Anulare act. Sentința nr. 2287/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2287/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 16511/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2287
Ședința publică de la 11 Martie 2014
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe petentul D. G. I. și pe ntimata S.C. G. U. S.R.L., având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la ordine, au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a instanței și o reține spre soluționare.
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 27.08.2012, sub nr._, petentul D. G. I., în contradictoriu cu intimataS.C. G. U. S.R.L. a solicitat anularea notei de constatare de blocare/deblocare încheiată în data de 17.08.2012, ora 16.09 și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 100 lei achitată cu chitanța nr._/17.08.2012, actualizată cu rata inflației, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, petentul a arătat că, la data de 17.08.2012, în jurul orei 16.00 a parcat autoturismul proprietate personală marca L. cu nr. de înmatriculare_ la Banca Transilvania, pe ., în vederea completării unor documente la bancă. La ieșirea din bancă a contestat că autoturismul fusese blocat de pârâtă, pentru deblocare fiind nevoit să achite suma de 100 lei.
A învederat reclamantul că a parcat autoturismul în zona rezervată băncii și nu în zona administrată de pârâtă, neexistând o demarcație clară între locurile rezervate și cele libere. A precizat că blocarea autoturismului reprezintă un act abuziv, întrucât în cauză nu s-a întocmit un proces verbal de contravenție, iar pârâta nu avea atribuții în blocarea autoturismului, singura care poate proceda astfel fiind poliția rutieră. A invocat faptul că nota de constatare din 17.08.2012 este ilegală, în situația în care reprzeentanții pârâtei nu i-au putut arăta petentului unde avea voie să parcheze și unde nu.
De asemenea, reclamantul a arătat că solicită recuperarea sumei, pentru că a plătit-o nelegal.
În drept, a invocat prevederile OG nr. 2/2001, OUG nr. 195/2002, HG nr. 1391/2006, C..
În susținerea cererii formulate, au fost depuse, la dosar, în copie, nota de constatare de blocare/deblocare nr._/17.08.2012 și chitanța_/17.08.2012 (f. 5-6).
Legal citată, pârâta S.C. G. U. S.R.L.a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca netemeinică și nelegală.
În motivare, a arătat că la data de 17.08.2012, ora 16.09 angajați din cadrul societății, însărcinați cu activitatea de blocare/deblocare a autovehiculelor, în baza Deciziei nr. 40/14.06.2012, în conformitate cu H.C.L. nr. 128/22.03.2011, au efectuat un control asupra mașinilor parcate în zona băncilor - centrul Medical Hyperdia, zonă în care sunt instalate un parcometru și 3 panouri de atenționare indicând zonă de AUTOTAXARE, PARCARE CU PLATĂ, găsind parcat autoturismul cu nr. de înmatriculare_, marca L., de culoare gri, fără să aibă la loc vizibil tichetul de parcare, astfel încât s-a procedat la blocarea roților autoturismului.
După o perioadă, petentul a sunat la sediul societății, echipa s-a prezentat din nou la fața locului și după achitarea tarifului de deblocare, s-a procedat la deblocarea autoturismului.
A mai învederat intimata că toate susținerile petentului sunt eronate, în zonă existând un parcometru, însoțit de panouri de atenționare. A precizat și că Banca Transilvania deține în zona 10 locuri rezervate delimitate clar pe astfel cu inscripție „rezervat BT”. A precizat și că petentul a fost legal sancționat în baza HCL nr. 128/2011, cu respectarea OG nr. 2/2001.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 – 118 C., OG nr. 2/2001, HCL nr. 128/2011 și HCL nr. 129/2011.
În temeiul art. 242 C., intimata a solicitat judecata în lipsă.
În susținerea întâmpinării formulate, au fost depuse, la dosar, în copie, Decizia nr. 40/2012, H.C.L. nr. 128/2011, H.C.L. nr. 129/2011, nota de constatare, chitanța, fotografii ale autoturismului_ și ale parcării (f.15-57).
