Pretenţii. Încheierea nr. 10/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 10/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 25-04-2013 în dosarul nr. 2186/233/2012
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
INCHEIERE
Ședința publică din data de 10.04.2013
Președinte – G. N. C.
Grefier – A. C. N.
La ordine fiind soluționarea cauzei civile ce are ca obiect „pretenții” formulata de reclamanta . SRL GALATI,cu sediul in G.,.,jud. G.,în contradictoriu cu paratul P. G.,cu domiciliul in G.,Micro 20, .,jud. Galati.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns reprezentantul reclamantei,avocat Balu D.,in baza delegației de la dosar, paratul,asistat de avocat R. G.,in baza delegației de la dosar, si martorii I. M. E. si U. A..
Procedura de citare este completă.
De pe actele dosarului s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședința privind stadiul in care se află judecata, după care;
Se procedează la audierea martorilor I. M. E. si U. A.,sub prestare de jurământ ,conform art.193 C.pr. civ., declarațiile acestora fiind consemnate in scris,citite,semnate si atașate la dosar, potrivit disp. art.198 C.pr. civ.
Constatând ca nu mai sunt cereri de formulat si probe de administrat,instanța constata cauza in stare de judecata si acorda cuvântul pe fond.
Reprezentantul reclamantei învederează instanței ca solicita admiterea acțiunii si obligarea paratului la plata sumei de 4000 lei,conform contractului de prestări servicii. F. de probatoriul administrat in cauză, solicită să se constate ca pentru suma de 1000 lei s-a eliberat chitanța,iar martorul audiat astăzi in fata instanței a asistat efectiv la acordarea banilor. Pentru acest motiv,solicita ca declarația martorului propus de parat să nu fie luată in considerare pentru că este mincinoasă, cu cheltuieli de judecata.
Apărătorul paratului învederează instanței ca solicita respingerea acțiunii ca nedovedită, pentru motivele expuse pe larg in întâmpinare, cu cheltuieli de judecată. Arata ca, paratul deși a fost notificat si convocat la conciliere, reclamanta nu a emis factura pentru suma de 1000 lei.
INSTANTA
Având nevoie de timp pentru deliberare;
DISPUNE,
Amâna pronunțarea la data de 18.04.2013.
Pronunțata in ședința publica, azi 10.04.2013.
Președinte, Grefier,
SEDINTA PUBLICA DIN 18.04.2013
INSTANTA
Având nevoie de timp pentru deliberare;
DISPUNE,
Amâna pronunțarea la data de 25.04.2013.
Pronunțata in ședința publica, azi 18.04.2013.
Președinte, Grefier,
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINTA CIVILĂ NR. 4415
Ședința publică din data de 25.04.2013
Președinte – G. N. C.
Grefier – A. C. N.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile ce are ca obiect „pretenții” formulata de reclamanta . SRL GALATI,cu sediul in G.,.,jud. G.,în contradictoriu cu paratul P. G.,cu domiciliul in G.,Micro 20, .,jud. G..
Din actele și lucrările dosarului precum și din susținerile părților ce au fost consemnate în încheierea din data 10.04.2013 care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea la data de 25.04.2013 când a pronunțat următoarea sentință:
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 09.02.2012, sub nr._, reclamantaS.C. E. V. CONSTRUCT S.R.L., l-a chemat în judecată pe pârâtul P. G., solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 4.000 lei, conform contractului de prestări servicii. A solicitat și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că în luna septembrie 2011 a încheiat cu pârâtul un contract de prestări servicii prin care s-a obligat să presteze lucrări de zidărie mansardă, îndreptare ferestre și pardoseală și grinzi, lucrări care au fost finalizate.
A mai precizat reclamanta că la dat încheierii contractului pârâtul a achitat suma de 1.000 lei, urmând ca la finalizarea lucrărilor trebuia achitată diferența de 4.000 lei, lucru care nu s-a mai efectuat.
Reclamanta a învederat că a încercat soluționarea litigiului pe cale amiabilă, luând legătura cu pârâtul telefonic, însă acesta a refuzat orice dialog, și chiar l-a notificat, însă atunci pârâtul a precizat că îi va mai da niște bani, pentru care nu are nevoie de chitanță.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În dovedirea cererii, reclamanta a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu și a depus la dosar: contract de prestări servicii și notificări adresate pârâtului (f. 4-5, 16), declarații extrajudiciare de martori, proces – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor . nr._ emis de Garda Financiară G. chitanța . nr._/20.02.2012, chitanța nr. 27/21.11.2011.
Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 331 lei și timbru judiciar în valoare de 0,3 lei (f. 15).
Pârâtul P. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca nefondată.
Pârâtul P. G. a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la restituirea sumei de 4.000 lei, încasată necuvenit, precum și obligarea acesteia la cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că în luna septembrie 2011 a încheiat cu reclamanta contractul de prestări servicii invocat în acțiunea principală, prin care reclamanta s-a angajat să presteze pârâtului lucrări de zidărie, mansardare, îndrepta ferestre și pardoseală, grinzi, la locuința acestuia, până cel târziu la data de 15.10.2011, în schimbul sumei de 5.000 lei, plătibilă în mod eșalonat, 1.000 lei la data de 26.09.2011 (care a și fost achitată, fapt recunoscut și de reclamantă), iar diferența de 4.000 lei, la momentul finalizării și recepționării lucrărilor.
Pârâtul a precizat că după două săptămâni de la achitarea primei tranșe, a fost rugat de administratorul reclamantei să-i achite și diferența de preț, întrucât are de făcut niște plăți urgente, urmând ca factura și chitanța să-i fie date la data de 15.10.2011, când lucrările urmau să fie finalizate. Din păcate, a afirmat pârâtul, reclamanta a fost mai mult decât neserioasă, întrucât din acel moment nu a mai efectuat nicio lucrare, și, deși a încercat să o determine să-i restituie banii sau să efectueze lucrările, aceasta a înțeles doar să-l amâne.
A mai învederat pârâtul că, în cele din urmă, a efectuat lucrările cu o altă societate, așa cum rezultă din contractul de prestări – servicii nr. 51 din 12.01.2012, încheiat cu S.C. GEOMAR CONSTRUCT S.R.L.
În drept, cererea reconvențională a fost întemeiată pe dispozițiile art. 118, art. 119, art. 120 C.pr.civ. și art. 1341 și următ. C.civ.
În probațiune, au fost solicitate probele cu acte, interogatoriul reclamantei și martori.
Au fost anexate, contractul de prestări servicii nr._, proces – verbal de recepție, factura nr. 5508/12.10.2012 și chitanța aferentă, adresa nr. 06/15.02.2012 emisă de Garda Financiară – Secția Județeană G. (f. 21-24).
În ședința publică din 16.01.2013, față de netimbrarea cererii reconvenționale, instanța a dispus anularea acesteia (f. 36). La același termen de judecată, instanța a încuviințat, în temeiul art. 167 C.pr.civ., pentru părți, proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriu și a prorogat discutarea probei testimoniale.
Pârâtul P. G. a răspuns la interogatoriu în ședința publică din 27.02.2013. în aceeași ședință, pârâtul a renunțat la proba cu interogatoriul reclamantei, instanța încuviințând pentru fiecare parte proba testimonială cu câte un martor (f. 49), probă ce a fost administrată la termenul de judecată din data de 10.04.2013, când au fost audiați martorii I. M. E. și U. A., declarațiile acestora fiind consemnate în scris și atașate la dosar (f. 51-52).
După rămânerea cauzei în pronunțare, ambele părți au formulat concluzii scrise.
Analizând probele administrate în cauză, instanța constată următoarele:
Acțiunea este legal timbrată cu taxă judiciară de timbru, potrivit art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 3 alin. 1 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art.1 pct.1 raportat la art. 2 pct. 1 lit. b) și art. 5 C.pr.civ.
În fapt, între reclamanta S.C. E. V. CONSTRUCT S.R.L. și pârâtul P. G. s-a încheiat un contractul prin care prima se obliga să execute următoarele lucrări către pârât, în calitate de beneficiar: zidărie mansardă, îndreptat ferestre, pardoseală, grinzi (f. 4). Prețul lucrărilor a fost stabilit la suma de 5.000 lei, plătibilă eșalonat, la data de 26.09.2011 suma de 1.000 lei, iar la finalizarea lucrărilor, stabilită pentru data de 15.10.2011, suma de 4.000 lei.
