Plângere contravenţională. Sentința nr. 3791/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3791/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 15375/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.8637
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3791
Ședința publică din data de 15.04 2014
Instanța constituită din:
Președinte –A. S.
Grefier – I. A. T.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect „ plangere proces verbal ” formulată de petenta C. E. BANK S.A. în contradictoriu cu intimata A. N. Pentru Protectia Consumatorilor.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 21.03.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 28.03.2014 si ulterior la data de 04.04.2014, 08.04.2014, 15.04.2014, când a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 16.08.2013, sub nr._, petenta C. E. Bank România S.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimata A. Națională pentru Protecția Consumatorilor, anularea procesului-verbal de contravenție . nr._/25.07.2013 sau înlocuirea sancțiuniilor amenzii cu avertisment, precum și rambursarea sumei de 500 lei achitată de petentă.
În motivarea în fapt a plângerii petenta a arătat că procesul verbal a fost nelegal întocmit pentru că nu este semnat de contravenient și nici de un martor asistent, iar motivarea intimatului în sensul că la momentul întocmirii procesului verbal în instituție se afla doar personal cu atribuții de control nu este plauzibilă. S-a mai susținut că organul de constatare a făcut o greșită încadrare juridică a situației de fapt, faptele descrise în procesul verbal neîntrunind elementele constitutive ale contravențiilor reținute în sarcina petentei.
Privitor la temeinicia sancționării sale, petenta a arătat că în după calculele sale valoarea D. este de 13,36 % p.a. aferentă creditului contractat prin contractul nr. 4NPFG054353/_/06.06.2007, iar constatarea intimatei potrivit căreia valoarea D., stabiltă în conformitate cu prev. Legii 289/2004 era de 17,5 % nu are niciun suport, agentul constatator nejustificând modul său de calcul.
Referitor la cea de-a doua contravenție reținută în sarcina sa, petenta a arătat că, contrar celor reținute de agentul constatator, prin actul adițional la contractul de credit și garanție nr. 4NPFG054353/_/06.06.2007 – art. IV pct. 4.1 - au fost amendate toate referirile din contractul de credit inițial ce condiționau rambursarea în avans de plata a cel puțin unei rate contractuale.
Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 31 alin. 1 din O.G. nr.2/2001.
Petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar procesul verbal de sancționare contravențională . nr._/25.07.2013 și anexe (f.11- 14), procesul verbal de constatare din data de 12.07.2013 (f. 21), procesul verbal de constatare din data de 19.07.2013 (f. 22), adrese de răspuns (f. 15-19), contractul de credit și garanție nr. 4NPFG054353/_/06.06.2007 (f. 23-29), notificare privind aplicarea OUG 50/2010 și borderou transmitere corespondență (f. 30-35), draft act adițional (f. 36-40)
Plângerea contravențională a fost legal timbrată cu suma de 20 de lei reprezentând taxă judiciară de timbru, conform art. 19 din O.U.G. 80/2013 (f.10).
Legal citată, intimata nu a formulat întâmpinare și nici nu a fost reprezentată în fața instanței.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ. iar plângerea este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
În cauză, s- a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/25.07.2013, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în sumă de 3000 lei în temeiul art. 50 alin. 1 lit. d din O.G. 21/1992 pentru încălcarea prevederilor art. 18 din aceelași act normativ, precum și cu amendă în cuantum de 10.000 lei în temeiul art. 86 alin. 1 din O.U.G. 50/2010 pentru încălcarea prevederilor art. 66 pct. 2 din O.U.G. 50/2010 .
Totodată, prin procesul verbal contestat s-a dispus, în temeiul art. 88 lit. c din O.U.G. 50/2010, .>
Potrivit celor consemnate în anexa procesului verbal . nr._/25.07.2013, faptele reținute în sarcina petentei au fost constatate în urma controlului derulat la data de 19.07.2013 de agenți constatatori din cadrul intimatului.
