Plângere contravenţională. Sentința nr. 9719/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9719/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 12049/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR. 9719
Ședința Publică de la data de 21.10.2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: M. K.
Grefier: V. G. R.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravențională” formulată de petentul S. T. în contradictoriu cu intimata I. G. – SECȚIA 2 POLIȚIE.
Dezbaterile orale și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 19.09.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.09.2013, la data de 03.10.2013, la data de 10.10.2013, la data de 14.10.2013, iar apoi la data de 21.10.2013, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. sub numărul_, petentul S. T. a formulat contestație împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._/24.03.2012, solicitând anularea acestuia.
În susținerea plângerii, petentul a arătat că a solicitat intervenția organelor de poliție la îndemnul concubinei sale, care s-a speriat crezând că se taie un copac în fața blocului, chiar dacă cele sesizate nu s-au confirmat, fiind doar o curățare a crengilor uscate.
Prin urmare, solicită anularea procesului-verbal de contravenție.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat la judecarea cauzei.
Pe parcursul judecații, s-a administrat proba cu înscrisuri și declarația martorilor M. I. S. și P. A..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție verbal . nr._/24.03.2012, s-a reținut în sarcina petentului săvârșirea contravenției prevăzute de art.3 pct.11 din Legea nr.61/1991, constând în aceea că, la data de 24.03.2012, a apelat nr.112, sesizând că se taie un copac, iar cele sesizate nu s-au confirmat fiind doar o curățare a crengilor.
În consecință, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 100 lei.
Conform art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal de contravenție, pronunțându-se, de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator.
În aplicarea acestor dispoziții legale, instanța a procedat la verificarea legalității procesului-verbal contestat, constatând că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Astfel, instanța retine ca sunt inserate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 din OG nr.2/2001 referitoare la numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii acesteia si semnătura agentului constatator, mențiuni a căror lipsă ar atrage nulitatea absoluta a procesului-verbal de contravenție în condițiile art.17 din O.G. nr.2/2001.
De asemenea, fapta, astfel cum este reținută de agentul constatator este corect încadrată în drept, iar sancțiunea este aplicată între limitele fixate de actul normativ de incriminare.
Instanța nu poate reține susținerile petentului în sensul că încadrarea juridică a faptei este greșită, întrucât agentul de poliție ar fi trebuit să facă aplicarea OUG nr.34/2008, aceste susțineri fiind neîntemeiate.
În concret, instanța reține că fapta a fost corect încadrată juridic în dispozițiile art.3 pct.11 din Legea nr.61/1991. OUG nr.34/2008 reglementează cu titlu special apelarea falsă a numărului de urgență 112 pentru alertarea agențiilor specializate în mod nejustificat, situațiile avute în vedere (sesizate fals) fiind însă cele limitativ prevăzute de art.2 alin.2 din ordonanță. Pe de altă parte, Legea nr.61/1991 are o sferă mai largă de aplicare vizând orice alarmare falsă de natură a conduce la intervenția organelor de poliție în mod nejustificat.
În consecință, instanța apreciază ca procesul verbal atacat a fost legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Cu privire la administrarea acestor probe care să susțină temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, obligatorie pentru instanțele române, orice persoană are dreptul de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele imputate, contravenția fiind chiar asimilată unei acuzații penale (cauza A. c/României, hotărâre din 4 octombrie 2007).
Totuși, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul se încadrează în limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
În aceste condiții, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Astfel, în dreptul intern, art.34 din OG nr.2/2001 a consacrat prezumția relativă de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de contravenție, în măsura în care acesta are la bază constatări personale ale agenților statului (în acord cu practica jurisprudenței europene menționată anterior), punând în sarcina contravenientului, obligația de a proba o situație de fapt contrară.
În aplicarea acestor principii în cauza de față, instanța constată că la baza întocmirii procesului-verbal de contravenție, au stat constatările proprii ale agentului de politie, în sensul că la data de 24.03.2012, a apelat nr.112, sesizând că se taie un copac, iar cele sesizate nu s-au confirmat fiind doar o curățare a crengilor.
În consecință, prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție conduce în mod rezonabil la concluzia că împotriva petentului s-a ridicat o acuzație bazată pe împrejurări de fapt constatate personal de către agentul de poliție si care necesită explicații fundamentate pe probe din partea acesteia (principiu extras din cauza Blum v. Austria, hotărârea din 3 februarie 2005).
Pe de altă parte, petentul a susținut că a sunat la 112 la îndemnul concubinei sale care se temea că vor fi tăiați copacii, cu atât mai mult cu cât anterior, unul dintre vecini își exprimase această dorință, sens în care a propus audierea martorei P. A..
Ascultată în fața instanței, martora P. A. a susținut că pe data de 24.03.2012, era acasă și pe geam, a văzut că un vecin, B. A., venise cu niște bărbați și le arăta că trebuie tăiați copacii, nu doar crengile, motiv pentru care l-a anunțat telefonic pe petent, iar acesta a chemat Poliția.
Instanța apreciază că aceste împrejurări nu sunt suficiente pentru a justifica anularea procesului-verbal de contravenție, în condițiile în care petentul a procedat la alertarea organelor de poliție pe baza unor simple presupuneri că se va trece la tăierea copacilor și nu doar la curățarea acestora.
În consecință, instanța constată că prezumția de veridicitate a procesului-verbal de contravenție nu a fost răsturnată, actul fiind legal si temeinic întocmit.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța are in vedere dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, conform cărora sancțiunea se aplică in limitele prevăzute de actul normativ si trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În aplicarea dispozițiilor legale menționate, instanța reține că sancțiunea contravențională a amenzii in cuantum de 100 lei este excesivă, având în vedere gradul de pericol social concret al contravenției.
Astfel, instanța are în vedere că petentul a recunoscut fapta și a acționat astfel și pe fondul unor conflicte mai vechi cu vecinul său, care își exprimase dorința de a tăia salcâmii. În plus, pretentul se află la o vârstă matură, la care se poate presupune că a conștientizat consecințele faptei sale, motiv pentru care instanța își formează convingerea că petentul manifestă disponibilitate pentru respectarea legii pe viitor, chiar și fără aplicarea unei amenzi, sancțiunea avertismentului fiind suficientă pentru a preveni săvârșirea unor noi fapte contravenționale.
În consecință, instanța apreciază că plângerea este parțial întemeiată, motiv pentru care urmează a o admite în parte și va dispune înlocuirea amenzii în cuantum de 100 lei aplicată petentului cu avertisment.
De asemenea, în temeiul art.7 alin.1 din OG nr.2/2001, urmează a atrage atenția petentului să nu mai săvârșească astfel de fapte pe viitor, în caz contrar, împotriva sa putând fi dispuse și măsuri mai severe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de petentul S. T., cu domiciliul în Mun. G., .. 2, ., . în contradictoriu cu intimata I. G. – SECȚIA 2 POLIȚIE, cu sediul în Mun. G., ., județ G..
Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 100 lei aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție . nr._, cu avertisment.
Atrage atenția petentului să nu mai săvârșească astfel de fapte pe viitor.
Cu drept de recurs în 15 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21.10.2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. K. V. G. R.
Red.MK/Tehn.RVG /5ex/29.11.2013
.>
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 5689/2013.... | Cerere de valoare redusă. Hotărâre din 01-10-2013,... → |
|---|
