Plângere contravenţională. Sentința nr. 1957/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1957/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 1840/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1957
Ședința Publică din data de 04.03.2014
Președinte – E. L. D.
Grefier – D. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de petentul C. E. I. cu domiciliul în G., ., județ G. în contradictoriu cu intimatul POLIȚIA L. G. cu sediul în G., ., având ca obiect plângere contraventionala.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 20.02.2014, 27.02.2014 și apoi la data de 04.03.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 24.01.2013, sub nr._, petentul C. E. I. a solicitat, în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. G., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 10.01.2013. în subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul verbal este nelegal întocmit, acesta fiind încheiat în lipsa petentului, motiv pentru care nu i s-a adus la cunoștință că are dreptul de a formula obiecțiuni. Apreciază că au fost nesocotite în acest fel disp. art.16 alin.7 din OG nr.2/2001. Precizează că obiecțiunile menționate în cuprinsul actului nu îi aparțin.
De asemenea, arată că procesul verbal atacat este nelegal și prin prisma faptului că, deși întocmit în lipsă, această situație nu este atestată prin semnătura unui martor asistent, contrar disp. art.19 din OG nr.2/2001.
Cu privire la fondul cauzei, arată că a fost sancționat pentru că a oprit microbuzul pe care îl conducea imediat după trecerea de pietoni de la intersecția străzilor T. V. cu Henri C., în afara stației special amenajate.
Apreciază că fapta contravențională nu există. Explică petentul că la câțiva metri de trecerea de pietoni de la intersecția străzilor T. V. cu Henri C. se află stația special amenajată pentru oprirea autobuzelor și microbuzelor, iar la data respectivă, tot marcajul aferent stației era ocupat cu două autobuze și un microbuz, astfel că a fost nevoit să oprească după ultimul microbuz staționat în stație.
Arată că deși autovehiculul era oprit în parte pe marcaj și în parte pe carosabil, situația nu îi poate fi imputată. Mai precizează că nicio persoană nu a urcat sau coborât la acea stație.
În drept a invocat dispozițiile OG nr.2/2001.
La cerere au fost atașate în copie, procesul verbal contestat și proces verbal de afișare. (filele 3-4).
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Legal citată, intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondată a plângerii formulate de petentul C. E. I..
A arătat în motivare faptul că în data de 10.01.2013 polițiștii locali au constatat că autovehiculul_, condus de petent în regim de maxi taxi, a oprit în alt loc decât în cel special amenajat în acest scop, îngreunând traficul în zonă.
Arată că aceasta reprezintă o practică în rândul șoferilor de maxi taxi, aceștia încercând să oprească cât mai aproape de trecerea de pietoni de lângă intersecția străzilor T. V. cu Henri C., pentru urcarea clienților care vin dinspre piață.
Arată în continuare faptul că procesul verbal atacat a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor OG nr.2/2001, fapta fiind constatată prin propriile simțuri de către agentul constatator.
În drept a invocat disp. art. 115-118 Cod proc.civ., prevederile OG nr.2/2001 și OUG nr.195/2002
În temeiul disp. art. 242 Cod proc.civ., a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ., fapta fiind săvârșită în circumscripția Judecătoriei G. iar plângerea este introdusă în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
La termenul de judecată din data de 16.01.2014 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar, iar pentru petent și proba testimonială cu martorii N. R. C. și I. C. F., aceștia fiind audiați în ședința din data de 13.02.2014, iar declarațiile consemnate și atașate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._/10.01.2013 petentul C. E. I. a fost sancționat în temeiul art. 101 alin. 1 pct.15 din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, cu 6 puncte amendă, în cuantum de 420 lei.
Potrivit celor consemnate în procesul verbal contestat, la data de 10.01.2013, ora 17:30, petentul a condus, în regim de maxi-taxi, autoturismul cu numărul de înmatriculare_, oprind voluntar imediat după trecerea de pietoni de la intersecția străzilor T. V. cu Henri C., în alt loc decât stația special amenajată, îngreunând traficul rutier în zonă.
În drept, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate si temeinicie al instanței.
Analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._/10.01.2013, instanța constată că acesta respecta dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Cu privire la motivul de nelegalitate invocat de către petent, în sensul că nu i-a fost adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni, procesul verbal fiind întocmit în lipsa acestuia, instanța îl va înlătura ca neîntemeiat.
Din cuprinsul procesului verbal de contravenție atacat rezultă că petentul a refuzat semnarea acestuia, iar agentul constatator a consemnat și obiecțiunile petentului în sensul că ”am oprit din cauza autobuzelor”.
