Plângere contravenţională. Sentința nr. 3738/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3738/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 14-04-2014 în dosarul nr. 8021/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3738
Ședința Publică din data de 14.04.2014
Președinte – E. L. D.
Grefier – D. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea cauzei civile formulate de petent .. cu sediul în Loc. R., .. 13, . în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER cu sediul în București, sector 1, .. 38, având ca obiect plângere contravențională.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 27.03.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 03.04.2014, 10.04.2014 și apoi la data de 14.04.2014, când a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 12.04.2013, sub nr._, petenta . a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I. de S. pentru Controlul în Transportul Rutier – I. Teritorial G., anularea procesului-verbal de contravenție . nr._ din 22.03.2013. În subsidiar a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că a fost sancționată contravențional în baza art.5 pct.17 din HG nr.69/2012, reținându-se de către agentul constatator că nu a completat formularul în format electronic cu datele referitoare la transportul rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale, respectiv nu a declarat cursa din data de 22.03.2013 pe itinerariul R. – G. și retur.
Apreciază că procesul verbal contestat este lovit de nulitate absolută acesta neindicând martorul care să ateste faptul că actul a fost întocmit în lipsa reprezentantului societății.
Precizează că la data de 22.03.2013 a efectuat un transport rutier de persoane, respectiv echipa de fotbal și aparatul auxiliar al Clubului Sportiv Municipal Petrotub R., în baza unui contract de sponsorizare nr.858/21.03.2013. consideră că nu au fost încălcate dispozițiile imperative ale legii, întrucât completarea formularului în cauză și transmiterea acestuia către ARR se impune ca o condiție doar în cazul în care transportul rutier se efectuează contra cost.
Menționează că a fost prezentat agenților constatatori contractul de sponsorizare, foaia de parcurs pentru transporturi rutiere ocazionale pentru autovehiculul_, care cuprinde persoanele ce au circulat cu acest mijloc de transport.
În drept a invocat dispozițiile OUG nr.2/2001
În susținerea plângerii a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și a depus la dosar, în copie: Foaie de parcurs nr.03/22.03.2013 pentru autovehicul_, contract de sponsorizare nr.858/21.03.2013 și tabel cu persoanele care circulă cu . în data de 22.03.2013 pe ruta R. – G. și retur, procesul verbal contestat.
Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor raportat la prevederile art.15, lit. i din Legea nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru și ale art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Legal citat, intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea ca neîntemeiată a plângerii.
În motivare a arătat faptul că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, iar petenta nu a dovedit prin probe nelegalitatea sau netemeinicia actului, care respectă prevederile exprese ale disp. art.16, 17, 19 și 25-27 din OG nr.2/2001.
Precizează, referitor la încălcarea disp. art.19 din OG nr.2/2001, faptul că dispozițiile legale acordă posibilitatea pentru agenții constatatori să întocmească procesele verbale și atunci când contravenienții nu sunt de față, iar procesul verbal indică la punctul 10 motivul lipsei obiecțiunilor reprezentantului legal al societății și a martorului.
Cu privire la fondul cauzei arată că, la data controlului, operatorul de transport rutier verificat și sancționat prin procesul verbal contestat nu își respectase obligația prevăzută de disp. art.134 lit.af din OMTI nr.980/2011, de a transmite anterior efectuării transportului la Autoritatea Rutieră Română, prin completarea unui formular în format electronic disponibil pe pagina de internet a acesteia, datele solicitate referitoare la transportul rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale.
Precizează că fapta este probată cu extrasul din baza de date a ARR, imprimat la data efectuării controlului și anexat cererii.
Apreciază de asemenea, că sancțiunea amenzii nu poate fi înlocuită cu avertisment, o faptă sancționată cu amendă în cuantum minim de 3000 de lei neputând fi considerată de gravitate redusă.
În drept a invocat disp. art.205-208 Cod proc.civ., OG nr.2/2001, HG nr.69/2012, Ordinul MTI nr.995/2011, Ordinul MTI nr.980/2011.
În susținerea cererii a depus la dosar în copie: proces verbal contestat, Licență de transport internațional de persoane pentru societatea petentă, certificat de înmatriculare, carte de identitate, permise de conducere, Anexă – Certificat de desfășurare a activității ., Foaie de parcurs nr.03/22.03.2013 pentru autovehicul_, Comandă de transport din data de 22.03.2013, Extras electronic ARR.
Instanța este competentă să soluționeze cauza potrivit art. 32 alin. 2 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art.1, pc.1 și 3 C.pr.civ., fapta fiind săvârșită în circumscripția Judecătoriei G. iar plângerea este introdusă în termenul legal de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. 1 din OG 2/2001.