Urmare a reclamației primite din partea numitei H. L., a fost analizat contractul de credit și garanție nr. 4NPFG054353/_/06.06.2007 din perspectiva respectării drepturilor consumatorului, altele decât cele prevăzute de Legea 193/2003.
Cu referire la prima contravenție reținută prin procesul verbal contestat, potrivit anexei la acest proces verbal, s-a constatat că valoarea D. de 13,36% p.a. a fost declarată fals în contractul de credit și în graficul de rambursare, fiind calculată fără a se fi ținut cont de niciuna dintre următoarele cheltuieli: comisionul de gestionare a riscului încasat la data acordării creditului (în valoarea de 685,88 lei); comisionul de analiza, încasat anterior acordării creditului (în valoare de 10 lei); comisionul de acordare credit încasat la acordarea creditului (în valoare de 153 lei); costul poliței de asigurare de viață, încasat la acordarea creditului (în valoarea de 192,56 lei ). S-a reținut atât că la punctul 4.4 din contractul de credit nr. 4NPFG054353/_/06.06.2007 se precizează că valoarea D. este de 13,36% p.a. și a fost calculată la momentul încheierii contractului de credit în conformitate cu disp. Legii 289/2004, cât și că nici în actul adițional la contractul de credit nu s-a precizat valoarea corectă a D.. Conform celor reținute în procesul verbal, dacă ar fi fost calculată în mod corect, valoarea D. care trebuia declarată era de cca. 17,5% p.a.
Privitor la a doua contravenție reținută în procesul verbal contestat, potrivit anexei la acest proces verbal, s-a constatat că art. 9.4 și 9.5 din convenția de credit nu respectă dispozițiile art. 66-69 din O.U.G. 50/2010 iar aceste clauze nu au fost modificate prin actul adițional la contractul de credit.
Astfel, consumatorul ar putea crede, chiar și după data intrării în vigoare a O.U.G. 50/2010, că pentru efectuarea unei rambursări anticipate, trebuie să ramburseze cel puțin o rată și poate efectua o rambursare anticipată numai în data scadenței unei rate, motiv pentru care ar putea să evite o astfel de rambursare, deși O.U.G. 50/2010 obligă banca să o accepte. S-a mai reținut că actul adițional propus clientului de către bancă, tocmai în scopul modificării contractului în conformitate cu cerințele O.U.G. 50/2010, nu a modificat și nici anulat conținutul prevederilor art. 9.4 și 9.5 din contractul de credit, astfel încât contractul de credit, în forma actuală, încalcă prev. art. 66 alin. 1 și 2 din art. 9.4 și 9.5 din O.U.G. 50/2010.
În drept, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se și cu privire la sancțiunea aplicată prin acesta.
Analizând sub aspectul legalității modul de întocmire a procesului-verbal, instanța constată că acesta respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientei persoană juridică, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Procesul verbal de constatare nu a fost semnat de către reprezentantul legal al petentei, acesta refuzând semnarea procesului verbal. Procesul verbal nu a fost semnat de un martor asistent, agentul constatator justificând, în conformitate cu disp. art. 19 alin. 3 din O.G. 2 /2001 motivele care au dus la întocmirea procesului verbal în lipsa unui martor. Contrar aprecierii petentei, față de împrejurarea că procesul verbal a fost întocmit la sediul intimatei, instanța consideră verosimilă explicația adusă de agentul constatator în justificarea lipsei unui martor asistent. De altfel, nulitatea rezultată din încălcarea disp. art. 19 din O.G. 2 /2001 este o nulitate relativă care, pentru a conduce la anularea procesului verbal, trebuie să fi provocat petentei o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea acestuia. Or, în speță, petenta nu a dovedit producerea unei astfel de vătămări.
