Plângere contravenţională. Sentința nr. 2741/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2741/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 20-03-2014 în dosarul nr. 11104/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr.2741/2014
Ședința publică de la 20.03.2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE – D. G. B.
Grefier – M. R.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile având ca obiect plângere proces verbal formulata de petentul R. O. - G., ., ., Cod poștal_, J. G. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G. - G., ., Cod poștal_, J. G..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la data de 12.03.2014, ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 20.03.2014, pentru când a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 07.06.2013, sub nr._, petentul R. O., în contradictoriu cu intimatul I. G. Biroul rutier a formulat plângere contravențională împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/27.05.2013 și a solicitat anularea procesului – verbal contestat, iar în subsidiar a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment.
În motivare, petentul a arătat că la data de 27.05.2013 se deplasa cu autoturismul pe . intersecția cu . în intersecție pe culoarea verde a semaforului, dar din cauza unui ambuteiaj nu a reușit să continue deplasarea.
A mai precizat petentul că a fost oprit ulterior de un echipaj de poliție care a afirmat că a trecut pe culoarea roșie a semaforului, însă din poziția în care se aflau nu puteau observa acest fapt.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii 195/2002 și OG 2/2001.
În susținerea plângerii formulate, petentul a solicitat administrarea probei cu înscrisuri și a probei testimoniale.
În conformitate cu prevederile art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este scutită de taxa judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995, este scutită și de plata timbrului judiciar.
În procedura prealabilă prevăzută de art. 200 NCPC, intimata nu a formulat întâmpinare.
În ședința publică din data de 12.03.2014, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri. Totodată, instanța dispus decăderea petentului din proba testimonială.
Analizând actele și lucrările cauzei, reține următoarele:
În fapt, prin procesul – verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/27.05.2013, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în cuantum de 300 lei, pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art. 100 alin. 3 lit.d din OUG 195/2002.
Agentul constatator a reținut că, la data de 27.05.2013, petentul, aflându-se la volanul autoturismului cu nr. de înmatriculare_ și circulând pe . ajuns la intersecția cu . în intersecție pe culoarea roșie a semaforului electric.
Verificând, în conformitate cu dispozițiile art.34 al.1 din O.G. nr.2/2001, legalitatea procesului - verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul - verbal contravențional, întocmit pe baza observațiilor directe ale agentului constatator învestit cu exercițiul autorității de stat, face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Din analiza practicii Curții Europene a Drepturilor Omului în materie (în special hotărârea din data de 4 octombrie 2007, pronunțată în cauza A. c. României), reiese că procesul-verbal se bucură de această prezumție cât timp faptele au fost constatate prin propriile simțuri de agentul constatator (ex propriis sensibus). În cauză, procesul verbal a fost încheiat pe baza constatărilor personale ale agentului constatator, astfel încât petentului îi revine sarcina de a răsturna prezumția, propunând probe în sprijinirea afirmațiilor sale.
Cu privire la administrarea unor probe care sa sustina temeinicia procesului-verbal de constatare a contraventiei, instanta constata ca in jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, obligatorie pentru instantele romane, orice persoana are dreptul de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele imputate, contraventia fiind chiar asimilata unei acuzatii penale (cauza A. c/Romaniei, hotărârea din 4 octombrie 2007).
Totusi, acest drept al unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul se incadreaza in limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).
In aceste condiții, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Ca urmare, esențial din punctul de vedere al Curții este ca atât pe parcursul judecății, cât și în etapa analizării probelor să nu se încalce prezumția de nevinovăție de care se bucură contravenientul. Cu alte cuvinte, petentul trebuie să aibă posibilitatea să propună și să administreze ce probe dorește, iar instanța să administreze probele atât în favoarea, cât și în defavoarea contravenientului, cu imparțialitate, motivând de ce a dat o credibilitate mai mare celor din urmă. Aceasta este în esență și concluzia la care ajunge Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. contra României.
Or, în speță, instanța nu a încălcat dreptul la apărare al petentului, acestuia fiindu-i încuviințată proba cu înscrisuri.
Cu toate acestea instanța apreciază că petentul nu a reușit să dovedească că situația de fapt reținută în înscrisul contestat nu corespunde realității.
Cu privire la sancțiunea amenzii aplicată, instanța apreciază că aceasta este proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, cu atât mai mult cu cât petentul nu a dovedit împrejurări care ar putea justifica înlocuirea amenzii în avertisment .
În împrejurările descrise mai sus, instanța apreciază că prezumția de legalitate și temeinicie a procesului – verbal de constatare și sancționare a contravenției nu a fost răsturnată și pentru aceste considerente va respinge plângerea contravențională, ca neîntemeiată.
.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulata de petentul R. O. - G., ., ., Cod poștal_, J. G. în contradictoriu cu intimatul I.P.J. G. - G., ., Cod poștal_, J. G., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.03.2014.
Președinte, Grefier,
Red.D.G.B.18.04.2014
dact.M.R./22.04.2014/5 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... | Pretenţii. Încheierea nr. 18/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
