Plângere contravenţională. Sentința nr. 9037/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9037/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 19-09-2014 în dosarul nr. 6336/233/2013
Dosarul nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr.8637*
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ nr.9037
Ședința publică din data de 19 Septembrie 2014
Președinte – R. D.
Grefier – V. A.
Pentru astazi fiind amanata pronuntarea solutionarii cauzei civile avand ca obiect plangere contraventionala formulata de petentul P. D. impotriva procesului verbal de contraventie emis de intimatul I.P.J. G..
Dezbaterile au avut loc in sedinta publica din data 12.09.2014, fiind consemnate in încheierea de sedinta de la acea data, care face parte integranta din prezenta hotarare, cand instanta, avand nevoie de timp pentru a delibera, a amanat pronuntarea pentru astazi, 19.09.2014, cand a hotarat urmatoarele:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G., sub nr._, petentul P. D. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05.03.2013 de Poliția mun. G., solicitând anularea acestuia.
În motivarea plângerii, petentul a invocat faptul că procesul-verbal nu cuprinde descrierea complexă a faptei, temeiul de drept și nici prezența martorilor în mașină.
Pe fondul cauzei, a susținut petentul că în timp ce era la jumătatea trecerii de pietoni, un pieton a pășit pe trecere fără să se asigure.
A mai precizat petentul că purta centura de siguranță, însă din cauză că avea actele în spatele mașinii a fost nevoit să-și scoată centura de siguranță
În drept, petentul a invocat OG 2/201 și OUG 195/2002.
În dovedire, petentul a propus proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare, însă a depus raportul agentului constatator (fila 28).
La termenul din 28.02.2014, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și proba testimonială.
Având în vedere că petentul nu a asigurat prezența martorului în instanță pentru a fi audiat, deși s-au acordat în acest sens 3 termen de judecată, la termenul din 19.09.2014, instanța a decăzut petentul din proba testimonială.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._ încheiat la data de 05.03.2013 de Poliția mun. G. (fila 4), petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 300 lei, avertisment și suspendarea exercitării dreptului de a conduce, reținându-se că în data de 05.03.2013 nu a acordat prioritate unui grup de pietoni angajați în traversarea drumului și nu purta centura de siguranță.
Plângerea este neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 constituie contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.
De asemenea, potrivit art. 108 alin. 1 lit. a pct. 3 din OUG 195/2002, constituie contravenție nerespectarea obligației de a purta, în timpul circulației pe drumurile publice, centura de siguranță.
1. În legătură cu nedescrierea faptei, instanța va respinge această apărare deoarece în cuprinsul procesului-verbal a fost arătată modalitatea de săvârșire a contravențiilor și a fost descris cu exactitate locul săvârșirii contravenției.
De asemenea, instanța reține că agentul constatator a indicat temeiul de drept pentru fiecare contravenție și a aplicat câte o sancțiune pentru fiecare din cele 2 contravenții reținute în sarcina contravenientului.
2. Pe fondul cauzei, instanța reține că în privința prezumției de nevinovăție în procedura contravențională, CEDO a elaborat o bogată jurisprudență, stabilind că această prezumție impune ca instanțele să nu pornească de la premiza că cel trimis în judecată a comis actul incriminat, ca sarcina probei să revină acuzării, îndoiala fiind în beneficiul acuzatului (in dubio pro reo).
Curtea a stabilit că această prezumție nu este absolută, în fiecare sistem de drept fiind operante prezumții de drept sau de fapt, iar Convenția nu le interzice în principiu, atât timp cât statele respectă anumite limite și nu încalcă drepturile apărării.
Curtea Europeana a Drepturilor Omului menționează în mod expres că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca, de altfel, nici obligația organului constatator de a suporta întreaga sarcină a probei. Procesul-verbal de contravenție nu este doar un „act de acuzare”, asemănător rechizitoriului, ci și un mijloc de probă, forța probantă a proceselor-verbale fiind lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, instanțele având însă obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul.
OG 2/2001 nu conține dispoziții exprese referitoare la forța probantă a procesului-verbal de constatarea a contravenției, însă fiind vorba despre un act administrativ, se aplică principiile generale din dreptul administrativ privind prezumția de legalitate. Întrucât art. 47 din OG 2/2001 dispune că procedura de judecată prevăzută de acest act normativ se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă, se vor aplica regulile din procesul civil privind admisibilitatea, administrarea și aprecierea probelor și având în vedere caracterul mixt al probelor, care aparțin atât procedurii civile, cât și dreptului civil, sunt aplicabile reglementările dreptului substanțial în această materie, anume art. 1169-1206C.civ.
Din această perspectivă, în materie contravențională, i-ar reveni petentului obligația de a propune probe și aduce probe care să dovedească contrariul celor reținute în procesul verbal de constatare a contravenției.
Astfel, prezumția de legalitate de care se bucură în sistemul nostru de drept procesul verbal de constatare a contravențiilor nu este contrară dispozițiilor art.6 par.2 și trebuie să se facă de către instanțe o analiză de la caz la caz, dacă această prezumție aduce sau nu atingere principiului proporționalității între scopul urmărit și mijloacele utilizate, mai ales in ceea ce privește dreptul la apărare al petentului.
Nu se poate nega forța probatorie a procesului verbal de constatare a unei contravenții, acesta fiind totuși un act întocmit de către un agent al statului, însă toate acestea până la limita de a-l pune pe contravenient în imposibilitate de a se apăra. În măsura în care procesul verbal de constatare a contravenției nu este susținut de dovezile în baza cărora s-a întocmit, iar contravenientul nu are altă probă de nevinovăție, nu se mai poate susține temeinicia procesului verbal fără a se încălca prezumția de nevinovăție instituită de art. 6, practica instanțelor interne prin care petentului i se solicită să dovedească faptul că nu a săvârșit contravenția fiind una contrară prevederilor Convenției.
În cauză, nu se poate reține că petentul s-a aflat în imposibilitate de a se apăra. Acesta nu a fost surprins de sancțiunea primită întrucât a fost oprit de agentul constatator și i s-a adus la cunoștință faptele pentru care va fi sancționat.
Totodată, petentul a formulat plângere contravențională în cadrul căreia a avut posibilitatea să propună administrarea de probe în susținerea plângerii.
Însă, deși instanța a admis pentru petent proba testimonială cu martorul I. G., pe care petentul s-a obligat să îl aducă, acesta nu s-a conformat acestei obligații, deși au fost acordate în acest sens 3 termene de judecată.
Pe de altă parte, intimata a depus raportul agentului constatator care confirmă situația de fapt reținută în procesul-verbal de contravenție.
Pentru toate aceste motive, instanța va respinge plângerea ca neîntemeiată
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulata de petentul P. D. domiciliat in Galati, ., ., CNP-_, impotriva procesului verbal de contraventie . nr._/25.03.2013, emis de intimatul I.P.J. G., cu sediul in Galati, ., ca neîntemeiată.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, la Tribunalul G..
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19.09.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
Red.R.D.-15.10.2014
Tehnored.V.A.- 17.10.2014-5ex.
| ← Pretenţii. Sentința nr. 5940/2014. Judecătoria GALAŢI | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9039/2014.... → |
|---|
