Plângere contravenţională. Sentința nr. 3600/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3600/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 10-04-2014 în dosarul nr. 13655/233/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.8637
SECȚIA CIVILĂ
Sentința civilă nr. 3600
Ședința publică din data de 10 Aprilie 2014
Instanța constituită din:
Președinte –A. S.
Grefier – G. M.
Pe rol soluționarea cauzei civile având ca obiect „ plangere proces verbal ” formulată de petentul Dobrota C., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Galati.
Dezbaterile și cuvântul pe fond au avut loc în ședința publică din data de 04.04.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 10.04.2014, când a hotărât următoarele:
I N S T A N T A
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 24.07.2012, sub dosar nr._, petentul Dobrota C., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului G., a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de constatare a contravenției . nr._ din data de 07.07.2012, solicitând instanței anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a arătat că procesul verbal este nelegal și netemeinic întocmit. A susținut petentul că la data de 29.06.2012 conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare_ dinspre . zona Liceul 3 Metalurgic și a traversat linia de tramvai după ce s-a asigurat, a efectuat virajul la stânga pe . și s-a văzut nevoit să se încadreze pe banda a doua întrucât pe banda întâi de circulație era staționat un microbuz. A susținut petentul că în timpul efectuării virajului la stânga în lateralul autoturismului său nu era nici un vehicul însă ulterior, dup ce s-a încadrat pe banda a doua, a fost acroșat de un autoturism care venea din spate și care se deplasa în aceeași direcție. Celălalt șofer implicat în accident și-a recunoscut vinovăția iar părțile au stabilit că se vor întâlni în zilele următoare pentru a se înțelege pe cale amiabilă, însă ulterior petentul a fost chemat de organele de poliție. A mai arătat petentul că organele de poliție au pornit de la prezumția că el este conducătorul auto vinovat de producerea accidentului și din acest motiv petentul a refuzat colaborare cu organele de poliție și nu le-a înmânat actele mașinii.
S-a mai susținut că în procesul verbal de contravenție nu au fost descrise corect împrejurările faptelor, motiv pentru care nu se pot aprecia în concret faptele și gradul lor de pericol social.
Totodată petentul a solicitat să se dispună repararea autoturismului său.
La cerere a fost atașat procesul verbal contestat (f. 5), copie carte identitate (f. 4), polițele de asigurare RCA a celor două autovehicule implicate în accident (f. 6-7).
Deși legal citat, intimatul nu a formulat întâmpinare, dar a depus la dosar declarația petentului (f.12), declarația intervenientului C. A. (f.13), raportul agentului constatator (f.14).
În cauză, potrivit art. 119 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, au fost introduși în calitate de intervenienți forțați numitul C. D. și asiguratorii A. R. – Asirom Vienna Insurance Group S.A. și E. România Asigurare - Reasigurare S.A. Intervenienții nu au formulat apărări și nici nu au fost reprezentați la termenele de judecată.
Plângerea contravențională este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ., fapta fiind săvârșită pe raza de competență a Judecătoriei G.. Plângerea este introdusă în termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
La termenul de judecată din data de 07.02.2014 petentul și-a modificat cererea, solicitând obligare intervenienților C. D. și A. R. – Asirom Vienna Insurance Group S.A. la plata sumei de 400 lei reprezentând contravaloare reparațiilor efectuate de petent la autoturismul său ca urmare a accidentului rutier din data de 29.06.2014.
Capătul de cerere având ca obiect pretenții a fost legal timbrat cu taxă de timbru în valoare de 40 lei și timbru judiciar de 0,5 lei (f.83).
La termenul de judecată din data de 04.04.2014 instanța, apreciind că soluționarea capătului de cererea având ca obiect pretenții întârzie soluționarea plângerii contravenționale, a dispus disjungerea capătului de cererea având ca obiect pretenții și formarea unui nou dosar.
