Pretenţii. Sentința nr. 19/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 19/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 19-12-2014 în dosarul nr. 19642/233/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică de la 19.12.2014
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. M. M.
GREFIER: I. T.
Pe rol fiind soluționarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta D. M. în contradictoriu cu pârâta N. C., având ca obiect „pretenții”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 28.11.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta și când instanța, având nevoie de timp a delibera, a amânat pronunțarea la data de 12.12.2014, la data de 19.12.2014, dată la care a pronunțat următoarea încheiere de ședință.
INSTANTA
Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 04.11.2013, sub dosar nr._, reclamanta D. M. a solicitat obligarea pârâtei N. C. la plata sumei de_ lei cu titlu de despăgubiri daune morale reprezentând reparația patrimonială pentru prejudiciul creat prin încălcarea demnității și atingerii onoarei și reputației.
În motivarea în fapt a cererii, reclamanta a arătat că este director la Școala Gimnazială Specială C. P. din G., iar pârâta este profesor de psihopedagogie specială în cadrul aceleiași școli.
Susține reclamanta că în perioada iulie-august 2013, pârâta a făcut mai multe sesizări către Inspectoratul Școlar Județean și Ministerul Educației Naționale, semnalând presupuse abuzuri și nereguli săvârșite de reclamantă în calitatea sa de director.
Deși s-au făcut verificări de instituțiile sesizate, s-a concluzionat că susținerile pârâtei sunt nereale.
Printre susținerile nefondate ale pârâtei s-au numărat: faptul că din dorința de răzbunare a directorului școlii pârâtei i s-a acordat doar calificativul bine la prima preinspecție pentru înscrierea la gradul didactic, faptul că a fost izolată de colectivul școlii datorită comportamentului reclamantei, faptul că profesorii și părinții elevilor au fost obligați să participe financiar pentru organizarea zilelor școlii, faptul că unii angajați ai școlii au fost tratați diferențiat, fiind favorizați, faptul că nu permite accesul la cancelarie ți sala de ludoterapie și nici folosirea celor 12 calculatoare achiziționate de școală.
Susține reclamanta c toate afirmațiile mincinoase făcute de pârâtă au fost de natură a stârni îndoiala în cadrul colectivității școlare și la nivelul Inspectoratului, fiindu-i atinsă onoarea și reputația.
În drept au fost invocate prevederile art. 58,72 și 253 alin. 4 C.civ.
În dovedire, s-a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei și martori,
La cererea de chemare în judecată a fost atașat certificatul de informare privind avantajele medierii și alte înscrisuri în probatoriu (filele 5-8, 20-55).
Acțiunea a fost legal timbrată, cu suma de 100 lei, datorată în temeiul art. 7 din OUG nr. 80/2013 (fila 10).
Legal informată asupra cererii îndreptate împotriva sa, pârâta N. C. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca nefondată și obligarea acesteia la plata sumei de_ lei către pârâtă, cu titlu de despăgubiri aduse onoarei, demnității și reputației pârâtei.
În motivare pârâta arată că dreptul de petiționare de care a uzat este unul consacrat de numeroase acte normative, Codul civil, Constituția României, Convenția Europeană a Drepturilor Omului și reprezintă un drept fundamental al oricărui cetățean de a-și exprima o anumită mulțumire cu privire la modul în care autoritățile statului își desfășoară activitatea .
Susține pârâta-reclamantă că cele semnalate în sesizările făcute sunt aspecte care nu privesc persoana reclamantei ci activitatea conducerii școlii respectiv a directorului.
Apreciază pârâta că niciunul din aspectele semnalate și pe care le enumeră exemplificativ, nu au avut ca țintă onorarea, reputația sau demnitatea reclamantei ci au privit exclusiv lipsurile și neajunsurile din coală, aspecte care țin de managementul instituției.
Susține pârâta că cercetarea efectuată în urma sesizărilor nu a fost una serioasă, fiind efectuată în lipsa pârâtei și prin obligarea cadrelor școlare găsite în instituție la completarea unui chestionar cu întrebări nesemnificative.
Potrivit celor relatate de pârâtă, chiar dacă sesizările au fost apreciate de Inspectoratul Școlar ca neîntemeiate, reclamanta nu se poate considera prejudiciată în onoarea și reputația sa, care nu au avut nimic de suferit.
