Somaţie de plată. Sentința nr. 7676/2013. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7676/2013 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 16-08-2013 în dosarul nr. 25504/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 7676
Ședința publică de la 16 August 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE N. V. C.
Grefier E. B.
Pentru astăzi a fost amânată soluționarea cauzei Civile privind pe creditoarea S.C. R. & R. S.A. și pe debitoarea M. M., având ca obiect somație de plată.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 09.08.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.08.2013 când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 27.12.2012, sub nr._, creditoarea S.C. R. & R. S.A. a chemat în judecată pe debitoarea M. M., solicitând instanței să dispună emiterea unei somații care să cuprindă obligarea acesteia la plata sumei de 1.452,09 lei, din care suma de 1.250,73 lei reprezintă contravaloarea serviciilor de internet, telefonie și cablu TV furnizate conform facturilor emise în perioada decembrie 2009-februarie 2010, suma de 201,36 lei reprezintă echivalentul în lei al clauzelor penale în valoare de 45 euro.
Creditoarea a solicitat și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că debitoarea a utilizat serviciile furnizate, însă nu a achitat contravaloarea acestora pentru perioada decembrie 2009-februarie 2010, deși avea această obligație, conform contractului nr._/26.10.2009 încheiat între părți.
Totodată, a arătat că debitoarea datorează și clauza penală în valoare de 40 euro, cu titlu de echivalent al clauzei penale pentru un telefon fix și 5 euro pentru o cartelă sim, așa cum reiese din procesul - verbal de predare-primire echipamente din data de 25.11.2009, anexă la contract.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile din art. 969 C.civ. și O.G. nr. 5/2001.
În temeiul art. 242 C.pr.civ., creditoarea a solicitat judecata cauzei și în lipsă.
În dovedirea cererii, creditoarea a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar, în fotocopii purtând mențiunea „conform cu originalul”, următoarele înscrisuri: contractul de furnizare servicii nr._/26.10.2009, împreună cu anexele, procesul - verbal de predare - primire echipamente din data de 16.11.2009,procesul-verbal de predare primire echipamente din 26.10.2009,proces verbal de instalare din 3.11.2009 fisa sold, carte de identitate debitoare și facturi fiscale, condițiile generale pentru furnizarea serviciilor de comunicații electronice integrate R.&R. (f. 6-25).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 lei și timbru judiciar în valoare de 3 lei (f.2).
Legal citată, debitoarea M. M. nu a formulat întâmpinare și nu a fost prezentă în fața instanței pentru a-și formula apărări cu privire la cererea creditoarei.
În cauză, la termenul din data de 9.08.2013, instanța a încuviințat, în temeiul art. 167 C.pr.civ., pentru creditoare, și a administrat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Cererea este legal timbrată, în conformitate cu dispozițiile art. 3 lit. o1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001 privind somația de plată, raportat la art. 1 pct. 1 și 3 din C.p.civ.
În fapt, prin contractul de furnizare servicii nr._/26.10.2009, încheiat între creditoarea S.C. R. & R. S.A. și debitoarea M. M. s-a convenit furnizarea, către debitoare a serviciilor de internet, telefonie și televiziune prin cablu (f. 6-9).
În temeiul contractului încheiat între părți, partea creditoare a emis în perioada decembrie 2009 - februarie 2010, facturile fiscale nr._/14.12.2009, nr._/21.12.2009, nr._/20.01.2010, nr._/19.02.2010 (f. 13-16), în valoare totală de 1250,73 lei, facturi necontestate de debitoare, deși aceasta a avut această posibilitate potrivit contractului.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 5/2001, procedura somației de plată se desfășoară la cererea creditorului, în scopul realizării creanțelor certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori prin alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestații. În lumina acestor dispoziții legale, procedura somației de plată presupune, pe lângă condițiile generale pentru exercitarea oricărei acțiuni în justiție, îndeplinirea anumitor cerințe speciale.
Aceste cerințe sunt, conform art. 1 O.G. nr. 5/2001, următoarele: să existe o creanță certă, lichidă și exigibilă; creanță să rezulte dintr-un înscris; creanța să fie bănească.
Potrivit art. 379 alin. 2 C.pr.civ., „creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul”.
Conform art. 379 alin. 3 C.pr.civ., „creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală”.
Totodată, potrivit art. 1073 C.civ., creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Potrivit art. 969 vechiul C.civ., convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, acestea fiind ținute să-și îndeplinească întocmai obligațiile asumate.
Conform art. 6 alin. 1 din O.G. nr. 5/2001, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum și a explicațiilor și lămuririlor părților.
Analizând prezenta cerere de emitere a somației de plată în raport de cerințele enunțate anterior, instanța constată că între creditoarea R. & R. SA și debitoarea M. M. s-au născut raporturi juridice obligaționale în baza contractului de furnizare servicii nr._/26.10.2009.
În ceea ce privește suma 1.250,73 lei reprezentând servicii neachitate, instanța apreciază că existența creanței rezultă din clauzele contractului de prestări servicii sus menționat, care reprezintă un act de creanță în sensul juridic dat noțiunii prin art. 379 alin. 3 C.pr.civ., precum și din facturile emise de către creditoare.
Referitor la condiția lichidității creanței, instanța apreciază că și aceasta este îndeplinită, întrucât cuantumul creanțelor bănești pretinse de creditoare este determinat prin însuși contractul de prestări servicii mai sus menționat.
