Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr. 1956/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1956/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 04-03-2014 în dosarul nr. 17748/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1956
Ședința Publică din data de 04.03.2014
Președinte – E. L. D.
Grefier – D. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulată de reclamanții F. N., F. C. ambii cu domiciliul în G., ., județ G., B. V. cu domiciliul în G., .. 1, . și B. Ș. cu domiciliul în ., având ca obiect ordonanță președințială hotărâre care să țină loc de act autentic - acord de mediere.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.02.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 20.02.2014, 27.02.2014 și apoi la data de 04.03.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanții F. N., F. C., B. V. și B. Ș. au solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să constate vânzarea cumpărarea unei suprafețe de teren de 4600 mp ca urmare a procedurii de mediere.
În motivarea cererii au arătat că la data de 16.05.2013 s-a încheiat Promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare autentificată sub nr.473/16.05.2013 de BNP B. Z., între B. Ș. și B. V., în calitate de promitenți vânzători și F. N. și F. C., în calitate de promitenți cumpărători, cu privire la terenul arabil extravilan în suprafață de 4600 mp situat în ., identificat în T95, P26.
Mai arată că prin Acordul de mediere încheiat în data de 24.09.2013 în fața mediatorului A. Miorița I., părțile și-au recunoscut și menținut obligațiile, convenind a se adresa instanței de judecată pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
În drept au invocat disp. art.438 și art.441 Cod proc.civ.
În susținerea cererii au depus la dosar, în copie: Promisiune de vânzare cumpărare nr.473/16.05.2013, Certificat de moștenitor nr.5/14.01.1999, Titlul de proprietate nr._-50/13.12.1993 și, în original, Solicitare pentru invitație la mediere nr.11/23.09.2013, contract pregătire mediere nr.4/RCM/2013, Proces verbal de informare privind avantajele medierii din data de 24.09.2013, Certificat de informare nr.3/24.09.2013, contract de mediere nr.6/24.09.2013, proces verbal de ședință din data de 24.09.2013, Acord de mediere nr.2/R./24.09.2013.
Cererea fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 180 de lei. (fila 4)
În ședința publică din data de 21.11.2013 instanța a încuviințat în cauză proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică topo cadastrală.
La termenul de judecată din data de 13.02.2014 reclamanții au precizat temeiul de drept al cererii, arătând că, în temeiul disp. art.59 din Legea nr.192/2006, solicită instanței să pronunțe o hotărâre care să consfințească înțelegerea acestora.
De asemenea, au arătat că față de temeiul de drept al cererii înțeleg să renunțe la administrarea probei cu expertiză tehnică, în cauză.
Analizând actele și lucrările cauzei instanța reține următoarele:
Prin Promisiunea bilaterală de vânzare cumpărare autentificată sub nr.473/16.05.2013 de BNP B. Z., B. V. și B. Ș., în calitate de promitenți vânzători, s-au obligat a vinde către F. N. și F. C. terenul arabil în suprafață de 4600 mp situat în extravilanul satului Tulucești, ., identificat în T 95, P 26, având ca vecini: la N – B. D., la E – drum, la S – P. I., la V – drum.
Conform art.III din contract, prețul vânzării, în sumă de 4500 de lei, a fost achitat de către promitenții cumpărători la data autentificării actului.
Cu privire la data încheierii contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, părțile au stabilit ca termenul limită pentru perfectarea actului la notariat să fie 16.08.2013.
Până la termenul limită stabilit prin antecontract, părțile nu s-au prezentat la notar în vederea autentificării actului, motiv pentru care diferendul acestora, rezultat din neperfectarea în formă autentică a vânzării a fost supus procedurii de mediere, în fața mediatorului autorizat A. Miorița I..
Potrivit Acordului de mediere nr.2/R./ încheiat între părți la data de 24.09.2013, acestea și-au recunoscut și menținut obligațiile asumate prin promisiunea de vânzare cumpărare a terenului indicat anterior, precizând că pentru acesta nu s-a întocmit documentația cadastrală, nu există plan parcelar.
Totodată, părțile au declarat că sunt de acord cu stingerea pe cale amiabilă a litigiului, în sensul că sunt de acord cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru terenul arabil în cauză.
Instanța va analiza cererea formulată de părți în sensul pronunțării unei hotărâri de expedient, funcție de temeiul juridic precizat de acestea prin reprezentant, respectiv art.59 din Legea nr.192/2006.