În cauză instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar. procesul verbal contestat (f. 5), copie carte identitate (f. 4), polițele de asigurare RCA a celor două autovehicule implicate în accident (f. 6-7), declarația petentului (f.12), declarația intervenientului C. A. (f.13), raportul agentului constatator (f.14), fotografii al autoturismului petentului (f.55-59). Totodată a fost audiat martorul T. G., propus de petent, depoziția sa fiind consemnată la fila 53.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._ din data de 07.07.2012 petentul a fost sancționat cu 4 puncte amendă, în cuantum de 280 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice. Prin același proces verbal petentul a fost sancționat cu o amendă în sumă de 280 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 pct. g din O.U.G. nr. 195/2002 și cu avertisment pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 101 alin. 1 lit. pct. 18 din OUG 195/2002.
Potrivit celor consemnate în procesul verbal contestat, la data de 29.06.2012, orele 17.00, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare_ pe . mun. G., a efectuat virajul la stânga pe . și întrucât nu s-a asigurat la schimbarea benzii de circulație (din banda unu în banda doi), a acroșat autoturismului cu nr. de înmatriculare_, rezultând avarierea celor două autoturisme implicate. S-a mai reținut că petentul nu s-a prezentat la sediul organelor de poliție în termen de 24 de ore pentru a declara cele întâmplate și că la data prezentării la poliție nu avea asupra sa permisul de conducere și polița RCA.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate si temeinicie al instanței.
Cât privește controlul de legalitate, instanța constata ca procesul-verbal . nr._ din data de 07.07.2012 respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acestora și semnătura agentului constatator.
Referitor la critica adusă de petent, instanța constată că, contrar susținerilor acestuia, procesul verbal conține suficiente date cu privire la faptele săvârșite, permițând instanței să realizeze controlul de temeinicie și proporționalitate specific.
În concluzie, consideră instanța că procesul verbal a fost în mod legal întocmit.
Deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Conform art. 108 alin. 1 lit. b pct. 3 din OUG. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere, mersul înapoi, schimbarea benzii de circulație sau a direcției de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;
Cu referire la prima contravenție reținută în sarcina petentului, instanța reține că probele administrate în cauză confirmă temeinicia procesului verbal, rezultând fără echivoc că accidentul din data de 29.06.2012 a fost produs ca urmare a conduitei imprudente a petentului.
Astfel, susținerile petentului învederate instanței pe calea plângerii contravenționale și susținerile martorului propus de acesta (f. 53) privitoare la dinamica producerii sunt contrazise de celelalte probe administrate în cauză și ca atare urmează a fi înlăturate.
Din declarațiile ambilor conducători implicați în accident ( f. 12, 13) reiese că autoturismul petentului prezenta avarii la aripa stânga spate, iar autovehiculul condus de intervenient prezenta avarii la bara din față, partea dreaptă. De altfel, nici petentul nu contestă că acestea au fost avariile cauzate de accident.
Or, având în vedere schițele realizate de ambii conducători auto (f. 12,13 verso) și declarațiile ambilor conducători auto, reiese că autoturismul condus de petent a circulat pe . ajungând în intersecția cu . a efectuat virajul la stânga și s-a încadrat inițial pe banda unu de circulație iar apoi petentul a dorit să schimbe banda de circulație și să se încadreze pe banda a două (bandă pe care circula autovehiculul intervenientului forțat, autovehicul ce efectuase același viraj la stânga), însă nu s-a asigurat la schimbarea benzii de mers și astfel a acroșat autoturismul condus de intervenientul forțat. În opinia instanței această dinamică accidentului, dinamică care de astfel coincide cu cea declarată de intervenientul forțat, este singura care poate explica avariile produse.