Pârâtul a achitat suma de 1.000 lei, conform înțelegerii dintre părți, reclamanta eliberându-i chitanța nr. 27/21.11.2011 (f. 35).
În drept, potrivit art. 1.270 alin. 1 din Codul civil convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să își îndeplinească obligațiile asumate.
Din analiza înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, instanța constată că acțiunea reclamantei este întemeiată, pentru considerentele următoare.
Între părți s-a încheiat un contract prin care reclamanta, în calitate de prestator, s-a obligat să efectueze pârâtului, la locuința acestuia, în calitate de beneficiar, o . lucrări de construcție. Potrivit art. 2 din contract, obiectul acestuia consta în prestarea următoarelor lucrări: zidărie mansardă, îndreptat ferestre, pardoseală și grinzi.
Instanța reține că reclamanta a făcut dovada pretențiilor solicitate, în ceea ce privește debitul restant, conform dispozițiilor art. 1169 C.civ vechi.
Pârâtul a afirmat că deși i-a achitat întreg prețul contractului, reclamanta nu a executat lucrările pentru care s-a obligat, fără însă a preciza care lucrări nu au fost executate de către aceasta sau pe care le-a executat precum și contravaloarea acestor lucrări.
Din contractul de prestări servicii nr. 51/12.01.2012, încheiat de pârât cu S.C. GEOMAR CONSTRUCT S.R.L., rezultă că această din urmă societate a executat lucrări de zidărie mansardă, îndreptat pardoseală și ferestre (f. 21).
În schimb, reclamanta a precizat că a efectuat toate lucrările cuprinse în contract, mai mult, a efectuat și o . lucrări suplimentare, pe care însă nu a reușit să le finalizeze întrucât pârâtul a transportat schela pe care lucrau angajații reclamantei la sediul tatălui administratorului.
În acest sens, martorul I. M. E. a precizat în declarația dată în fața instanței, că au fost efectuate la locuința pârâtului următoarele lucrări: mansardarea locuinței, nivelarea șapei la parter, nivelat garajul, scările interior și exterior, nivelat ferestre, cu mențiunea că unele dintre lucrări au fost bonus la contract, din câte cunoaște ferestrele și una dintre scări. Toate lucrările au fost finalizate, cu excepția scării din interior, aceasta întrucât pârâtul a dus la sediul societății reclamante sculele rămase la locul lucrării, respectiv popii metalici care susțineau scările (f. 51).
Martorul propus de pârât, U. A., a declarat în fața instanței că reclamanta a făcut fațada casei și a turnat șapa în interior. Din câte cunoaște ar fi trebuit să finalizeze scările în interior, pereții și să îndrepte ferestrele (f. 52). Martorul a mai precizat că după ce reprezentantul reclamantei, a primit suma de 15 milioane lei vechi, pentru a finaliza lucrările respectiv ultima tranșă din valoarea contractului, la câteva zile după plată, acesta și-a luat sculele și nu a continuat lucrarea.
Instanța apreciază că această declarație a martorului U. A. vine în contradicție cu răspunsul pârâtului la interogatoriu (întrebarea 7), care a precizat că el a dus, în luna decembrie, două picioare de la o schelă la sediul societății reclamantei (f. 40), și nu reprezentantul reclamantei le-a luat de la locul în care efectua lucrările.
Față de probatoriul administrat în cauză, instanța reține că deși nu au fost încheiate devize de lucrări și nici procese – verbale de recepție, finală sau parțială, la care de altfel nici nu s-a făcut nicio referire în cuprinsul contractului, rezultă că lucrările menționate în contractul încheiat de părți au fost executate.
Faptul că au mai rămas de executat unele lucrări, denumite ”bonus” și care nu au fost cuprinse în obiectul contractului, nu conduce la reținerea neexecutării culpabile a contractului din partea reclamantei.
Astfel, reclamanta a executat lucrările la care s-a obligat față de pârât prin contractul de prestări – servicii nr. 51 din 12.01.2012 și pe cale de consecință incubă pârâtului obligația corelativă de achitare a contravalorii prestațiilor efectuate.
