Anulare somaţie de plată. Sentința nr. 7855/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7855/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 21-07-2014 în dosarul nr. 20452/233/2013
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637*
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ NR. 7855
Ședința publică de la 21.07.2014
Instanța constituită din:
Președinte – A. B.
Grefier - S. M. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de contestatoarea ..F. SRL în contradictoriu cu intimata S.C. D. S.A., având ca obiect „anulare somație de plată”.
Din actele și lucrările dosarului, Instanța în urma deliberării avute a pronunțat următoarea sentință:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
În fapt, prin cererea înregistrată la data de 18.11.2013 sub nr._, pe rolul Judecătoriei G., debitoarea S.C. W.I.C.F. S.R.L., a solicitat instanței, în contradictoriu cu creditoarea S.C. D. S.A., anularea sentinței civile nr. 8188/16.09.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, având ca obiect somație de plată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, debitoarea a arătat că în mod greșit s-a apreciat a fi întrunită condiția esențială a caracterului lichid al creanței pretinse de reclamantă în contextul în care contractul de prestări servicii nr. 970/28.03.2011, constatat printr-un înscris însușit de părți prin semnătură și care atestă drepturi și obligații, prevede două modalități de calcul a penalităților, în cuprinsul art. 4.4 respectiv al art. 8.2.
A precizat că nu este justificată optarea de creditoare pentru o modalitate de calcul al penalităților în dauna celeilalte. În acest context instanța de judecată nu avea posibilitatea de a determina, în mod legal, ce text din contract este aplicabil litigiului, nici de a administra probatorii specifice dreptului comun în vederea determinării algoritmului contractual aplicabil conduitei părților.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 8 din OG nr. 5/2001.
În temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 C.proc.civ. debitoarea a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Legal înștiințată creditoarea a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii în anulare ca nefondată arătând că debitoarea a beneficiat de serviciile prestate, a primit facturile emise de S.C. D. S.A., semnând pentru confirmarea primirii, nu le-a contestat dar nici nu a achitat prețul decât după înregistrarea cererii de chemare în judecată, deși a fost notificată cu privire la punerea în întârziere. Potrivit contractului, numai art. 4.4 stabilește modalitatea de calcul a penalităților pentru întârzierea la plată a prețului, art. 8.2 reglementând răspunderea contractuală pentru situațiile în care părțile nu aduc la îndeplinire obligațiile stipulate în cuprinsul art. 5.
Instanța este competentă general, material și teritorial să soluționeze cauza potrivit art. 8 alin. 2 din OG nr. 5/2001 raportat la art. 1 pct. 11 C.proc.civ.
Cererea în anulare a fost legal timbrată.
Instanța din oficiu la termenul din data de 26.05.2014 a dispus atașarea dosarului de fond nr._ al Judecătoriei G..
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea debitoarei nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, prin cererea înregistrată la data de 10.07.2012 sub nr._, pe rolul Tribunalului G., a cărei competentă soluționare a fost declinată Judecătoriei G. prin sentința civilă nr. 1266/2012, creditoarea S.C. D. S.A., a solicitat instanței, în contradictoriu cu debitoarea S.C. W.I.C.F. S.R.L., obligarea acesteia la plata sumei de 1.360, 50 lei reprezentând prețul serviciilor prestate și a sumei de 2.554,56 lei, penalități de întârziere.
Prin sentința civilă nr. 8188/16.09.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._, instanța a admis, în parte, cererea având ca obiect somație de plată formulată de creditoarea S.C. D. S.A., în contradictoriu cu debitoarea S.C. W.I.C.F. S.R.L. și, pe cale de consecință a somat-o pe aceasta să plătească, în termen de 30 zile de la comunicarea hotărârii, suma de 2.554,56 lei reprezentând penalități de întârziere cât și suma de 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă timbru și timbru judiciar.