În ceea ce privește critica petentei privind greșita încadrare juridică a faptelor reținute în sarcina sa, se constată că argumentele aduse în sprijinul acestei critici vizează de fapt temeinicia procesului verbal, deoarece petenta nu propune o altă încadrare juridică a faptelor, ci contestă veridicitatea situației de fapt consemnată de agentul constator. Aceste susțineri ale petentei vor fi însă avute în vedere de instanța la momentul analizării temeiniciei procesului verbal.
În concluzie, se constată că procesul verbal contestat a fost legal întocmit.
Sub aspectul temeiniciei, deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
În ceea ce privește prima contravenție pentru care petenta a fost sancționată, potrivit art. 18 din O.G. 21/1991, consumatorii au dreptul de a fi informați, în mod complet, corect și precis, asupra caracteristicilor esențiale ale produselor și serviciilor oferite de către operatorii economici, astfel încât să aibă posibilitatea de a face o alegere rațională, în conformitate cu interesele lor, între produsele și serviciile oferite și să fie în măsură să le utilizeze, potrivit destinației acestora, în deplină securitate.
Încălcarea dispozițiilor art. 18 constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1.000 lei la 10.000 lei conform art. 50 alin. 1 lit. d din O.G. 21/1991.
Având în vedere că cele constatate în procesul verbal cu privire la această faptă contravențională reprezintă constatări personale ale agentul constatator se reține că acestea se bucură de prezumția de temeinicie.
Această prezumție nu a fost înlăturată de petentă, care s-a rezumat la a contesta că valoarea D. ar fi de17,5% p.a., astfel cum a constatat agentul intimatei în urma analizei contractului de credit și a celorlalte acte puse la dispoziție de petentă și a susținut că valoarea D. este de, după calculele sale, de 13,36% p.a, valoare prevăzută și în contractul de credit.
Instanța remarcă însă că petenta nu a explicat nici în plângerea contravențională formulată și nici în răspunsurile trimise către ANPC (f. 15-19) modul său de calcul al dobânzii anuale efective pentru contractul de credit nr. 4NPFG054353/_/06.06.2007.
De altfel, petenta nu a adus și nici nu a solicitat administrarea de probe din care să reiasă valoarea dobânzii anuale efective aferentă contractul de credit nr. 4NPFG054353/_/06.06.2007 calculată cu luarea în considerare a cheltuielilor care trebuie să fie incluse în D..
Prin urmare, având în vedere că prezumția de temeinicie de care se bucură constatările personale ale agentului constatator nu a fost înlăturată, instanța reține că D. aferentă contractul de credit nr. 4NPFG054353/_/06.06.2007 nu a fost în mod corect declarată în acest contract de credit, aceasta având în realitate o valoare mai mare decât cea adusă la cunoștința consumatorului.
În opina instanței, valoarea D. practicată este o caracteristică esențială a produsului de creditare iar informare incorectă privind valoarea D. l-a privat pe consumator de dreptul prevăzut de art. 18 din O.G. 21/1991, petenta făcându-se astfel vinovată de săvârșirea contravenției prev. de 50 alin. 1 lit. d din O.G. 21/1991.
Cu privire la cea de-a doua faptă contravențională, conform art. 66 alin. 1 din O.U.G 50/2010, consumatorul are dreptul, în orice moment, să se libereze în tot sau în parte de obligațiile sale care decurg dintr-un contract de credit. În acest caz, consumatorul are dreptul la o reducere a costului total al creditului, această reducere constând în dobânda și costurile aferente perioadei dintre data rambursării anticipate și data prevăzută pentru încetarea contractului de credit iar potrivit alin. 2 dreptul consumatorului de a rambursa anticipat nu poate fi condiționat de plata unei anumite sume minime sau de un anumit număr de rate.
Nerespectarea prevederilor anterior menționate constituie contravenție și se sancționează conform art. 86 alin. 1 din O.U.G. 50/2010 cu amenda între 10.000 lei și 80.000 lei.
Dispozițiile anterior reproduse se aplică și contractului de credit încheiat la 06.06.2007 în temeiul art. 95 din O.U.G. 50/2010.
