și nici nu a propus probe care să probeze contrariul, astfel încât instanța apreciază că și această faptă a fost reținută în mod legal în raport cu situația de fapt existentă la momentul constatării contravenției.
Tot referitor la procesul-verbal, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt.
Conducătorul auto G. I. C. nu a formulat obiecțiuni cu prilejul întocmirii procesului verbal de contravenție, semnându-l fără rezerve, fapt a cărui semnificație nu poate fi decât aceea a acordului cu privire la mențiunile consemnate și sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
Este evident că semnarea procesului verbal în acest mod nu conferă o prezumție irefragabilă de recunoaștere a faptei, însă persoana sancționată are obligația de a justifica atitudinea substanțial diferită, materializată prin contestarea ulterioară a procesului verbal, în condițiile în care nu a avut nimic de obiectat cu prilejul întocmirii acestuia și aducerii la cunoștință a faptei imputate de către agentul constatator. Astfel, în lipsa dovedirii unor împrejurări care să ateste că persoana sancționată s-a aflat în eroare sau a fost constrânsă să semneze actul fără obiecțiuni, simpla negare a situației de fapt în aceste condiții nu poate conduce la înlăturarea prezumției de veridicitate a celor expuse în procesul verbal contestat.
Referitor la sancțiunile aplicate prin procesul-verbal de contravenție contestat, instanța le socotește legale și proporționale cu gradul de pericol social al faptelor, fiind dispusă amenda în minimul special prevăzut de lege iar sancțiunea complementară privind suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule este prevăzută de textele normative incidente în speță, având la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto și un caracter preventiv, iar pentru cea de a doua faptă, sancțiunea avertismentului. Totodată, instanța apreciază că fapta săvârșită de petent prezintă un grad ridicat de pericol social, din prisma siguranței pietonilor și chiar a traficului rutier, iar petentul nu a dovedit cauze atenuatoare de răspundere contravențională.
Totodată, din analiza cazierului auto al petentului (fila 22), instanța reține că acesta a săvârșit mai multe contravenții, depășind de șase ori limita maximă de viteză, fapt ce a atras sancționarea sa contravențională.
Scopul contravenției este de a apăra valorile sociale care nu sunt ocrotite de legea penală (art. 1 alin.1 din O.G. nr. 2/2001) iar scopul sancțiunii contravenționale este atât de constrângere cât și de prevenire a repetării ori săvârșirii de noi fapte. Ca și în speța de față, trebuie avut în vedere că sancțiunea contravențională nu privește și nici nu urmărește acoperirea unui prejudiciu, ci are exclusiv o funcție represivă și preventivă
Pentru toate aceste considerente, instanța constată ca procesul-verbal . nr._ încheiat la data de 09.08.2012 a fost în mod legal și temeinic întocmit iar sancțiunile aplicate sunt legale și proporționale, astfel încât plângerea formulată de petent apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul G. I. C., cu domiciliul în G., .. 3, ., . cu intimatul I.P.J. G. – POLIȚIA MUNICIPIULUI G. – SERVICIUL RUTIER, CU SEDIUL ÎN G., . împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 09.08.2012.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 28.01.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
S.-C. EnacheElena M.
RedSCE /tehored. E.M/5 ex/31.01.2013
2 ex . atragem atenția ca datele menționate în prezentul document se înscriu în cele prevăzute de Legea nr.677/2001, fapt ce conferă obligativitatea protejării, conservării și folosirii acestora doar în scopul prevăzut de lege.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2909/2013. Judecătoria GALAŢI | Reziliere contract. Încheierea nr. 13/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