Pentru a decide astfel instanța analizând cererea în raport de cerințele art. 1 din OG nr. 5/2001 a reținut că între părți, s-au născut raporturi juridice obligaționale în urma încheierii contractului nr. 970/28.03.2011, creditoarea prestând servicii de catering pentru Grădinița A. aparținând debitoarei, pentru care au fost emise facturile fiscale nr. SCD0038547/19.12.2011 în valoare de 476,50 lei, nr. SCD0038662/23.12.2011 în valoare de 378,50 lei și nr. SCD0038391/12.12.2011 în valoare de 505,50 lei, ce nu au fost achitate în termen.
Constatând totodată faptul că debitoarea a achitat, la data de 18.09.2012 suma de 1360,50 lei, reprezentând prețul serviciilor de catering, astfel cum reiese din chitanța . nr._ (fila 24) și având în vedere faptul că s-a făcut dovada unei plăți valabile, instanța a fost respins, ca rămas fără obiect, capătul de cerere vizând obligarea acesteia la plata sumei de 1.360,50 lei.
În ceea ce privește capătul de cerere privind penalitățile instanța de fond a constatat că în conformitate cu prevederile art. 4.3 din contractul încheiat între părți, debitoarea S.C. W.I.C.F. S.R.L. și-a asumat obligația de a achita prețul serviciilor primite prin transfer bancar în termen de 3 zile de la data emiterii facturi fiscale sau, în numerar, în ziua de vineri a fiecărei săptămâni. Astfel cum rezultă din prevederile art. 4.4 din contractul de prestări servicii nr. 970/28.03.2011 penalitățile de întârziere se calculează în procent de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere pentru primele 30 de zile și de 1% pentru următoarele zile până la data introducerii cererii de chemare în judecată, cuantumul penalităților putând depăși valoarea debitului.
În ceea ce privește calculul penalităților de întârziere, astfel cum reiese din contractul încheiat între părți, dar și din facturile emise în temeiul acestui contract, instanța a constatat că tabelul depus la dosar de către creditoare pentru perioada ianuarie-iulie 2012 (fila 11) care cuprinde data facturării, scadența, suma și numărul de zile de întârziere și procentul de penalitate aplicat în funcție de acest număr și total penalități este în concordanță cu înscrisurile depuse la dosar.
Pe cale de consecință, instanța a admis acest capăt de cerere.
Împotriva sentinței civile nr. 8188/16.09.2013 a formulat cerere în anulare debitoarea S.C. W.I.C.F. S.R.L. motivând că, în esență, creanța nu este lichidă având în vedere faptul că nu au fost aplicate în mod corect criteriile de determinare a cuantumului penalităților potrivit contractului încheiat între părți.
Instanța reține că, între părți s-au născut raporturi juridice în urma încheierii contractului de prestări servicii nr. 970/28.03.2011 având ca obiect asigurarea serviciilor de catering de către prestatorul S.C. D. S.A.
În soluționarea cererii au fost avute în vedere înscrisurile depuse de creditoare, având în vedere că debitoarea nu a formulat cerere de probatorii și nu a formulat alte apărări în afara celor privind calculul eronat al penalităților de întârziere,. Potrivit art. 1073 C.civ. de la 1864, creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației. În cadrul obligațiilor care au ca obiect o sumă de bani, executarea în natură este întotdeauna posibilă, creditorul având un drept de gaj general asupra patrimoniului debitorului.
În cazul în care obiectul litigiului îl constituie o obligație de a da, cum este obligația de a plăti o sumă de bani, creditorul are obligația sa dovedească existența acesteia, în sarcina debitorului operând o prezumție de vinovăție, iar dacă acesta nu dovedește îndeplinirea obligației, se prezumă ca nerespectarea acesteia provine din vina sa, urmând a fi astfel obligat la plata de despăgubiri către creditor.
Procedura somației de plată se desfășoară la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită, a unor creanțe certe, lichide și exigibile ce reprezintă obligații de plată a unor sume de bani asumate prin contract constatat printr-un înscris sau determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de către părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege și care atestă drepturi și obligații privind executarea unor servicii, lucrări sau orice alte prestații.
Astfel, potrivit art. 379 alin. 2 și 3 C.proc.civ. de la 1865 creanța certă este aceea a cărei existență rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de acesta iar creanța este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.
