Pretenţii. Sentința nr. 3572/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3572/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 09-04-2013 în dosarul nr. 12016/233/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3572
Ședința publică de la 09 Aprilie 2013
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect pretenții formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETATRI NR.558 în contradictoriu cu pârâtul S. I..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2013 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria,având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 02.04.2013 și apoi la 09.04.2013 când a dat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 10.06.2011 sub nr._ reclamanta Asociația de proprietari nr. 558 G. a solicitat obligarea pârâtului S. I. la plata sumei de 12.669,78 lei dintre care 6621,92 lei reprezintă cheltuieli de întreținere pentru perioada ianuarie 2008 – decembrie 2010, iar 6047,86 lei reprezintă penalități, pentru aceeași perioadă.
În motivare, reclamanta a arătat că pârâtul nu a achitat în mod sistematic cheltuielile de întreținere aferente locuinței lor, deși a fost notificat în acest sens, detaliind temeiul legal și modul de calcul al sumelor solicitate.
În drept, au fost invocate prevederile art. 46 și urm. din Legea nr. 230/2007, Legea nr. 114/1996, Legea nr. 51/2006.
In dovedirea pretențiilor sale, reclamanta a depus la dosarul cauzei înscrisuri: fișa de cont pentru operațiuni diverse, desfășurătorul de calcul pentru debit și penalități, procesul verbal de stabilire penalități, dovada calității de proprietar a pârâtului (filele 4-16, 28-122).
A solicitat reclamanta judecarea cauzei și în lipsa sa potrivit dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.Pr.Civ.
Pentru primul termen de judecată, reclamant și-a precizat cuantumul pretențiilor la suma de_,78 lei, pentru perioada mai 2008 – februarie 2012, din are 8451,75 lei cheltuieli întreținere și 8810,03 lei penalități întârziere.
Pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamantei pentru sumele anterioare datei de 10.06.2008. Cu privire la penalități, pârâtul a invocat că pentru o parte din ele, reclamanta nu are temei legal, întrucât asociația nu decisese stabilirea unui anumit procent pentru penalități, printr-un proces verbal al comitetului asociației.
A mai invocat faptul că suma solicitată nu este dovedită cu nici un mijloc de probă, la dosar nefiind depuse listele de plată, hotărârile judecătorești de obligare la plata de penalități către furnizori și clarificări cu privire la temeiul de drept.
La termenul de judecată din 12.06.2012 pârâtul a depus și trei chitanțe cu care a făcut dovada plății sumei de 5500 lei în contul debitului către reclamantă și 500 lei în contul penalităților (fila 126).
La termenul din 10.07.2012 instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru suma de 331,64 lei cu titlu de penalități întârziere pentru perioada 01.02.2008 – 08.05.2008.
Pentru termenul din 25.09.2012, pârâtul a depus la dosar cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune invocată prin întâmpinare, solicitând să se constate intervenită prescripția cu privire la suma de 4147,07 lei.
Cu privire la penalități, a reiterat apărările din întâmpinare adăugând și faptul că penalitățile au fost greșit calculate, fără respectarea prevederilor art. 49 din Legea nr. 230/2007. A depus la dosar dovada că este executat silit de reclamantă în baza unui alt titlu executoriu pentru suma de 4173,31 lei (fila 148).
La termenul din 09.10.2012, instanța a admis excepția prescripției dreptului la acțiune cu privire la suma de 2497,07 lei, reprezentând debit principal, constatând că pentru suma de 1650 lei termenul de prescripție a fost întrerupt prin plată.
Față de toate criticile aduse de pârât modului de calcul al penalităților, instanța a dispus din oficiu, în temeiul art. 129 alin. 5 C. Pr. Civ, efectuarea unei expertize contabile, raportul de expertiză întocmit de d-na expert S. L. G. fiind depus la dosarul cauzei la filele 161-188.
Cu referire la acest raport de expertiză instanța a admis o parte din obiecțiunile părților precum și o . obiecțiuni proprii, astfel că suplimentul întocmit de d-na expert a fost depus la dosar la filele 213-235.
Pentru termenul de judecată din 26.03.2013, reclamanta și-a precizat oral cererea în raport cu concluziile din suplimentul la raportul de expertiză și cu plățile efectuate de pârât în cursul litigiului, solicitând obligarea pârâtului la plata sumei de 6774,29 lei din care 1751,75 lei reprezintă debit iar suma de 5022,54 lei reprezintă penalități, pentru perioada iunie 2008 – martie 2012.
Precizările formulate oral în dezbateri au fost reiterate prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.