A mai invocat pârâta dreptul său la liberă exprimare și faptul că acesta nu poate fi limitat decât din cauza unei nevoi sociale imperioase, în condițiile art. 10 CEDO:
Cu referire la cererea reconvențională, pârâta-reclamantă a arătat că a suferit numeroase frustrări, neplăceri și incertitudini din cauza inspecției pentru obținerea gradului didactic I iar reclamanta-pârâtă se face vinovată de vătămarea interesului și dreptului pârâtei-reclamante de a accede la respectivul grad didactic, deoarece în urma calificativului bine primit nu a mai putut obține gradul.
A relatat pârâta-reclamantă că gradul acordat nu reflectă realitatea, copii cărora le predă fiind unii cu deficiențe severe, iar în obținerea calificativului reclamanta-pârâtă a avut un rol însemnat.
Susține pârâta-reclamantă că în urma respectivei evaluări care nu a reflectat specificul muncii, vechimea și experiența sa, au adus atingere reputației sale profesionale încrederea părinților în abilitățile sale înregistrând un recul la auzul veștii legat de gradul didactic eșuat.
În drept au fost invocate prevederile art. 253 C.civ.
În susținere s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, a celei cu martori șu a celei cu interogatoriul reclamantei și a depus la dosar, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, înscrisuri (filele 73-96).
Cererea reconvențională a fost legal timbrată cu suma de 100 lei datorată în condițiile art. 7 din OUG nr. 80/2013 (fila 71).
Reclamanta-pârâtă D. M. a formulat întâmpinare la cererea reconvențională, invocând lipsa calității sale procesuale pasive iar pe fond solicitând respingerea acesteia.
În motivare, reclamanta-pârâtă a arătat că prejudiciul moral invocat de pârâta-reclamantă este în legătură cu obținerea calificativului la preinspecția de grad, însă acel calificativ nu este acordat de directorul unității de învățământ ci de un inspector școlar de specialitate, în condițiile OMECTS nr. 5661/2011.
A mai precizat reclamanta-pârâtă că în speță pentru evaluarea activității și cunoștințelor teoretice și practice ale pârâtei-reclamante a fost desemnat inspectorul școlar S. A., singura obligație a directorului școlii fiind aceea de a-l însoți pe inspectorul școlar la efectuarea evaluării și de a semna pentru conformitate rapoartele întocmite de inspector, ștampila școlii putând fi aplicată numai pe semnătura directorului acesteia.
De altfel, potrivit susținerilor din întâmpinare, fișa de evaluare care cuprinde calificativul acordat profesorului este semnată doar de inspectorul școlar și de respectivul profesor, chiar fără obiecțiuni din partea d-nei N. C..
În ceea ce privește fondul cauzei, reclamanta-pârâtă a arătat că nu ea se face vinovată de trăirile, frustrările, angoasa și neplăcerile invocate de pârâta-reclamantă, acestea fiind chiar inerente oricărui examen.
În drept au fost invocate prevederile art. 205 C.proc.civ..
În cauză, a intervenit și S. L. Educația, în favoarea pârâtei-reclamante N. C., depunând la data de 12.03.2014 o cerere prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G. și excepția nulității absolute a deciziei de numire în funcția de director școlar a reclamantei-pârâte D. M..
Pe fondul cauzei, S. a solicitat respingerea cererii principale, motivat de faptul că pârâtei-reclamante i-a fost contestat dreptul la petiționare, exprimându-și totodată rezerva cu privire la mijloacele și modul de investigare a neregulilor semnalate de pârâta-reclamantă.
Cererea nu a fost motivată în drept.
La aceasta au fost atașate înscrisuri (filele 116-118).
Cererea formulată de S. L. Educația a fost calificată de instanță prin Încheierea de ședință din 16.05.2014, după punerea în discuția contradictorie a părților, ca fiind o cerere de intervenție accesorie în interesul pârâtei.
La termenul de judecată din data de 14.03.2014, pârâta-reclamantă N. C. și-a modificat cererea reconvențională, solicitând introducerea în cauză și a numitei S. A., care, alături de reclamanta-pârâtă să fie obligată la plata daunelor morale în sumă de_ lei către pârâta-reclamantă.