Conform art. 6 alin. 1 din OG nr. 5/2001, dacă nu a intervenit închiderea dosarului în condițiile art. 5, judecătorul va examina cererea pe baza actelor depuse, precum și a explicațiilor și lămuririlor părților, ce i-au fost prezentate potrivit art. 4.
Din interpretarea textului legal indicat, se poate conchide că, sub aspect probatoriu, în cadrul acestei proceduri nu poate fi administrată decât proba cu înscrisuri, instanța solicitând numai lămuriri sau explicații, în situația insuficienței materialului probator, fără ca prin aceasta să se deschidă calea administrării unor altor categorii de dovezi.
În cadrul procedurii speciale a somației de plată, derogatorii de la dreptul comun, instanța nu poate decât să verifice caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, fără a se pune în discuție și a se analiza fondul raporturilor juridice dintre părți, ordonanța fiind emisă în urma constatării că pretențiile creditorului sunt justificate.
În cauza de față, instanța constată că potrivit dispozițiilor contractuale părțile au stabilit că, pe de o parte nerespectarea termenului de plată a prețului obligă beneficiarul la plata unor penalități de 0,5% pentru fiecare zi de întârziere calculate la valoarea rămasă neachitată sau în cazul în care restanța depășește 30 de zile, de 1% pentru fiecare zi de întârziere calculate la valoarea rămasă neachitată iar pe de altă parte că, în cadrul răspunderii contractuale, partea ce nu își îndeplinește obligațiile contractuale, în termenele și modalitățile stipulate în contract, datorează celeilalte părți penalități în cuantum de 0,1% din valoarea contractului.
Astfel sunt instituite două tipuri de penalități, pentru situații diferite de neîndeplinire a prevederilor contractuale. Dispozițiile art. 4.4, parte din reglementarea prețului și a modalităților de plată, vizează situația nerespectării termenului în care beneficiarul era obligat, potrivit art. 4.3, să achite prețul serviciilor prestate de creditoare.
Incidența art. 8.2 presupune neîndeplinirea culpabilă a tuturor celorlalte obligații ale părților, astfel cum acestea sunt detaliate în cuprinsul art. 5, fără a fi inclusă în acest segment și obligația de plată a prețului, ce are o reglementare distinctă.
Instanța de fond a apreciat corect că este întemeiată cererea creditoarei de obligarea a debitoarei la plata sumei de 2.554,56 lei cu titlu de penalități de întârziere pentru neplata la termen a facturilor emise în baza contractului de prestări servicii nr.970/28.03.2011
Apărarea debitoarei că nu este justificată optarea de creditoare pentru o modalitate de calcul al penalităților în dauna celeilalte, nu are în vedere diferența de regim juridic a situațiilor reglementate de dispozițiile art. 4.4 și 8.2, creditoarea respectând contractul, calculul penalităților nefiind supus arbitrariului.
În ceea ce privește ipoteza susținută de debitoare privind posibilitatea instanței de a determina, în mod legal, ce text din contract este aplicabil litigiului sau de a administra probatorii specifice dreptului comun în vederea determinării algoritmului contractual aplicabil conduitei părților, urmează a se observa că nu au fost nesocotite normele de procedură vizând administrarea probatoriilor în cadrul procedurii derogatorii a somației de plată, potrivit art. 4 din OG nr. 5/2001, instanța având competența funcțională de a interpreta dispozițiile contractuale și de a statua asupra îndeplinirii sau a neîndeplinirii dispozițiilor contractuale.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge cererea de anulare a sentinței civile nr. 8188/16.09.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge cererea în anulare formulată de contestatoarea ..F. SRL cu sediul în G., ., Cod poștal_, J. G. în contradictoriu cu intimata S.C. D. S.A. cu sediul în G., .. 1, Cod poștal_, J. G..
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.07.2014.
Președinte,Grefier,
Judecător A. B. S. M. B.
Tehn. AB/Red. SMB/01.09.2014/4 ex
.>
| ← Obligaţie de a face. Încheierea nr. 17/2014. Judecătoria GALAŢI | Suspendare provizorie. Sentința nr. 7870/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