Instanța a încuviințat părților proba cu înscrisuri.
Acțiunea este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar, potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 2 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că acțiunea este întemeiată pentru următoarele considerente:
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art.1, pct.1 și art. 5 alin. 1 din C.Pr.Civ.:
În fapt, pârâtul S. I. este proprietarul apartamentului nr. 24 din G., ., . care l-a folosit și pentru care avea îndatorirea de a achita cota parte ce îi revine din cheltuielile de întreținere.
Prin sentința civilă nr. 759/01.02.2008 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._/233/2007, pârâtul a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 2296,62 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere, în timp ce prin decizia civilă nr. 558/16.09.2008, pronunțată de Tribunalul G. în același dosar a mai fost obligat și la plata sumei de 1210,69 lei cu titlu de penalități.
Reclamanta nu a ținut o evidență separată a plăților efectuate de pârât în contul acestor titluri executorii și respectiv a plăților efectuate în contul cheltuielilor de întreținere datorate ulterior titlurilor executorii.
Astfel, în perioada iunie 2008 – martie 2012, pârâtul a acumulat un debit total de 9897,22 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere, astfel cum rezultă din raportul de expertiză depus la dosarul cauzei, (filele 176-178) acumulând și penalități de întârziere în cuantum de 5572,54 lei pentru aceeași perioadă (filele 229-230).
De asemenea, pârâtul a făcut plăți, inclusiv în cursul procesului, în cuantum total de_,60 lei, din care suma de 550 lei a fost evidențiată cu titlu de penalități.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile comune mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit.
De asemenea, în temeiul art. 49 din același text normativ, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca această sumă să poată depăși suma la care s-a aplicat.
Potrivit procesului verbal al adunării generale a Asociației de P. nr. 558 din data de 23.02.2011, (filele 28-30), asociația a stabilit aplicarea unui sistem propriu de penalități de 0,1% pe zi de întârziere, fără a depăși suma la care se aplică penalitățile, pentru debitele restante, sistem care se încadrează în prevederile legale aplicabile.
Trebuie subliniat că, potrivit art. 12, alin. A, lit. d din HG nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007, proprietarii au dreptul să conteste sumele de plată afișate în termen de 10 zile de la afișare. În lipsa acestei contestări, legea prezumă că sumele au fost acceptate, astfel că nu se poate admite, în prezent, o nouă punere în discuție a cuantumului lor.
Ca atare, pentru a analiza suma datorată în mod real de pârât la data pronunțării hotărârii, cu privire la perioada 01.06.2008 – 31.03.2012, instanța va avea în vedere prevederile legale incidente, titlurile executorii deja existente, înscrisurile depuse de părți și raportul de expertiză tehnică contabilă, inclusiv suplimentul la acest raport, care cuprinde penalitățile datorate de pârât, corect calculate.
Instanța observă în primul rând că pârâtul nu a contestat în termenul legal listele de plată afișate de reclamantă, în condițiile art. 12, alin. A, lit. d din HG nr. 1588/2007.
Cu privire la apărările pârâtului referitoare la lipsa de temei legal al penalităților solicitate de reclamantă pentru perioada iunie 2008 – 23.02.2011, instanța urmează să respingă aceste susțineri, raportat la conținutul art. 49 din Legea nr. 230/2007. Astfel, din interpretarea acestui text de lege rezultă că stabilirea unui anumit procent de către asociația de proprietari în ceea ce privește penalitățile de întârziere nu este imperativă ci perceperea de penalități funcționează ope legis, art. 49 impunând doar anumite limite în modalitatea de calculare a penalităților. În susținerea aceste interpretări a art. 49 din Legea nr. 230/2007 vine și art. 25 din Legea nr. 326/2001, potrivit căreia, orice persoană fizică sau juridică care nu face plata utilităților în termen datorează majorări de întârziere.
Ca atare, instanța apreciază că acel procent de 0,1% în funcție de care reclamanta a calculat penalitățile de întârziere se încadrează în limitele legale, iar sumele rezultate sunt datorate de pârât, ca urmare a întârzierilor înregistrate la plata cheltuielilor de întreținere.
Mai mult, reclamanta a făcut dovada că, la rândul său, a fost obligată la plata de penalități de întârziere tocmai datorită întârzierilor la plată înregistrate de proprietari, inclusiv de pârâtul din prezenta speță, depunând la dosar hotărâri judecătorești prin care a fost obligată la plata de penalități către . 137-141).
