Plângere contravenţională. Sentința nr. 9086/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9086/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 07-10-2013 în dosarul nr. 22004/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVLĂ NR.9086
Ședința publică din 07.10.2013
Președinte – A. S.
Grefier – M. O.
Pentru astăzi fiind amânată soluționarea cauzei civile privind pe petent N. M. A. și pe intimat POLIȚIA L. G., având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când instanța a reținut cauza spre soluționare și având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 23.09.2013, 30.09.2013 și 07.10.2013.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 08.11.2012 sub nr._, petentul N. M. A., în contradictoriu cu intimata Poliția L. G., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din 05.11.2012, solicitând anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii.
În motivarea în fapt a acțiunii, petentul a arătat că a fost sancționat pentru că ar fi vândut fără licență de comerț stradal niște saci de varză. A mai susținut petentul că cele consemnate în procesul verbal nu corespund realității.
În dovedirea plângerii petentul nu a indicat niciun temei de drept, însă a atașat copia procesului verbal contestat și procesul verbal de afișare (f. 3)
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat instanței respingerea plângerii ca nefondată, deoarece procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale și sancțiunea a fost aplicată în mod corect.
În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr. 2/2001 și HCL 79/2002, iar în dovedirea ei s-a depus procesului verbal contestat și procesul verbal de afișare.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ., fapta fiind săvârșită în circumscripția Judecătoriei G.. Plângerea contravențională a fost introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001, procesul verbal fiind înmânat petentului la data realizării sale și anume la 13.07.2012 (fila) iar acțiunea a fost trimisă prin poștă la data de 27.07.2012 (fila 5).
În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că acțiunea este întemeiată în parte, pentru următoarele considerente:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din 05.11.2012, petentul N. M. A. a fost sancționat contravențional, cu amendă în cuantum de 40 de lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 13 lit. a din HCL nr. 79/2002 și sancționată de art. 29 cap. VII lit. a din același act normativ.
Potrivit celor consemnate în procesul-verbal contestat, la data de 05.11.2012, ora 14.50, petentul a fost depistat în timp ce comercializa varză din autoturismul cu numărul de înmatriculare_ în parcarea aferentă blocului C4 de pe . totodată că nu avea licență de comerț stradal în zona respectivă.
În drept, potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.
Sub aspectul legalității, analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._/05.11.2012, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator. De altfel nici petentul nu a adus critici privitoare la legalitatea procesului verbal contestat.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002, cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, paragraf 60).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere că procesul verbal a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, de către un agent constatator competent, instanța reține că împotriva petentului s-a ridicat o acuzație bazată pe împrejurări de fapt ce necesită explicații fundamentate pe probe din partea acestuia (principiu extras din cauza Blum v. Austria, hotărârea din 3 februarie 2005, paragraf 28).
Potrivit art. 13 lit. a din HCL nr. 79/2002, persoanele fizice și juridice care desfășoară comerț stradal au obligația să efectueze actele de comerț cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru desfășurarea unei activități comerciale (licență de comerț stradal, certificat de producător etc.) și să nu încalce obiectul activităților comerciale stabilit în condițiile legii.
Constată instanța că procesul-verbal analizat cuprinde constatările personale ale agentului constatator referitoare la situația de fapt descrisă, cu privire la care instanța apreciază că nu se ridică dubii de subiectivitate sau de comportament abuziv, iar simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
În consecință, instanța constată că procesul-verbal reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, instanța apreciază că faptele consemnate de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla formulare a prezentei plângeri contravenționale nu este de natură să înlăture această prezumție simplă, atâta timp cât petentul nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile. În acest sens, instanța are în vedere atitudinea avută de petent pe parcursul soluționării cauzei, atitudine ce vădește indiferența contestatorului, care pe parcursul soluționării cauzei nu a propus probe în dovedirea netemeiniciei procesului verbal atacat.
În aceste condiții instanța constată că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție astfel că faptele imputate petentului există și au fost săvârșite în mod culpabil de către acesta.
În raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională în cuantum de 40 de lei aplicată petentului reprezintă minimul prevăzut de lege, fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă.
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul-verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din OG. nr. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent N. M. A., domiciliat în G. . ., în contradictoriu intimata POLIȚIA L. G., cu sediul în G. ., împotriva procesului verbal . nr._ încheiat la data de 05.11.2012.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07.10.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
Red. A.S. / Dact. M.O. / 5 ex /03.12.2013
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 17/2013. Judecătoria GALAŢI | Somaţie de plată. Sentința nr. 2934/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