La termenul de judecată din data de 27.03.2014 instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține:
În fapt, prin procesul-verbal ISCTR nr._/22.03.2013 petenta . a fost sancționată în temeiul art. 5 pct.17 din HG nr. 69/2012 cu amendă în cuantum de 3000 lei,
Potrivit celor consemnate în procesul verbal contestat, la data de 22.03.2013, ora 17.40, pe DN 2B, km 128+850 a fost oprit pentru control autovehiculul cu numărul de înmatriculare_ utilizat de ., care deține copie conformă nr._ valabilă până la 13.02.2014, condus de M. V., care efectua transport de persoane prin servicii ocazionale conform documentului de control nr._, foaie de parcurs nr.03/22.03.2013.
S-a constatat de către intimat faptul că operatorul de transport rutier nu a respectat obligația de a transmite la Autoritatea Rutieră Română, anterior efectuării transportului, prin completarea unui formular disponibil pe pagina de internet a acesteia, datele solicitate referitoare la transportul rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale, respectiv nu a declarat cursa din data de 22.03.2013, obligație prevăzută de art.134 lit.af din OMTI nr.980/2011.
În drept, conform art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate si temeinicie al instanței.
Analizând modul de întocmire a procesului-verbal . nr._/22.03.2013, instanța constată că acesta respecta dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă niciuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.
Referitor la motivul de nulitate invocat de petentă, în sensul că în procesul verbal de contravenție nu au fost indicate datele de identitate ale unui martor care să ateste întocmirea în lipsă a actului, instanța îl găsește neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare.
Întocmind actul contestat în lipsa petentei, agentul constatator a menționat, în mod corect, respectând dispozițiile art. 19 alin. 3 din OG nr. 2/2001, motivul pentru care procesul – verbal nu a putut fi semnat de un martor asistent, respectiv întrucât participanții la trafic refuză calitatea de martor.
Pe de altă parte, instanța reține că sancțiunea incidentă pentru nerespectarea dispozițiilor art. 19 din OG nr. 2/2001 este nulitatea relativă ce poate fi reținută doar în situația în care omisiunea agentului constatator i-ar fi produs petentei o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel. Or, petenta nu a făcut dovada unei astfel de vătămări.
Sub aspectul temeiniciei, procesul verbal . nr._/22.03.2013 este neîntemeiat, în cauză fiind dovedită o altă situație de fapt decât cea reținută de agentul constatator.
Deși O.G. nr. 2/ 2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție este un act administrativ încheiat de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, astfel că beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie.
Instanța reține că prin probele administrate în cauză petenta a răsturnat prezumția de temeinicie a actului contestat.
Potrivit disp. art.5 pct.17 din HG nr.69/2012, reprezintă încălcare minoră a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a transmite Autorității Rutiere Române - A.R.R., anterior efectuării transportului rutier, prin completarea unui formular, în formatul electronic disponibil pe pagina de internet a acesteia, datele solicitate referitoare la transportul rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale și se sancționează cu amendă potrivit art.8 alin.1 din același act normativ.
Astfel cum rezultă din redactarea textului de lege, elementul constitutiv al contravenției este circumstanțiat, cerința de a transmite ARR, prin completarea unui formular electronic, fiind impusă de legiuitor doar pentru datele referitoare la transportul rutier de persoane prin servicii ocazionale, contra cost.
De asemenea, inclusiv disp. art.134 lit.af din OMT nr.980/2011 impun obligația transmiterii datelor solicitate către ARR numai în ceea ce privește transportul rutier contra cost de persoane prin servicii ocazionale.
Conform disp. art. 3 pct.40 din OG nr.27/2011 privind transporturile rutiere, transportul rutier contra cost este definit ca fiind transportul rutier de mărfuri și/sau persoane efectuat contra plată, prin încasarea unui tarif sau a echivalentului în natură ori în servicii.
Or, în cauză, astfel cum rezultă din Foaia de parcurs nr.03/22.03.2013 pentru autovehicul_, contractul de sponsorizare nr.858/21.03.2013 și tabelul anexă la contract, transportul din data de 22.03.2013 pe ruta R. – G. și retur a fost efectuat de societatea petentă fără ca aceasta să perceapă vreun tarif sau contraechivalent în natură/servicii de la beneficiarul Sport Club Municipal Petrotub R., motiv pentru care nu poate fi considerat transport rutier contra cost în sensul dispozițiilor legale susindicate.
Față de această situație, având în vedere și considerentele expuse anterior, instanța constată că în cauză, nu sunt îndeplinite în privința petentei elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art.5 pct.17 din HG nr.69/2012, motiv pentru care va admite plângerea formulată și va dispune anularea procesului-verbal . nr._/22.03.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea formulată de petenta .. cu sediul în Loc. R., .. 13, . în contradictoriu cu intimatul I. DE S. PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER cu sediul în București, sector 1, .. 38.
Anulează procesul verbal de contravenție . nr._/22.03.2013 cu consecința exonerării petentei de la plata amenzii contravenționale în sumă de 3000 de lei.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.04.2014
Președinte, Grefier,
Red. E.L.D./Dact. P.D./6 ex./07.07.2014
| ← Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 20/2014. Judecătoria... | Evacuare art. 1033 CPC ş.u.. Sentința nr. 1215/2014.... → |
|---|