Instanța va înlătura și criticile pârâtului referitoare la modalitatea de calculare a penalităților de întârziere, în dosar întocmindu-se suplimentul la raportul de expertiză în cadrul căruia doamna expert a procedat la recalcularea penalităților în concordanță cu prevederile art. 49 alin. 1 din Legea nr. 230/2007.
Instanța trebuie însă să aibă în vedere la verificarea temeiniciei pretențiilor reclamantei, faptul că plățile făcute de pârât privesc atât debitele solicitate de reclamantă în prezentul dosar cât și debitele pentru care deja există un titlu executoriu, reclamanta neținând o evidență contabilă distinctă cu privire la aceste plăți.
Ca atare, instanța va reține că în perioada supusă discuției, pârâtul a făcut plăți atât în cadrul executării silite pornite în baza titlurilor executorii – sentința civilă nr. 759/01.02.2008 pronunțată de Judecătoria G. în dosar nr._/233/2007, și decizia civilă nr. 558/16.09.2008, pronunțată de Tribunalul G. în același dosar, precum și plăți voluntare cu privire la celelalte sume datorate.
Ca atare, rezumând analiza înscrisurilor din dosar, instanța constată următoarele:
În baza titlurilor executorii existente (și neachitate) la 01.06.2008, pârâtul datora reclamantei suma de 3.507,61 lei.
Pentru perioada iunie 2008 – martie 2012, pârâtul datora 9.897,22 lei cu titlu de debit și 5.572,54 lei cu titlu de penalități.
Ca atare, suma totală datorată de pârât a fost de 18.977,07 lei, din care 5.572,54 lei cu titlu de penalități de întârziere.
În perioada iunie 2008 – martie 2013, pârâtul a făcut plăți (voluntare sau pe calea executării silite) în sumă de 11.242,60 lei, din care 550 lei au fost evidențiați cu titlu de penalități.
Ca urmare a unui calcul matematic, instanța observă că la data pronunțării acțiunii, din suma de 18.977,07 lei, pârâtul mai datorează suma de 7.734,47 lei, din care 5.022,54 lei reprezintă penalități.
Instanța observă însă că la termenul de judecată din 26.03.2013, reclamanta și-a restrâns pretențiile la suma de 6.774,29 lei, dintre care suma de 1.751,75 lei reprezintă debit restant iar suma de 5.022,54 lei reprezintă penalități de întârziere.
Ca atare, constatând că pretențiile reclamantei, astfel cum au fost precizate la ultimul termen de judecată, sunt întemeiate, instanța le va admite, în limitele acestei precizări.
În consecință, instanța urmează să admită acțiunea formulată și precizată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI nr. 58 împotriva pârâtului S. I., obligându-l pe acesta din urmă la plata sumei de 6.774,29 lei dintre care 1.751,75 lei reprezintă cheltuieli de întreținere pentru perioada 01.06.2008 – 31.03.2012, iar 5.022,54 lei reprezintă penalități, calculate pentru aceeași perioadă.
Potrivit art. 274, alin. 1 C. Pr. Civ., partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată. În cauză, s-a făcut dovada cheltuielilor judiciare din partea reclamantei, constând în suma de 250 lei cu titlu de avans onorariu expert și onorariu de avocat în cuantum de 300 lei, astfel că pârâtul va fi obligat la plata către reclamantă a sumei de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în avans onorariu expert și onorariu avocațial.
De asemenea, având în vedere că până la finalul litigiului nici una dintre părți nu a înțeles să achite diferența de onorariu expert stabilit în sarcina sa, de câte 425 lei pentru fiecare parte, instanța va obliga pârâtul la plata acestui onorariu către Biroul Local de Expertiză de pe lângă Tribunalul G..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea precizată de reclamanta ASOCIAȚIA DE PROPRIETARI NR. 558 cu sediul în G., ., ., parter, jud. G., în contradictoriu cu pârâtul S. I., cu domiciliul în G., ., ., ..
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 6774,29 lei dintre care 1751,75 lei reprezintă cheltuieli de întreținere pentru perioada 01.06.2008 – 31.03.2012, iar 5022,54 lei reprezintă penalități, calculate pentru aceeași perioadă.
Obligă pârâtul la plata în contul Biroului Local de Expertiză de pe lângă Tribunalul G. a sumei de 950 lei reprezentând diferență onorariu cuvenit doamnei expert S. L. G., neachitat în cursul judecății.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial și avans onorariu expertiză.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 09.04.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. B. E. B.
RED.OB/TEH.EB/4EX/08.05.2013 .>
| ← Revendicare mobiliară. Sentința nr. 6065/2013. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 11/2013. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