Legal citată și informată asupra acțiunii, pârâta S. A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, apreciind că nu poate fi chemată în cauză în calitate de intervenient ci de pârâtă. Totodată a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, dat fiind că pretențiile pârâtei-reclamante privesc modul în care pârâta a întocmit Raportul scris de Preinspecție grad din 14.05.2013, dar acesta trebuia contestat în prealabil la școala unde activează sau la Inspectoratul Școlar Județean G..
A mai susținut pârâta că pârâta-reclamantă nici nu a parcurs procedura prealabilă și obligatorie a medierii în ceea ce o privește pe S. A., contrar prevederilor art. 193 C.proc.civ..
Pe fondul cererii, pârâta a arătat că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, lipsind orice formă a vinovăției sale în ceea ce privește nerespectarea Metodologiei pentru formarea continuă a personalului din învățământul preuniversitar, ea desfășurându-și activitatea de inspector cu respectarea cadrului legal.
În drept au fost invocate prevederile Ordinului nr. 5561/2011, art. 68, 193, 196, 205, 254 și 209 alin. 2 C.proc.civ. și Legea nr. 192/2006.
În probatoriu a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
Pârâta S. A. a solicitat și cheltuieli de judecată.
La cerere au fost atașate înscrisuri (filele 137-141).
Pârâta N.-C. a formulat răspuns la întâmpinarea pârâtei S. A., solicitând respingerea susținerilor acesteia.
Prin încheierea de ședință din 11.07.2014, instanța a respins ca neîntemeiate excepția necompetenței materiale invocată de intervenientul accesoriu S. L. Educația, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-reclamante D. M. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S. A.. Considerentele care au stat la baza acestor soluții sunt cuprinse în respectiva încheiere de ședință (filele 151-152).
În cauză instanța a încuviințat pentru toate părțile proba cu înscrisuri, iar pentru reclamanta-pârâtă și pârâta-reclamantă și proba cu interogatoriile reciproce și proba testimonială cu câte doi martori.
Pe parcursul cercetării judecătorești toate părțile au mai depus la dosar înscrisuri, care au fost comunicate și părților adverse.
Probele au fost administrate la termenul de judecată din 11.11.2014, interogatoriile reciproce și declarația martorului, consemnate și semnate fiind atașate la dosar (filele 195-204).
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, astfel cum rezultă din susținerile necontestate ale părților, reclamanta-pârâtă D. M. este Directorul Școlii Gimnaziale Speciale C. P. lucrând în cadrul școlii din anul 2005 iar pârâta-reclamantă N. C. este profesor de psihopedagogie specială în cadrul aceleiași școli din anul 2010. Pârâta S. A. este inspector școlar în cadrul Inspectoratului Școlar Județean G., având atribuții în evaluarea cadrelor didactice care susțin examenele de grad didactic.
La data de 14.05.2013, a avut loc evaluarea activității didactice în cadrul inspecției curente pentru acordarea gradului didactic I a pârâtei-reclamante N. C., inspectorul școlar de specialitate numit pentru efectuarea acestei evaluări fiind pârâta S. A..
Potrivit fișei de evaluare și raportului scris încheiat la această preinspecție (filele 253-259), calificativul acordat pârâtei-reclamante a fost „bine”.
Obținerea gradului didactic I, respectiv înscrierea la examen, este condiționată de dobândirea calificativului „foarte bine” la inspecția curentă, conform prevederilor art. 29 alin. 10 din Ordinul MECTS nr. 5561/2011.
După cum reiese din susținerile părților și declarațiile martorilor audiați în cauză, preinspecția s-a desfășurat pe parcursul a două zile, fiind evaluate 3 activități în timpul orelor școlare din data de 14.05.2013 și o activitate a doua zi.
Reclamanta-pârâtă D. M. a asistat la activitățile desfășurate de pârâta-reclamantă, pentru evaluare, însoțind inspectorul școlar.
Din analiza normelor legale privitoare la metodologia de formare continuă și evaluare a personalului din învățământul preșcolar (OMECTS nr. 5661/2011) rezultă că directorul unității de învățământ din care face parte cadrul didactic evaluat nu acordă calificative, acest aspect ținând exclusiv de atribuțiile inspectorului școlar de specialitate delegat.
