Plângere contravenţională. Sentința nr. 1510/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1510/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 18-02-2014 în dosarul nr. 5463/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1510
Ședința publică de la 18 Februarie 2014
PREȘEDINTE O. B.
Grefier E. B.
Pentru azi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul B. C. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA MUNICIPIULUI G. – BIROUL RUTIER.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și pentru când Judecătoria,având nevoie de timp pentru deliberare și pentru a studia actele și lucrările dosarului, a amânat pronunțarea la data de 18.02.2014 când a dat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 04.03.2013 pe rolul Judecătoriei G. sub nr_, petentul B. C. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA MUN. G. - Biroul Poliției Rutiere, a contestat procesul verbal de constatare a contravenției . nr. 3352961din 28.02.2013.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că la data de 28.02.2013 a fost sancționat cu amendă și suspendarea dreptului de a conduce pentru că în timp ce conducea auto cu nr._ pe . General, nu ar fi acordat prioritate unor pietoni angajați în traversare. Petentul a invocat că a oprit la trecerea de pietoni, a acordat prioritate acestora, iar abia apoi și-a continuat deplasarea. A invocat faptul că a fost oprit de organele de poliție la 100 m, iar aceștia nu i-au făcut dovada săvârșirii contravenției deși a solicitat în repetate rânduri, având o atitudine sfidătoare.
A precizat petentul că în autovehiculul de tip microbuz pe care îl conducea, se mai aflau două persoane, R. C. și N. I., care au fost contrariate de ce s-a întâmplat și l-au asigurat că vor depune mărturie cu privire la caracterul abuziv al măsurii.
Plângerea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea plângerii sale, petentul a depus la dosarul cauzei o copie după procesul verbal atacat și o copie după cartea de identitate, dovada înlocuitoare a permisului de conducere, copie după cartea de identitate (filele 4, 9).
În procedura prealabilă prevăzută de art. 201 NCPC, intimata nu a formulat întâmpinare dar a depus raportul agentului constatator, și cazierul auto al petentului (filele 23-24), arătând că fapta săvârșită nu face parte din categoria celor care se constată în mod obligatoriu cu mijloace tehnice certificate și/sau verificat metrologic.
La primul termen cu părțile legal citate, instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisuri și proba cu audierea martorilor R. C. și N. I..
La termenul din 11.02.2014 instanța a procedat doar la audierea martorului R. C. D., a cărui declarație a fost consemnată la fila 33, raportat la faptul că ambii martori au fost propuși pentru a dovedi aceleași aspecte.
Acțiunea este scutită de taxă de timbru potrivit art.15, lit.i din Legea nr.146/1997 și în consecință și de plata timbrului judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32, alin.2 din OG nr.2/2001 și art. 94 alin. 4 NCPC.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că plângerea nu este întemeiată pentru următoarele considerente:
În fapt, prin procesul verbal . nr._ din 28.02.2013, petentul B. C. a fost sancționat cu amendă de 300 lei și suspendarea dreptului de a conduce timp de 30 de zile în baza art. 100 alin. 3 lit. b raportat la art. 100 alin. 3 din Ordonanța de urgență nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice.
S-a reținut în sarcina petentului că la data de 28.02.2013, la ora 15.15, a condus autoturismul marca VW LT cu nr._ pe . către Piața Energiei, iar la trecerea de pietoni din zona BRD nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni angajați în traversare pe marcajul pietonal pe sensul său de mers. S-a reținut de asemenea că petentul se afla singur în autovehicul.
În dovedirea stării de fapt susținute de petent, acesta a administrat proba cu declarația martorului R. C. D.. (fila 33).
În drept, potrivit art. 135 lit. h din Regulamentul de punere în aplicare a OUG nr. 195/2002, conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului.
De asemenea, potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
Totodată se sancționează cu amendă și două puncte de penalizare fapta prevăzută de art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG nr. 195/2002, constând în nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță ori căștile de protecție omologate, după caz.
Potrivit art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG nr. 195/2002 se sancționează cu amendă și 4 puncte penalizare nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art.35 alin.(2).
În urma verificării, în conformitate cu dispozițiile art.34 alin 1 din O.G. nr.2/2001, a legalității procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, nefiind identificate nici motive de nulitate absolută și nici motive de nulitate relativă care să fi produs o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.
Obiecțiunile petentului au fost consemnate, iar refuzul acestuia de a semna a fost confirmat de un martor asistent.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reamintește că, potrivit dispozițiilor OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, atât timp cât agentul constatator a observat personal fapta, procesul-verbal se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, petentului revenindu-i îndatorirea de a face dovada unei alte stări de fapt.
În aprecierea temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța face trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, jurisprudență care interpretează Convenția respectivă, convenție direct aplicabilă în dreptul intern românesc potrivit art.11 și 20 din Constituție.