Mai mult, încheierea de către pârât a unui nou contract, cu un alt prestator, nu poate conduce la concluzia că reclamanta nu și-a respectat obligațiile contractuale față de întregul ansamblul probator administrat în cauză deși lucrările menționate în cuprinsul celor două contracte încheiate de pârât sunt aproape identice. Este evident că aceste nu s-au suprapus, atât timp cât pârâtul și martorul propus de acesta au recunoscut că reclamanta a efectuat o . lucrările contractate. Pârâtul nu a menționat însă, în mod expres, care sunt lucrările, prevăzute în contract, și pe care reclamanta nu le-a executat, rezumându-se la a preciza că nu aceasta nu a respectat contractul.
În ceea ce privește obligația corelativă a pârâtului, menționată în contractul încheiat cu reclamanta, de a achita prețul contractului, în sumă totală de 5.000 lei, instanța apreciază că aceasta nu a fost îndeplinită.
Ambele părți au recunoscut plata unui avans în sumă de 1.000 lei, pentru care reclamanta a eliberat chitanța nr. 27/21.11.2011. Este adevărat că suma cu titlu de avans nu apare a fi achitată la data de 26.09.2011, așa cum se menționează în contract, ci la aproape două luni, însă aceasta nu demonstrează că la acel moment relațiile dintre părți erau rupte, așa cum afirmă pârâtul, iar chitanța a fost eliberată doar pentru suma cuprinsă în contract, deși reclamanta primise întreaga sumă de 5.000 lei.
Instanța reține că pârâtul nu a făcut dovada achitării diferenței de 4.000 lei, menționată în contract. Astfel, în cererea reconvențională formulată, pârâtul a menționat că la aproximativ două săptămâni de la încheierea contractului, reclamanta i-a solicitat ă-i achite diferența de preț, invocând nișe plăți urgente pe care le are de făcut, astfel încât pârâtul a achitat suma de 4.000 lei (f. 19). Ulterior, în răspunsul la întrebarea nr. 3 din interogatoriu, pârâtul a precizat că i-a dat reprezentantului reclamantei suma de 2.500 lei, în luna octombrie 2011, iar suma de 1.500 lei la sfârșitul lunii noiembrie 2011. Și martorul U. A. a declarat că știe că pârâtul a achitat o dată 10 milioane de lei, o dată 15 milioane lei vechi și altă dată 25 milioane lei vechi (f. 52). Martorul a mai învederat că era de față doar el când s-au predat sumele de 25 milioane în luna octombrie, și, respectiv, 15 milioane în luna noiembrie, banii fiind dați în curtea imobilului pârâtului.
Instanța apreciază că este puțin credibilă declarația martorului, ca fiind de față exact la cele două plăți pentru care nu s-au eliberat chitanțe, însă nu a fost de față la plata avansului. Mai mult, martorul a arătat în fața instanței că a fost singura persoană care a fost de față, deși pârâtul, în chiar cererea sa reconvențională, nu a făcut nicio referire la acest martor ocular, deși acesta ar fi constituit proba principală a pretențiilor sale.
Față de aceste aspecte, instanța reține că pârâtul nu a făcut dovada, care îi incumba potrivit art. 1169 C.civ., a plății efectuate către reclamanta pentru suma de 4.000 lei, motiv pentru care apreciază că aceasta are o creanță certă, lichidă și exigibilă împotriva pârâtului.
Având în vedere considerentele expuse, constatând că pârâtul nu și-a îndeplinit obligațiile și astfel reclamanta are dreptul la diferența sumei de bani cu titlu de preț al contractului, în temeiul art. 1270 C.civil, va admite cererea și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4.000 lei.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., instanța va obliga pârâtul, ca parte căzută în pretenții, la plata sumei de 1.134 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată (331 lei, taxă de timbru, 3 lei, timbru judiciar și 800 lei, onorariu avocat, conform chitanței nr. 430/2013 – f. 55).
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Admite acțiunea formulată de reclamanta S.C. E. V. CONSTRUCT S.R.L.,cu sediul in G.,.,jud. G.,în contradictoriu cu pârâtul P. G. A., cu domiciliul in G.,Micro 20, .,jud. G..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 4.000 lei, reprezentând diferență preț al serviciilor prestate.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 1.134 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula recurs, în termen de 15 zile, de la comunicarea hotărârii.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER
Dact. GNC /Dact.ACN
4 ex./ 04.06.2013
| ← Obligaţie de a face. Sentința nr. 2606/2013. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 870/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