După această evaluare, pârâta-reclamantă N. C. a formulat reclamații către Ministrul Educației Cercetării Tineretului și Sportului (filele 22-30, 40) și Administrația prezidențială (filele 41-46), în urma cărora s-a desfășurat o cercetare, de către Inspectoratul Școlar Județean G., asupra activității de conducere desfășurate de reclamanta-pârâtă D. M. în cadrul Școlii Gimnaziale Speciale C. P..
Două dintre reclamațiile formulate au fost retrase de pârâta-reclamantă, după cum reiese din înscrisul aflat la fila 167 din dosar.
Cercetarea Inspectoratului Școlar Județean s-a finalizat fără vreo măsură concretă, apreciindu-se ca nefondate cele reclamate.
Astfel cum reiese din înscrisurile depuse la dosar de pârâta-reclamantă, calificativele obținute de aceasta la preinspecțiile de grad anterioare celei din anul 2013 au fost „foarte bine”, același calificativ fiind obținut și în anul 2014, când N. C. s-a înscris din nou la examenul pentru obținerea gradului didactic I.
Din declarațiile martorilor ascultați în cauză H. D., B. N., R. T. și M. C. (filele 197-201) rezultă că după depunerea reclamațiilor de către pârâta-reclamantă, atmosfera în cadrul colectivului pedagogic al Școlii unde lucrează aceasta și reclamanta-pârâtă, a devenit unul tensionat, colectivul grupându-se în două tabere, una susținătoare a d-nei D. M., cealaltă susținătoare a d-nei C. N..
În drept, potrivit art. 252 C.civ., orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci ființei umane, cum sunt viața, sănătatea, integritatea fizică și psihică, demnitatea, intimitatea vieții private, libertatea de conștiință, creația științifică, artistică, literară sau tehnică.
Conform art. 51 din Constituție și OG nr. 27/2002, dreptul de petiționare este recunoscut tuturor cetățenilor și constă în dreptul acestora de a se adresa instituțiilor publice prin cereri, sesizări și reclamanții formulate în nume propriu.
Totodată potrivit art. 70 și art. 72 C.civ. orice persoană are dreptul la liberă exprimare și la respectarea demnității sale, fiind interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute de art. 75 C.civ..
Libertatea de exprimare este prevăzută și ocrotită și prin Constituția României (art. 30) și Convenția Generală a Drepturilor Omului (art. 10).
Art. 75 alin. 2 C.civ. arată că exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale nu constituie o încălcare a dreptului la demnitate.
Prin dispozițiile art. 1349 alin. 1 și 2 C.civ, este reglementată general răspunderea delictuală și se prevede că, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
În cauza de față reclamanta-pârâtă D. C. susține în esență că prin reclamațiile nefondate formulate de pârâta-reclamantă N. C. i s-a adus o atingere însemnată demnității sale, din punct de vedere al vieții profesionale dar și din punct de vedere al vieții private.
În același timp, sprijinită și de intervenientul forțat S. L. Educația, pârâta-reclamantă N. C. susține că a fost vătămată moral de reclamanta-pârâtă și pârâta S. A., prin calificativul obținut în urma preinspecției școlare pentru examenul de grad I din anul 2013.
Cum raporturile deduse judecății în prezenta cauză sunt unele delictuale, instanța urmează a analiza daca fiecare parte a făcut dovada că sunt îndeplinite condițiilor prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii civile a părții adverse, potrivit principiului stabilit de art. 249 C.proc.civ..
Prin urmare, folosind acțiunea în daune pentru repararea prejudiciului moral, reclamanta-pârâtă D. M. trebuie să facă dovada prejudiciului moral încercat, caracterului ilicit al faptei pârâtei-reclamante, vinovăția pârâtei și raportul de cauzalitate dintre prejudiciu respective și fapta pârâtei.
În ceea ce privește vinovăția pârâtei instanța constată că aceasta recunoaște prin interogatoriu faptul că a formulat reclamațiile către Ministerul Educației, Cercetării, Sportului și Tineretului.