Astfel art. 95 din O.U.G. 50/2010 dipune că pentru contractele aflate in curs de derulare, creditorii au obligatia ca, in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, sa asigure conformitatea contractului cu dispozitiile prezentei ordonante de urgenta.
Modificarea contractelor aflate in derulare se va face prin acte aditionale in termen de 90 de zile de la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta.
Creditorul trebuie sa poata face dovada ca a depus toate diligentele pentru informarea consumatorului cu privire la semnarea actelor aditionale.
Se interzice introducerea in actele aditionale a altor prevederi decat cele din prezenta ordonanta de urgenta.
Introducerea in actele aditionale a oricaror altor prevederi decat cele impuse de prezenta ordonanta de urgenta sunt considerate nule de drept.
Nesemnarea de catre consumator a actelor aditionale este considerata acceptare tacita.
În forma sa inițială,contractul de credit nr. 4NPFG054353/_/06.06.2007 nu respecta disp art. 66 alin. 1 din O.U.G 50/2010, revenind astfel petentei obligația de a modifica acest contract în conformitate cu disp art. 66 alin. 2 din O.U.G. 50/2010.
Astfel, în contractul de credit, în forma sa inițială, se prevedea la pct. 9. 4. se prevedea că rambursarea parțială în avans este posibilă și are ca efect reducerea duratei creditului, respectiv reducerea anuității lunare cu recalcularea principalului și a dobânzii plătite la sold proporțional cu perioada de utilizare a creditului. Este considerată rată în avans, rata plătită înainte de scadență și care este efectuată în aceeași zi cu plata ratei curente. Debitarea contului cu ratele plătite în avans se face odată cu rata curentă, la data scadenței stabilite pentru aceasta din urmă.
Potrivit art. 9. 5 din contractul de credit, în forma inițială, rambursarea parțială sau totală în avans poate fi efectuată numai în baza unei cereri scrise adresate Băncii și în condițiile acoperirii a minimul o rată.
Din notificare privind aplicarea OUG 50/2010 și borderoul transmitere corespondență (f. 30-35) reiese că petenta a adus la cunoștință numitei H. L. la data de 16.09.2010 propunerea sa de modificare a contractului de credit în vederea asigurării conformității acestuia cu dispozițiile OUG 50/2010. I s-a adus de asemenea la cunoștință consumatorului că modificările impuse de OUG 50/2010 vor fi aplicabile chiar și în cazul nesemnării actului adițional, noile clauze fiind considerate a fi acceptate tacit.
De altfel și intimata a reținut în procesul verbal că urmare a intrării în vigoare a OUG 50/2010 contractul de credit a fost modificat prin act adițional, însă a constatat că prin actul adițional nu au fost eliminate clauzele ce condiționează plata anticipată, atât prin posibilitatea efectuării ei doar odată cu rată curentă, la data scadenței ratei curente, cât și prin instituirea restricției potrivit cărei consumatorul nu poate plăti anticipat decât o sumă cel puțin egală cu o rată contractuală.
Din actul adițional la contractul de credit nr. 4NPFG054353/_/06.06.2007 (f. 36-39) instanța constată însă, contrar constatărilor intimatei, că petenta a modificat clauzele 9.4 și 9.5 din contractul inițial, eliminând condiționările vizând plata anticipată menționate în paragraful anterior.