În cauza A. contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „CEDO”) a stabilit că procedura contravențională românească, în anumite circumstanțe, poate fi circumscrisă noțiunii de materie penală (paragrafele nr.48-53). Condiția principală pentru această calificare este gravitatea sancțiunii care poate fi aplicată contravenientului (de exemplu închisoarea contravențională, nefiind exclusă însă și situația unei amenzi foarte mari). Într-un astfel de caz, fiind vorba de materie penală, prezumția de nevinovăție este pe deplin aplicabilă contravenientului și revine agentului constatator să probeze existența și circumstanțele faptei celui sancționat.
În speța de față, nu se poate reține calificarea penală a procedurii contravenționale, întrucât sancțiunile aplicate petentului (avertismentul și amenda) au fost reduse.
Într-o astfel de situație, însăși CEDO recunoaște că legislația internă a unui stat poate stabili unele prezumții (paragraful nr.60). O astfel de prezumție se regăsește în Ordonanța nr.2/2001, care stabilește că procesul verbal de contravenție încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator se bucură de prezumția de legalitate și temeinicie. Cu alte cuvinte, între afirmația existenței faptei (făcută de agent) și cea a inexistenței ei (făcută de contravenient), legea dă prioritate, în lipsa altor probe, celor constatate de agent cu propriile simțuri. Revine, așadar, petentului obligația de a răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal de contravenție prin propunerea de probe contrare, în temeiul art.1191 din vechiul Cod civil.
Această prezumție de legalitate și temeinicie, admisă de CEDO, este perfect logică; dacă am reține contrariul, ar însemna ca toate faptele mărunte și care se întâlnesc oricum extrem de frecvent să rămână nesancționate, la simpla afirmație a petenților că acele fapte nu există. Pentru a fi probate aceste fapte, ar trebui fie ca toți agenții constatatori să fie însoțiți în cursul serviciului de patrulare de martori (care să nu aibă la rândul lor calitatea de agenți), fie ca toate locurile publice să fie împânzite de camere de luat vederi de înaltă performanță, soluții (exemplificative) evident absurde.
Fără îndoială, atunci când sancțiunea aplicabilă pentru o faptă contravențională este foarte gravă (fie și dacă este vorba despre o amendă în cuantum foarte mare), instanța este obligată să facă aplicarea prezumției de nevinovăție în privința contravenientului. Dar această situație nu se regăsește în cauza de față, deci petentul avea obligația să probeze că nu a săvârșit fapta.
Petentul a invocat o stare de fapt contrară, respectiv că ar fi oprit la trecerea de pietoni, că ar fi acordat prioritate acestora și și-ar fi continuat deplasarea doar ulterior, administrând în acest sens proba cu declarația martorului R. C. D..
Instanța va proceda însă la înlăturarea acestei declarații ce nefiind conformă realității pentru următoarele motive. Martorul a afirmat că la momentul sancționării petentului, se afla în autovehiculul condus de acesta, atât el cât și alți colegi de serviciu pe care petentul îi transporta de la domiciliile lor spre locul de muncă.
Din conținutul procesului verbal și din raportul agentului constatator rezultă însă că petentul se afla singur în autovehicul la momentul săvârșirii contravenției reținute în sarcina sa.
Comparând cele două elemente contradictorii, instanța va acorda întâietate mențiunilor din conținutul procesului verbal, bazate pe observațiile directe, prin simțurile proprii, ale organului constatator în sensul că petentul se afla singur în autovehicul, urmând a înlătura ca nereală declarația martorului R. C. D..
În aceste condiții, instanța va reține că petentul nu a înțeles să administreze nicio probă în susținerea unei alte stări de fapt decât cea consemnată prin procesul verbal de contravenție, motiv pentru care prezumția de legalitate și temeinicie a actului atacat operează pe deplin, neexistând nici un motiv de anulare a actului.
Instanța constată și faptul că organele de poliție nu au obligația de a lua în trafic declarațiile diferiților participanți, astfel că nu exista în sarcina agentului constatator obligația de a lua vreo declarație celorlalți trecători.
Referitor la sancțiunea aplicată petentului prin procesul-verbal de contravenție, instanța o socotește legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, sancțiunea amenzii fiind aplicată la minimul prevăzut de lege pentru prima faptă, pentru celelalte două aplicându-se sancțiunea avertismentului. Totodată, instanța apreciază că această sancțiune este justificată în raport de pericolul social al faptelor, tradus prin riscul ridicat pe care conduita petentului îl prezintă pentru siguranța circulației rutiere.
În consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. C. în contradictoriu cu intimata POLIȚIA MUN. G. împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ din 28.02.2013 și va menține ca legal și temeinic procesul verbal și sancțiunea contestată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul B. C., CNP_, cu domiciliul în G., ., nr. 106, . jud. G., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA MUNICIPIULUI G. – BIROUL RUTIER, cu sediul în G., ., jud. G., împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 28.02.2013.
Numai cu drept de apel în 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.02.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
O. B. E. B.
RED.OB/TEH.EB/5EX/19.03.2014 .>
| ← Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 4570/2014.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 16/2014. Judecătoria... → |
|---|
