Cereri. Sentința nr. 24/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 24-11-2014 în dosarul nr. 5748/233/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIE CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SENTINȚĂ CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 24 Noiembrie 2014
PREȘEDINTE A. T.
Grefier A. C. B.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de reclamant A. P. în contradictoriu cu pârât U. A. TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI G. REPREZENTAT P. PRIMAR, având ca obiect „alte cereri suspendare demolare garaj”.
Dezbaterile orale și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 10.11.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.11.2014, când a hotărând următoarele.
INSTANȚA
P. cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Judecătoriei G., reclamantul A. P. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul U. A. TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI G., să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună suspendarea demolării garajului proprietatea sa situat în G., . . 31 decembrie 2014 și obligarea pârâtei să demoleze construcția pe cheltuiala sa. A solicitat și cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, a arătat că cu adresa nr._/13.03.2014 Primăria mun. G. i-a notificat încetarea contractului de închiriere nr. 5099 în termen de 20 de zile de la data primirii acesteia desființarea necondiționată a garajului amplasat pe terenul proprietatea pârâtei și aducerea la starea inițială.
Mai arată reclamanta că urmare a înștiințării de plată nr._/16.01.2014 pârâta a solicitat și încasat suma de 246 lei cu aviz de plată din data de 27.02.2014 cu titlu de chirie teren garaj, aferentă anului 2014 plată cu care a fost de acord, părțile îndeplinindu-și obligațiile reciproce și astfel având loc o tacită relocațiune, astfel încât garajul nu poate fi dărâmat până la data de 31.12.2014.
Susține reclamanta că garajul a fost construit în baza autorizației de construcție nr. 7939/21.05.1993 și a certificatului de urbanism cu același număr și aceeași dată și a documentației tehnice, avizate de Serviciul Urbanism al Primăriei. În niciunul dintre actele prin care s-a aprobat ridicarea construcției nu se face vreo referire că aceasta ar fi temporară, provizorie sau că ar urma să se desființeze ca urmare a rezilierii viitorului contract de închiriere, pentru caz de interes public.
În drept au invocat dispozițiile art. 555, art. 581 și art. 595 C.civ.
Ulterior, reclamantul și-a modificat cererea solicitând constatarea valabilității pe termen nelimitat a contractului de închiriere nr. 5099/01.01.2012 și obligarea pârâtei să-l execute în continuare. În subsidiar, a solicitat să i se plătească valoarea actuală de piață a construcției, să suspende demolarea garajului până la plata valorii acestuia, să nu demoleze construcția mai devreme de data de 31.12.2014 și să oblige pârâta să suporte cheltuielile aferente demolării și repunerii terenului în situația anterioară.
În drept, a motivat acțiunea pe art. 111, 109, alin. 1 C.pr.civ., art. 562, alin. 3 și art. 595 C.civ., art. 1810 C.civ., art. 1350 C.civ.
În susținere a depus înscrisuri (f.7-17, 24-32).
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare invocând respingerea capătului de cerere privind constatarea valabilității pe termen nelimitat a contractului de închiriere nr. 5099/01.01.2012 ca inadmisibil iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca nefondată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 C.pr.civ., art. 1270, art. 1271 C.civ.
La termenul din data de 13.10.2014 reclamanta și-a modificat din nou cererea de chemare în judecată precizând că solicită obligarea pârâtei să nu dărâme garajul până la data de 31.12.2014, dată până la care reclamantul a plătit chirie și să fie obligată pârâta să-i plătească despăgubiri reprezentând valoarea garajului și cheltuielile ce se vor efectua cu aducerea terenului la situația anterioară.
La același termen instanța a încuviințat proba cu înscrisuri.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:
La data de 01.01.2012 s-a încheiat între MUNICIPIUL G., în calitate de proprietar, și A. P., în calitate de chiriaș, contractul de închiriere nr. 5099/01.01.2012 (f.15,16) pentru terenul situat în cartier Mazepa II, . de 25,63 mp, valabil începând cu data de 01.01.2012 și până la data de 31.12.2012. La expirarea contractului a operat tacita relocațiune, ambele părți manifestându-și tacit, intenția de menținere a contractului, reclamantul achitându-și obligația de plată a chiriei și pentru anul 2014 (f.7).
Pe acest spațiu este amplasată o construcție, ridicată conform autorizației de construire nr. 7939/21.05.1993 (f.10), respectiv garaj. P. notificarea nr._/13.03.2014 (f.5) pârâta a notificat reclamanta că în termen de 20 de zile va înceta contractul de închiriere, punându-i totodată în vedere să desființeze necondiționat garajul mai sus menționat și aducerea terenului la starea inițială.