Este de necontestat faptul că dreptul la petiționare pe care l-a exercitat pârâta-reclamantă N. C. prin reclamațiile făcute este unul recunoscut de lege, însă, în măsura în care este exercitat cu rea-credință el capătă un aspect ilicit.
În speța de față, dat fiind că reclamațiile cuprindeau aspecte din cadrul școlii care existau și anterior preinspecției de grad și evaluării nemulțumitoare pentru pârâta-reclamantă, respectivele sesizări apar ca fiind făcute cu rea credință, cu atât mai mult cu cât verificările efectuate au concluzionat că nu sunt întemeiate.
Instanța apreciază că susținerile pârâtei-reclamante privind modul impropriu de efectuare a verificărilor sesizărilor nu sunt fondate, în condițiile în care au fost intervievate (chiar sub forma unor chestionare grilă) toate cadrele didactice găsite în instituție și s-au putut face verificări ale înscrisurilor contabile ale școlii și situației concrete de la fața locului. De altfel nici nu se poate aprecia că acestea au legătură directă cu cauza de față.
Cu toate acestea, chiar dacă instanța reține reaua credință a pârâtei-reclamante în formularea reclamațiilor și implicit existența unei fapte ilicite, săvârșită cu vinovăție, cunoscându-se consecințele negative pentru funcția și persoana reclamantei-pârâte, nu se poate concluziona că sunt întrunite toate condițiile răspunderii civile delictuale în sarcina ei.
Aceasta deoarece, instanța consideră că nu se poate reține existența vreunui prejudiciu pentru reclamanta-pârâtă, cu atât mai mult cu cât este evident că poziția sa de conducere o expune într-un mai mare grad comentariilor pozitive și negative ale persoanelor cu care interacționează, îndeosebi a colectivului condus.
Instanța nu contestă faptul că nemulțumirile din cadrul colectivului și controalele desfășurate în urma reclamațiilor pârâtei-reclamante nu au supus-o pe reclamanta-pârâtă unui efort și presiuni psihice mai mare decât în mod obișnuit. Însă acestea sunt asumate odată cu funcția deținută în cadrul Școlii. Mai mult, sunt de apreciat rezultatele școlii și de recunoscut meritele conducerii dar și ale cadrelor didactice, însă, ca în orice colectiv, este de așteptat să apară și nemulțumiri sau opinii contrare celei ale persoanelor cu atribuții de management și putere de decizie.
Desfășurarea vieții omenești într-un cadru social implică o . relații cu semenii bazate și pe un complex de sentimente, opinii ale unora la adresa altora, în urma cărora se nasc și se conservă considerația reciprocă, respectul, prietenia. În situația în care se proferează unele date denigratoare la adresa unei persoane, se poate aduce atingere imaginii sociale și profesionale a acesteia, creându-i acesteia o suferință psihică, putându-i păta imaginea socială, atrăgându-i desconsiderarea celor ce, mai înainte, o prețuiau.
În speță, la dosarul cauzei nu au fost dovedite acuzațiile formulate de către reclamanta-pârâtă si nici că prin comportamentul sau, pârâta-reclamantă i-a produs vătămări ale demnității și onoarei, ori faptul că cei din jurul său și-au schimbat atitudinea, părerea față de acesta. De altfel, din susținerile martorilor R. T. și B. N. rezultă că nici acestea și nici majoritatea membrilor colectivului nu și-au schimbat părerea sau atitudinea față de reclamanta-pârâtă.
Astfel cum a arătat însuși reclamanta-pârâtă, aceasta deținând o funcție de conducere într-o instituție publică de învățământ, având în subordine angajați, se expune atenției publice într-o mai mare măsură decât omul obișnuit. Cum această atenție publică nu poate fi mereu pozitivă se expune într-o egală măsură și unor aprecieri negative sau răuvoitoare.
Dreptul la viață privată cu toate implicațiile sale cum sunt dreptul la demnitate și la imagine, deși protejat atât prin legislația internă cât și prin art. 8 al Convenției Europene a drepturilor Omului, cunoaște însă și unele limitări.
Deși de natură a afecta viața privată văzută în mod generic, trebuie particularizat la circumstanțele situației de față.