Conform art. 59 din Legea nr.192/2006, (1) Părțile pot solicita notarului public autentificarea, în condițiile legii și cu respectarea procedurilor legale, a înțelegerii lor.
(2) Părțile acordului de mediere se pot înfățișa la instanța judecătorească pentru a cere, îndeplinind procedurile legale, să se dea o hotărâre care să consfințească înțelegerea lor. Competența aparține fie judecătoriei în a cărei circumscripție își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul oricare dintre părți, fie judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul unde a fost încheiat acordul de mediere. Hotărârea prin care instanța încuviințează înțelegerea părților se dă în camera de consiliu și constituie titlu executoriu în condițiile legii. Dispozițiile art. 438 - 441 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se aplică în mod corespunzător.
În ceea ce privește dispozițiile legale aplicabile în cauză, instanța reține că legea privind medierea a reglementat aceleași condiții privind încuviințarea înțelegerii părților printr-o hotărâre de expedient pronunțată de instanța de judecată, atât în varianta în vigoare la data încheierii acordului de mediere, cât și în varianta în vigoare la data introducerii cererii pe rolul Judecătoriei G..
Legea nr.192/2006 stabilește în sensul că instanța va pronunța o hotărâre prin care să se ia act de acordul de mediere, la cererea ambelor părți, actul normativ făcând trimitere expresă la dispozițiile art. 438 – 441 NCPC.
Astfel, atât prin dispozițiile art. 58, cât și prin dispozițiile art.59, respectiv 63 din Legea nr.192/2006, se instituie regula conform căreia, în cazul în care conflictul a fost soluționat pe calea medierii, instanța va pronunța, la cererea părților, o hotărâre, potrivit dispozițiilor referitoare la hotărârea prin care se încuviințează învoiala părților, făcându-se trimitere expresă la dispozițiile Codului de procedură civilă în această materie.
Totodată, instanța reține că potrivit disp. art.438 NCPC, la care se face trimitere prin dispozițiile legii speciale, părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfințească tranzacția lor.
Așadar, pronunțarea unei hotărâri de expedient urmare a acordului de mediere intervenit între părți presupune atât ca cererea adresată instanței să fie formulată de ambele părți, cât și ca acestea să se înfățișeze, în persoană, în fața instanței de judecată.
Or, în cauză, instanța constată a nu fi îndeplinite cerințele speciale prevăzute de dispozițiile Legii nr.192/1996 și ale art. 438 NCPC, în condițiile în care cererea de pronunțare a hotărârii de expedient în baza Acordului de mediere nr. 2/R./24.09.2013 a fost formulată de toate părțile, dar B. V. și B. Ș. nu s-au înfățișat în persoană în fața instanței pentru a se putea lua act de tranzacția încheiată.
Pentru considerentele expuse anterior, în temeiul disp. art. 59 din Legea nr.192/2006 raportat la art. 438 NCPC, instanța va respinge cererea formulată de către reclamanții F. N., F. C., B. V. și B. Ș. ca nefondată.
În același timp instanța constată că părțile nu au înțeles a-și întemeia cererea pe disp. art.58 alin.4 din Legea nr.192/2006, respectiv de a solicita instanței să ia act de acordul de mediere în sensul de a constata prin hotărâre transferul dreptului de proprietate asupra imobilului în discuție, ci au solicitat să se ia act de înțelegerea lor de a solicita instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, conform art.59 din lege.
Față de temeiul de drept invocat și cuprinsul acordului de mediere, cererea de pronunțare a unei hotărâri în temeiul art.59 apare, de asemenea, ca fiind lipsită de interes.
Totodată, față de faptul că reclamanții au achitat în cauză, onorariul de expert în cuantum de 1000 de lei, potrivit chitanței nr._/1/26.11.2013, iar ulterior au renunțat la administrarea acestei probe, instanța va dispune restituirea onorariului achitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții F. N., F. C. ambii cu domiciliul în G., ., județ G., B. V. cu domiciliul în G., .. 1, ., ., județ G. și B. Ș. cu domiciliul în ..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.03.2014
Președinte,Grefier,
Red. E.L.D./Dact. P.D./6 ex./04.06.2014
| ← Pretenţii. Încheierea nr. 12/2014. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 1957/2014.... → |
|---|