În privința exigibilității creanței, instanța apreciază că din analiza clauzelor contractuale, rezultă că obligația de plată a contravalorii serviciilor trebuia executată în cursul fiecărei luni, cel mai târziu până la sfârșitul fiecărei luni curente (pentru care s-a emis factura ce trebuia achitată), dată la care creanța ajungea la scadență.
Or așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, obligațiile contractuale nu au fost respectate.
Analizând data scadenței fiecărei facturi depuse la dosar, instanța constată că la momentul introducerii cererii, creanța constând în sumele solicitate cu titlu de debit principal sunt scadente, astfel încât și condiția exigibilității creanțelor pretinse este îndeplinită în cauză.
Reținând că societatea creditoare și-a dovedit pretențiile cu privire la debitul principal, în condițiile art.1169 - 1170 C. Civ. și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 379 C.pr.civ., instanța urmează să admită prezenta cerere privind emiterea somației de plată formulată de creditoare și în temeiul art. 1 și art. 6 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 5/2001, să someze debitorul să plătească creditoarei suma de 1250,73 lei reprezentând contravaloarea serviciilor de internet, telefonie și cablu prestate în perioada decembrie 2009- februarie 2010.
În ceea ce privește capătul de cerere privitor la obligarea debitorului la plata sumei de 201,36 lei reprezentând echivalentului în lei al clauzelor penale în cuantum de 45 euro, instanța apreciază că acesta este nefondat.
Potrivit clauzelor inserate în procesul - verbal de predare - primire (f. 10-11), în cazul încetării contractului din orice motiv (reziliere, denunțare unilaterală, anulare, etc.), dacă abonatul nu restituie în termen de 2 zile bunurile primite în custodie sau cumpărate cu plata în rate și neachitate integral în stare de funcționare, respectiv în aceeași stare în care le-a primit cu uzura normală pentru perioada de utilizare, precum și în caz de fraudă ori în cazul în care abonatul a pierdut, deteriorat sau i s-a furat telefonul mobil și/sau cartela sim, abonatul se obligă să achite către R.&R., în mod necondiționat, cu titlu de clauză penală, echivalentul în lei al sumei de 40 Euro pentru nerestituirea fiecărui echipament și 5 euro pentru fiecare cartelă sim.
Prin natura sa, clauza prin care se stipulează un pact comisoriu de ultim grad conferă creditorului posibilitatea de a opta în caz de neexecutare între a solicita executarea obligațiilor asumate, ceea ce presupune implicit un contract în ființă și a invoca pactul comisoriu în temeiul căruia contractul se consideră desființat de plin drept.
Dreptul de opțiune însă privește întregul contract și nu poate fi exercitat doar pentru o parte din drepturi ori obligații.
Așadar, creditorul nu poate în același timp să invoce și desființarea contractului și obligația debitorului de a plăti sumele pretinse în temeiul contractului, întrucât desființarea convenției lipsește de temei juridic însuși dreptul de a solicita executarea obligației în temeiul răspunderii contractuale.
În cauză, creditorul a solicitat instanței somarea părții debitoare la plata sumelor datorate în baza contractului de servicii anterior menționate. Or, în această situație, creditorul nu poate să invoce desființarea contractului și să ceară obligarea debitorului la plata sumelor stabilite cu titlu de clauză penală.
Cu privire la această sumă, instanța apreciază că nu reprezintă o creanță exigibilă.
Pe de altă parte, creditoarea invocă o situație de fapt determinată, și anume nerestituirea unui telefon mobil și a unei cartele S., predate potrivit procesului - verbal de predare-primire echipamente, fapt care presupune o analiză a fondului cauzei și administrarea unor probatorii incompatibile cu procedura sumară a somației de plată, motiv pentru care instanța va respinge ca nefondat capătul de cerere privind obligarea debitorului la plata sumei de 201,36 lei reprezentând echivalentului în lei al clauzei penale.
Având în vedere considerentele expuse, reținând că societatea creditoare și-a dovedit parțial pretențiile, instanța urmează să admită, în parte, prezenta cerere privind emiterea somației de plată formulată de creditoare și să someze debitoarei M. M. să achite creditoarei, în termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, suma de suma de 1250,73 lei, reprezentând contravaloarea serviciilor de internet, telefonie și cablu prestate în perioada decembrie 2009-februarie 2010.
În temeiul art. 6 alin. 3 din O.G. nr. 5/2001, instanța apreciază că un termen de 30 zile de la data comunicării ordonanței cuprinzând somația de plată este suficient pentru a acorda debitoarei posibilitatea efectuării plății, fără a crea prejudicii suplimentare creditoarei.
Asupra cererii accesorii de obligare a debitoarei la plata cheltuielilor de judecată, instanța, în temeiul art. 274 alin.1 C.pr.civ., având în vedere că cererea de chemare în judecată este întemeiată cu privire la capătul principal, reține culpa procesuală a debitoarei, urmând a o obliga pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 42 lei, reprezentând 39 lei taxă judiciară de timbru și 3 lei timbru judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite cererea în parte.
Somează debitoarea M. M. cu domiciliul in G., ., ., . creditoarei . cu sediul în București, .. 75, Clădirea Forum 2000, Faza 1, . de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri suma de 1250,73 lei reprezentând contravaloare facturi neachitate.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., obligă pe debitor la plata către creditoare a sumei de 42 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge capătul de cerere referitor la sumele reprezentând clauze penale, ca nefondat.
Cu drept de cerere în anulare pentru debitor în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.08.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. V. CrihanăElena B.
RedNVC /tehored. E.B/4 ex/27.08.2013
2 ex .>
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 3142/2013. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 79/2013.... → |
|---|