În ședința publică din data de 13.12.2013, completul format dintr-un judecător stagiar, după ce a pus în discuția părților calificarea cererii petentului, a invocat nelegala compunere a completului, excepție care a fost admisă, dosarul fiind ulterior repartizat aleatoriu unui complet format dintr-un judecător definitiv.
La termenul de judecată din 11.03.2014, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale a instanței.
Analizând cu precădere, în temeiul art. 137 C., excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G. în soluționarea cererii reclamantului, instanța urmează să o admită pentru următoarele considerente:
În fapt, prin nota de constatare de blocare/deblocare nr._/17.08.2012 încheiată de S.C. G. Urbana S.R.L. G., comisia instituita în baza Deciziei nr. 40/14.06.2012 a constatat că autovehiculul cu nr. de înmatriculare_, categorie – auto – marca L., fără avarii, de culoare gri, în data de 17.08.2012, ora 16.09, in parcarea din G., HYPERDIA, a parcat cu nerespectarea prevederilor art. 26 3 alin. 3 - Reguli de utilizare a parcărilor cu plată, aprobat prin Hotărârea de Consiliul Local nr. 128/22.03.2011, privind modificarea si completarea HCL nr. 125/17.03.2005, respectiv, achitarea contravalorii timpului de parcare prin achiziționarea de tichete sau abonamente de parcare înainte de ocuparea locului de parcare sau în maxim 5 minute de la oprire, în funcție de modul de exploatare a parcării, afișarea pe bord în interiorul autovehiculului, vizibil din exterior, deasupra volanului a tichetului validat, bilet permis sau a abonamentului de parcare, nedepășirea timpului de parcare la care are dreptul potrivit termenului d validitate al tichetului sau abonamentului.
În drept, în conformitate cu art. 263 alin. 5 din H.C.L. nr. 128/22.03.2011 s-a procedat la blocarea autovehiculului, deblocarea urmând a se efectua conform prevederilor art. 263 alin. 7 și 9 după achitarea tarifului de deblocare stabilit conform art. 1 din H.C.L. nr. 129/22.03.2011 și a tarifului de parcare.
H.C.L. nr. 128/22.03.2011, act normativ care a stat la baza întocmirii notei de blocare/deblocare, realizează reglementări cu privire la parcările cu plata aflate pe domeniul public al municipiului G., modificând corespunzător câteva articole din H.C.L. nr. 125/17.03.2005, acest din urmă act normativ stabilind cadrul juridic și condițiile în care se desfășoară activitatea de administrare a domeniului public și privat în municipiul G., aplicându-se serviciului public de administrare a domeniului public și privat.
Rezultă că Nota de blocare/deblocare este un act administrativ realizat în activitatea de administrare a serviciului public realizat pentru amenajarea, întreținerea și exploatarea locurilor de parcare.
Actul contestat de reclamant nu este un act de sancționare contravențională, ci un act administrativ emis în regim de putere, în realizarea unui serviciu public de administrare a domeniului public al municipiului G..
Conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 - Legea contenciosului administrativ – „Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.”
Așa cum rezulta din dispozițiile art. 4 al. 1 pct. 1 lit. d) C. (în vigoare la data formulării prezentei acțiuni), procesele și cererile în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel sunt soluționate în primă instanță de către tribunale.
În conformitate cu dispozițiile art. 159 alin. 1 pct. 2 C., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad.
Având în vedere considerentele expuse, instanța, constatând ca pricina are ca obiect contestarea unui act administrativ, urmează să admită excepția necompetentei materiale a Judecătoriei G. și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G., secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G. invocate din oficiu.
Declină în favoarea Tribunalului G. – Secția de C. Administrativ și Fiscal competența de soluționare a cauzei având ca obiect „anulare act” formulată de reclamantul D. G. I., cu domiciliul în . A., .. 13, jud. G. în contradictoriu cu intimata . G., cu sediul în G., .. 253, jud. G..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.10.2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. B. E. B.
RED.OB/TEH.EB/3EX/07.04.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5493/2014. Judecătoria GALAŢI | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 1321/2014. Judecătoria... → |
|---|