Prin răspunsurile la interogatoriu și acțiunea formulată reclamantul a învederat el însuși că a luat măsurile pe care le-a considerat cele mai bune pentru instituția condusă, dar nu tiate au fost în acord cu părerile întregului colectiv. Chiar și cazul evaluării din 2013 a pârâtei-reclamante, era de așteptat să existe nemulțumiri din partea acesteia din urmă care să fie proiectate asupra celor care au participat la evaluare. În condițiile în care în cadrul școlii existau și alte persoane cadre didactice cu nemulțumiri adresate direct directorului și litigii deschise în contradictoriu cu instituția pe care o reprezenta reclamanta-pârâtă (după cum reiese din declarația martorei H. D. – filele 197-198) înseamnă că cel puțin din partea unor astfel de angajați reclamanta era expusă unor comentarii defavorabile. Cu atât mai mult cu cât există o legătură temporală între evaluarea nemulțumitoare a pârâtei-reclamante și reclamațiile formulate de aceasta, instanța apreciază că apariția sitauție tensionate și a comentariilor apreciate de reclamantă ca defăimătoare și atingându-i demnitatea, erau previzibile.
În consecință, pentru considerentele anterioare, instanța constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile angajării răspunderii civile delictuale, potrivit art. 1349 C.civ., lipsind prejudicial moral pentru reclamanta-pârâtă și urmează să respingă ca neîntemeiată acțiunea acesteia.
În ceea ce privește cererea reconvențională, instanța reține că trebuie din nou dacă sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile a părților adverse, potrivit principiului stabilit de art. 249 C.proc.civ., adică dacă există faptă ilicită, prejudiciu moral, vinovăția pârâtelor și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
În ceea ce o privește pe reclamanta-pârâtă D. M., instanța apreciază că nu se poate reține în culpa ei săvârșirea vreunei fapte ilicite față de pârâta-reclamantă N. C., în condițiile în care directorul școlii doar a asistat la evaluarea activității profesionale a pârâtei-reclamante, fără a avea alte atribuții în legătură cu aceasta și fără să fie dovedit că a influențat, în vreun mod, negativ, concluziile inspectorului școlar.
Mai mult, din analiza fișei de evaluare a activității didactice în cadrul inspecției din 14.05.2013 (filele 182-185) se poate observa că singurul punct în care s-ar putea reflecta opinia directorului școlii este cel privind „aprecierea consiliului de administrație”, or la acesta, punctajul acordat este cel maxim.
Instanța apreciază că nu a existat nicio influență a reclamante-pârâte printre membrii colectivului școlii, în sensul izolării pârâtei-reclamante, ci situația prezentă, respectiv tensiunile și divizarea colectivului s-a datorat tocmai acțiunilor pârâtei, care și-a arătat constant dezacordul cu conducerea și nemulțumirile față de toate activitățile și deciziile acesteia.
Concluziile instanței sunt formate din susținerile martorilor ascultați în cauză, exceptând declarația martorei H. D. (fila 197), care nu poate fi apreciată de instanță decât părtinitoare și subiectivă, atunci când susține că însăți reclamanta-pârâtă D. M. i-a sugerat să nu mai vorbească cu pârâta-reclamantă. Aceasta deoarece soțul martore, și el cadru didactic în aceeași instituție este în conflict cu directoarea școlii, acesta din urmă formulând și o plângere penală împotriva acesteia, după cum reiese din înscrisurile aflate la filele 209-217 din dosar.
Cum nu este întrunită una din condițiile răspunderii civile delictuale, este de prisos analiza celorlalte.
Referitor la susținerile pârâtei-reclamante în contradictoriu cu pârâta S. A., instanța apreciază că nici acestea nu sunt fondate în antrenarea răspunderii civile delictuale a acesteia din urmă.
Astfel, instanța are în vedere că evaluarea profesională a pârâtei-reclamante s-a făcut conform metodologiei prevăzute de Ordinul MECTS nr. 5561/2011 și că inspectorul școlar special a fost delegat de Inspectoratul Școlar, nefiind pertinentă, în cadrul prezentei acțiuni, verificarea îndeplinirii condițiilor desemnării ca inspector școlar a pârâtei S. A., aceasta făcând obiectul de activitate al unor alte organisme. De altfel, în cazul în care ar fi apreciat necesar, pârâta putea contesta calitatea inspectorul școlar la chiar momentul inspecției pentru evaluare sau după finalizarea acesteia, iar nu în prezentul litigiu.