Varianta propusă de petent și susținută de martorul audiat la cererea acestuia, potrivit căreia petentul, după efectuarea virajului la stânga, s-a încadrat pe banda a doua și a fost lovit de autovehiculul condus de intervenient care venea din spate și mergea în aceeași direcție ca autoturismul petentului, nu justifică avariile produse deoarece în măsura în care cele învederate de petent ar fi fost reale, ar fi trebuit fie ca cele două autoturisme să prezinte avarii în partea din față, respectiv în partea din spate, fie ca autoturismul intervenientului forțat să nu fi traversat linia de tramvai prin locul special amenajat, ci imediat după acest loc și să trecut peste linia de tramvai și peste bordură, ceea ce în opinia instanței, este neverosimil.
Prin urmare, instanța reține că desfășurarea evenimentelor a fost corect consemnată de agentul constatator, aceste aspecte fiind confirmate de avariile existente la cele două autovehicule.
De asemenea, instanța reține că agentul constatator a stabilit în mod corect săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 alin. 3 lit. g din OUG nr. 195/2002 potrivit căruia conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.
Instanța reține că petentul nu a respectat aceste dispoziții legale și, cu privire la accidentul din data de 29.06.2012, s-a prezentat la unitatea de poliție abia în data de 07.07.2012, când a fost convocat de agenții de poliție.
Având în vedere că însuși petentul recunoaște în plângerea contravențională că nu a prezentat agentului constatator actele autovehiculului la data prezentării la poliție, se constată că în mod întemeiat acesta a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de 101 alin. 1 lit. pct. 18 din OUG 195/2002.
Cu privire la sancțiunile aplicate petentului prin procesul-verbal de contravenție, instanța socotește amenda în cuantum de 280 lei legală și proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, amenda în cuantumul minim prevăzut de lege fiind justificată în raport de pericolul social al faptei, tradus prin riscul pe care conduita petentului o reprezintă pentru siguranța circulației rutiere, risc concretizat prin acroșarea unui autoturism.
De asemenea sancțiunea în cuantumul minim special aplicată pentru contravenția art. 100 alin. 3 lit. g din OUG nr. 195/2002 este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.
Având în vedere atât că petentul a săvârșit trei contravenții, pentru una dintre ele chiar agentul constatator aplicând sancțiunea avertismentului, cât și că din atitudinea petentului (concretizată în aceea că a negat săvârșirea primelor două fapte contravenționale și a apreciat ca fiind scuzabilă săvârșirea celei de-a treia contravenție arătând că nu a vrut să înmâneze agentului constatator actele mașinii deoarece s-a simțit neîndreptățit) reiese că acesta nu a conștientizat pericolul social al faptelor sale, se reține că în cauză nu este justificată cererea de înlocuire a amenzilor contravenționale cu avertisment, această din urmă sancțiune nefiind aptă să corecteze conduita contravenientului.
D. fiind că pentru cea de-a treia contravenție petentului i s-a aplicat sancțiunea avertismentului, cea mai blândă sancțiune contravențională, instanța constată că nu se impune reindividualizarea sancțiunii contravenționale aplicate.
Sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile a fost luată de drept în temeiul art. 101 alin. 3 din OUG. nr. 195/2002, nu este supusă aprecierii instanței, fiind obligatoriu de a fi aplicată în cazul contravenției prev. de art. art. 101 alin. 3 lit. g din OUG. nr. 195/2002 și reprezintă o măsură cu caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscul potențial pe care îl prezintă un conducător auto suspectat de încălcarea gravă a regulilor de circulație rutieră (decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța apreciază ca procesul-verbal contestat în prezenta cauză a fost în mod legal și temeinic întocmit iar sancțiunile aplicate sunt legale și proporționale cu pericolul social al faptelor săvârșite, astfel încât plângerea formulată de petent apare ca neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul D. C., cu domiciliul in Galati, . Nr .17, . verbal de contravenție . nr._ din 07.07.2012, emis de intimatul I.P.J. Galati, cu sediul in Galati, .
Respinge cererea petentului de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.04.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Red. A.S. /Tehnored.G.M./ 5 ex. /10.06.2014
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2246/2014. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 3614/2014.... → |
|---|