Următoarele prevederi din actul adițional sunt relevante: pct. IV din actul adițional prevede că clauzele referitoare la costurile rambursării anticipate se modifică si vor avea conținutul ulterior redat în actul adițional, iar punctul 4.4 VI stabilește că rambursarea anticipată în avans este posibilă și poate avea ca efect fie reducerea duratei creditului, fie reducerea anuității lunare cu recalcularea principalului și a dobânzii plătite la sold, proporțional cu perioada de utilizare a creditului, în funcție e opțiunea de rambursare exprimată de împrumutat prin cererea adresată Băncii. Este considerată rambursare anticipată în avans, suma plătită înainte de scadență.Rambursarea totală sau parțială în avans poate fi efectuată de Bancă numai la solicitarea împrumutatului sau codebitorului, în baza unei cereri scrise adresate Băncii în orice moment pe parcursul derulării contractului de credit. Rambursarea în avans este posibilă numai dacă clientul plătește comisioanele de rambursare anticipată aferente (dacă este cazul) și dacă au fost achitate toate sumele scadente până la data rambursării efective inclusiv.
De asemenea, mai reține instanța dispozițiile pct. XII din actul adițional potrivit căruia în cazul în care există vreo contradicție între prevederile Actului adițional și Contract, cele dintâi vor prevala, considerându-se că prevederile contractului au fost modificate în mod corespunzător prin act adițional.
Din analiza clauzelor mai sus reproduse, instanța constată că prin actul adițional petenta a eliminat cele două condiționări ale plății anticipate avute în vedere de intimat.
Ca atare, din probele administrate în cauză, instanța va reține că situația de fapt consemnată în procesul verbal sub acest aspect este netemeinică.
Relativ la individualizarea sancțiunii aplicate de către intimată, instanța reține că art. 5 alin. 5 al O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, stipulează că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/ 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În cauza de față, petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 3000 lei pentru fapta prevăzută de art. 50 alin. 1 lit. d din O.G. 21/1991, în condițiile în care această contravenție se sancționează cu amendă de la 1000 lei la_ lei.
Instanța apreciază că fapta petentei prezintă un grad ridicat de pericol social. În acest sens instanța reține diferența relativ mare între valoarea D. indicată de petentă în contract și valoarea reală a D.. În opinia instanței amenda aplicată este proporțională cu pericolul social al faptei petentei, iar cererea de înlocuire a amenzii cu avertisment este pe deplin nejustificată, prin raportare la consecințele faptei petentei (informarea eronată a consumatorului asupra unui element esențial al contractului), cât și față de conduita petentei (care a negat săvârșirea faptei și nu a încercat să înlăture consecințele acesteia).
În consecință, instanța urmează să admită în parte plângerea contravențională formulată de petenta C. E. Bank România S.A., să anuleze în parte procesul verbal . nr._ încheiat la data de 25.07.2013, înlăturând sancțiunea amenzii în sumă de 10.000 lei și sancțiunea complementară prevăzută de art. 88 alin. 1 lit. c din OUG 50/2010, sancțiuni aplicate pentru fapta prevăzută de art. 66 alin. 2 din OUG 50/2010.
De asemenea instanța va menține celelalte dispoziții ale procesului verbal menționat.
Având în vedere că sancțiunea aplicată pentru contravenția prev. de art. 50 alin. 1 lit. d din O.G. 21/1991 a fost menținută, cererea petentei de restituire a sumei de 500 lei reprezentând amenda achitată pentru încălcare art. 18 din O.G. 21/1991 este nefundat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petenta C. E. Bank,cu sediul in Bucuresti, . Plaza Nr .26 Z, în contradictoriu cu intimata A. Națională pentru Protecția Consumatorilor, cu sediul in Galati, . Nr .45 bis, ..
Anulează în parte procesul verbal . nr._ încheiat la data de 25.07.2013, în sensul că înlătura sancțiunea amenzii în sumă de 10.000 lei și sancțiunea complementară prevăzută de art. 88 alin. 1 lit. c din OUG 50/2010, sancțiuni aplicate pentru fapta prevăzută de art. 66 alin. 2 din OUG 50/2010.
Menține celelalte dispoziții ale procesului verbal menționat.
Cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se depune la Judecătoria G..
Pronunțata în ședință publică, azi, 15.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. A.S. /Tehnored.G.M./ 5 ex. /10.06.2014
| ← Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 1215/2014.... | Pretenţii. Sentința nr. 1193/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