Activitatea pârâtei S. A., concretizată în fișa de evaluare și raportului scris încheiat la această preinspecție din 14.05.2013 (filele 253-259), este efectuată în cadrul atribuțiilor sale profesionale și de serviciu, fără a avea vreun aspect ilicit.
Chiar acordarea unui calificativ care să nemulțumească persoana evaluată, nu reprezintă o încălcare a atribuțiilor de serviciu și nu poate fi apreciată ca fiind făcută cu rea credință, de netăgăduit fiind faptul că performanțele profesionale pot oscila și că în aprecierea lor există un grad de subiectivism acceptat de legislație.
Faptul că la examenele și preinspecțiile anterioare același cadru didactic a obținut alte calificative, mai bune, nu înseamnă că acesta nu poate înregistra o stagnare, un regres sau performanțe mai slabe, la un moment dat, cum s-a întâmplat în cazul de față. Dimpotrivă, tocmai o astfel de situație poate motiva persoana respectivă la îmbunătățirea pregătirii profesionale ca și în această speță, când la următoarea preinspecție, pentru susținerea aceluiași examen de grad I, în anul 2014, pârâta-reclamantă a obținut calificativul „foarte bine”.
Nici împrejurarea că examinarea s-a făcut scindat, pe parcursul a două zile nu este apreciată de instanță ca reprezentând o faptă ilicită, aspectul nefiind reglementat, în plus persoana evaluată dându-și acordul pentru aceasta.
Instanța nu contestă că în urma evaluării pârâta-reclamantă a suferit un prejudiciu moral (de necontestat fiind presiunea psihică și stările emoționale negative create de neîndeplinirea unei așteptări sau de un eșec), însă apreciază că acesta nu a fost generat de o faptă ilicită.
În concluzie, pentru toate considerentele anterioare, instanța va respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă D. M. și pe cale de consecință, în temeiul art. 67 C.proc.civ. va admite cererea de intervenție accesorie formulată de S. L. Educația pentru pârâta-reclamantă N. C..
Totodată, instanța va admite cererea accesorie a pârâtei-reclamante de obligare a reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, și în temeiul art. 453 C.proc.civ., coroborat cu art. 452 și art. 451 C.proc.civ., constatând că la dosar există dovada achitării unui onorariului de avocat de 1500 lei prin chitanțele nr._ din 21.12.2013 și nr._ din 16.12.2013 (fila 69) va obliga pe D. M. la plata către N. C. la plata acestei sume.
De asemenea instanța va respinge cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă N. C. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă și pârâta S. A. și pe cale de consecință va admite cererea accesorie formulată la ultimul termen de judecată, obligând pârâta-reclamantă către D. M. la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, achitat potrivit chitanțelor nr._ din 26.11.2013 și nr._ din 15.10.2013 aflate la filele 56 și 57 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARASTE
Respinge ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta-pârâtă D. M., cu domiciliul în G., ., ., ., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă N. C., cu domiciliul în G., ., ., ., jud. G. și intervenientul accesoriu S. L. „Educația”, cu sediul în G., . nr. 7bis, jud. G..
Admite cererea de intervenție accesorie formulată de S. L. „Educația”, pentru pârâta-reclamantă N. C..
Obligă reclamanta-pârâtă, către pârâta-reclamantă, la plata sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă N. C., în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă D. M. și pârâta S. A., cu domiciliul în G., . nr. 75, jud. G..
Obligă pârâta-reclamantă, către reclamanta-pârâtă,la plata sumei de 1400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Cu drept de apel, care se va depune la instanța a cărei hotărâre se atacă, în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.12.2014.
Președinte, Grefier,
Jud. A. M. M. I. T.
Reda. AMM/Dact. IT/5 ex/30.06.2015
.>
| ← Obligaţie de a face. Încheierea nr. 25/2014. Judecătoria GALAŢI | Pretenţii. Sentința nr. 3084/2014. Judecătoria GALAŢI → |
|---|