Date fiind argumentele invocate de către petent în susținerea plângerii și conturarea situației de fapt, identice cu obiecțiunile cuprinse în procesul verbal, instanța va aprecia ca neîntemeiată susținerea petentului în sensul că aceste obiecțiuni nu îi aparțin.
De asemenea, va înlătura declarația martorilor în sensul că nu s-a încheiat un proces verbal la fața locului, aceștia fiind pasageri în autovehiculul condus de către petent și neavând posibilitatea obiectivă de a observa dacă agentul de poliție a solicitat sau nu petentului să semneze procesul verbal ori să-și expună obiecțiunile.
Referitor la motivul de nulitate invocat de petent, în sensul că întocmirea în lipsă a procesului verbal de contravenție nu a fost confirmată de vreun martor, instanța urmează să îl respingă ca neîntemeiat.
Agentul constatator a menționat, în mod corect, respectând dispozițiile art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, motivul pentru care procesul – verbal nu a putut fi semnat de un martor asistent, respectiv întrucât persoanele de față refuză să colaboreze.
Pe de altă parte, instanța reține că sancțiunea incidentă pentru nerespectarea dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001 este nulitatea relativă ce poate fi reținută doar în situația în care omisiunea agentului constatator i-ar fi produs petentului o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel. Or, din probele administrate în cauză, nu s-a probat de către acesta producerea unei vătămări prin lipsa indicării martorului asistent în cuprinsul actului atacat.
Sub aspectul temeiniciei, procesul verbal . nr._/10.01.2013 este neîntemeiat, în cauză fiind dovedită o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator, astfel că instanța urmează să admită plângerea formulată de petent.
Potrivit disp. art. 101 alin.1 pct.15 din OUG nr.195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni săvârșirea de către persoanele fizice a faptei constând în oprirea autovehiculelor destinate transportului public de persoane în alte locuri decât în stațiile semnalizate ca atare.
Nerespectarea acestei prevederi legale se sancționează, potrivit art. 98 alin. 4 lit.c din OUG nr. 195/2002 cu 6 până la 8 puncte amendă, corespunzător clasei a III a de sancțiuni.
Totodată, conform disp. art.151 din HG nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, conducătorul de autovehicul sau de tramvai care efectuează transport public de persoane este obligat să oprească pentru urcarea sau coborârea pasagerilor numai în stațiile semnalizate ca atare, cu excepția transportului public de persoane în regim de taxi.
Deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator.
Pe de altă parte, însă, prin probele administrate în cauză s-a probat de către petent o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție, instanța apreciind că există dubii cu privire la existența faptei.
În cauza de față, petentul susține faptul că la momentul constatării contravenției oprise parțial pe spațiul special marcat pentru stație și parțial pe carosabil, întrucât spațiul special amenajat era ocupat de către alte autobuze și microbuze.
Declarația petentului se coroborează cu declarația martorilor audiați în instanță, pasageri în mașină condusă de către petent, ambii relatând aceeași situație de fapt, respectiv oprirea parțială pe spațiul special marcat pentru stația de autobuz, determinată de aglomerarea în zonă a altor autobuze oprite pentru schimbul de călători.
Deși petentul, astfel cum a recunoscut, nu a oprit exact în interiorul spațiului marcat special pentru stația de autobuz, ci doar parțial pe acesta, nu se poate reține că a nerespectat obligația legală, respectiv că nu a oprit în stația special amenajată. De altfel, fapta săvârșită a fost justificată, astfel cum rezultă și din declarațiile martorilor, de prezența în stație, în fața autovehiculului petentului, a unui autobuz care efectua traseul nr.26 și care a împiedicat oprirea microbuzului condus de petent în exact zona delimitată pentru stație.
Pentru considerentele expuse anterior, instanța reține că nu sunt întrunite în cauză elementele constitutive ale contravenției prevăzută de art.101 alin.1 pct.15 din OUG nr.195/2002, motiv pentru care va admite plângerea și va anula procesul verbal de contravenție . nr._/10.01.2013 cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii în cuantum de 420 de lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petentul C. E. I. cu domiciliul în G., ., județ G. în contradictoriu cu intimatul POLIȚIA L. G. cu sediul în G., ..
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/10.01.2013 cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 420 de lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.03.2014
Președinte, Grefier,
Red. E.L.D./Dact. P.D./6 ex./04.06.2014
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Partaj judiciar. Sentința nr. 8114/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