Potrivit contractului de închiriere nr. 5099/01.01.2012 (f.15,16), art. 9, act juridic însușit de părți, la data expirării contractului sau în situația prevăzută de Cap. V, art. 6, chiriașul are obligația de a aduce terenul în starea în care a fost predat.
Aceste dispoziții contractuale sunt în concordanță și cu cele prevăzute de art. 1821, alin. 1 NCC potrivit cărora la încetarea locațiunii, locatarul este obligat să restituie bunul luat în locațiune în starea în care l-a primit, în afară de ceea ce a pierit sau s-a deteriorat din cauza vechimii.
Potrivit art. 1823 C.civ. locatorul are dreptul de a păstra lucrările adăugate și autonome efectuate asupra bunului pe durata locațiunii și nu poate fi obligat la despăgubiri decât dacă locatarul a efectuat lucrările cu acordul prealabil al locatorului. Se observă că legiuitorul nu reglementează și întinderea acestor despăgubiri, astfel încât în opinia instanței devin aplicabile dispozițiile dreptului comun, respectiv art. 597 NCC, care stipulează că lucrările făcute de un detentor precar sunt supuse, în mod corespunzător, regulilor aplicabile autorului de rea-credință.
Conform art. 582 NCC în cazul în care autorul lucrării autonome cu caracter durabil asupra imobilului altuia este de rea-credință, proprietarul imobilului are dreptul:
a) să ceară instanței să dispună înscrierea sa în cartea funciară ca proprietar al lucrării, cu plata, la alegerea sa, către autorul lucrării, a jumătate din valoarea materialelor și a manoperei ori din sporul de valoare adus imobilului; sau
b) să ceară obligarea autorului lucrării la desființarea acesteia; sau
c) să ceară obligarea autorului lucrării să cumpere imobilul la valoarea de circulație pe care acesta ar fi avut-o dacă lucrarea nu s-ar fi efectuat. A.. (2) Desființarea lucrării se face, cu respectarea dispozițiilor legale în materie, pe cheltuiala autorului acesteia, care este ținut totodată să repare orice prejudicii cauzate, inclusiv pentru lipsa de folosință.
Chiriașului nu-i pot fi aplicabile dispozițiile privitoare la autorul de bună credință întrucât acesta este un detentor precar, iar art. 597 NCC reglementează expres situația acestuia, care este asimilată autorului de rea-credință.
Așadar, în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada faptului că pârâtul dorește înscrierea în cartea funciară ca proprietar al acestui imobil, instanța nu poate dispune obligarea acestuia la plata despăgubirilor care oricum nu poate depăși jumătate din valoarea materialelor și a manoperei ori din sporul de valoare adus imobilului.
Referitor la solicitarea reclamantului de a nu i se dărâma garajul până la data de 31.12.2014, instanța reține că nici aceasta nu este întemeiată întrucât această obligație de desființare a garajului era scadentă de la data încetării contractului, respectiv de la data expirării celor douăzeci de zile, ca urmare a notificării făcute de pârâtă. A amâna îndeplinirea obligației de demolare a garajului înseamnă a prelungi efectele contractului de închiriere peste durata pusă la dispoziție. Față de împrejurarea că reclamantul a achitat chiria aferentă întregului an 2014, instanța apreciază că acesta poate solicita restituirea acestei sume invocând plata nedatorată.
Având în vedere cele enunțate instanța va respinge cererea ca nefondată.
În baza art. 451 C.pr.civ. instanța va obliga reclamantul la plata cheltuielilor de judecată efectuată de pârâtă. În ceea ce privește întinderea acestor cheltuieli, prin raportare la valoarea pricinii, volumul de muncă al apărătorului și complexitatea dosarului, instanța apreciază că suma de 1000 lei reflectă cel mai bine aceste aspecte.
În baza art. 451 NCPC va obliga reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 5208 lei, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca nefondată, cererea formulată de reclamant A. P., cu sediul procesual ales la cab. av. G., ., nr. 45, ., județul G., în contradictoriu cu pârât U. A. TERITORIALĂ A MUNICIPIULUI G. REPREZENTAT P. PRIMAR, cu sediul în localitatea G., ., județul G., având ca obiect „alte cereri suspendare demolare garaj”.
Obligă reclamantul la plata către pârât, cu titlu de cheltuieli de judecată, suma de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Cu apel în 30 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24.11.2014.
Președinte,Grefier,
Judecător A. T. A. C. B.
Red AT/22.12.2014
Teh/05.01.2015/4ex
Comunicat 2ex/
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2014/2014. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 5458/2014.... → |
|---|
