Pretenţii. Sentința nr. 24/2014. Judecătoria GALAŢI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 24/2014 pronunțată de Judecătoria GALAŢI la data de 24-10-2014 în dosarul nr. 2397/121/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
Operator de date cu caracter personal nr. 8637
SECȚIE CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr._
Ședința publică de la 24 Octombrie 2014
PREȘEDINTE M. A.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei Civile privind pe reclamanții M. G. – prin PRIMAR și INSTITUȚIA P. MUNICIPIULUI G. în contradictoriu cu pârâta G. (V.) D. A., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamanții prin av. O. V., care depune la dosar împuternicire de substituire pentru av. A. D. Romnică, lipsă fiind pârâții.
Procedura nelegal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează procedura nelegal îndeplinită cu pârâta, citația fiind restituită la dosar cu mențiunea „destinatarul nu mai locuiește la acea adresă” după care,
Instanța invocă din oficiu excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G. și reține cauza în pronunțare cu privire la excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G..
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. la data de 16.06.2014, sub numărul_, reclamantul M. G. reprezentat prin Primar, Instituția Primarului Municipiului G., în contradictoriu cu pârâta G. (V.) D. A., au solicitat obligarea acesteia din urmă la plata sumei de 3775 lei actualizată cu indicele de inflație, cu titlu de despăgubire și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 2009-2011 a plătit pârâtei în calitate de angajator spor condiții grele de muncă, spor condiții vătămătoare și stimulente, în sumă totală de 3775 lei. În urma controlului Curții de Conturi s-a constata că aceste sporuri s-au acordat necuvenit iar sumele s-au încasat în mod nelegal și au condus la o îmbogățire fără justă cauză a pârâtei.
S-a mai arătat că pârâta nu mai este angajata instituției în prezent.
A mai învederat reclamantul că pârâta deși notificată pentru restituirea sumelor încasate necuvenit nu a înțeles să formuleze vreun răspuns.
În drept, au fost invocate prevederile art. 256 alin. 1, art. 258 din Legea nr. 53/2003, art. 1345, 1347 C.civ., și Decizia nr. 56/23.11.2012 a Curții de Conturi.
Reclamantul a solicitat proba cu înscrisuri.
Legal citată, pârâta nu a formulat întâmpinare.
Prin Sentința Civilă nr.1146/16.06.2014 a Tribunalul G., Secția C. Administrativ și Fiscal, dată în dosar nr._ a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei G..
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei G. la data de 23.07.2014, sub numărul_ .
În ședința publică din data de 24.10.2014, instanța, din oficiu, a invocat excepția necompetenței materiale.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma prevederilor art.131 Cod proc. civ., cu privire la excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G., instanța reține următoarele:
În fapt, prin cererea formulată, reclamanta urmărește restituirea unei sume de bani plătite pârâtei în perioada 2009-2011 cu titlu de sporuri salariale.
Astfel, suma ce face obiectul prezentei acțiuni a fost încasată de pârâtă în desfășurarea unor raporturi de muncă, reclamantul arătând prin acțiunea formulată că pârâta a fost funcționar public și angajata instituției iar în această calitate, a beneficiat, în perioada 2009 - 2011, de mai multe sporuri salariale, printre care și unele pretins necuvenite.
În drept, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicată, privind Statutul funcționarilor publici, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Reclamanta solicită în prezent ca pârâta să restituie sporuri pe care le-a încasat în perioada 2009-2011, când avea calitatea de funcționar public, în cadrul aparatului Primarului mun. G., ca atare prejudiciul a fost cauzat instituției în perioada 2009-2011, chiar dacă a fost cuantificat doar ulterior.
Sunt deci incidente în speță prevederile art. 84 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează.
În aceste condiții, rezultă că obiectul prezentului litigiu îl constituie recuperarea pagubelor produse de pârâta G. (V.) Daneila A., în perioada în care a avut calitatea de funcționar public, patrimoniului autorității publice în care funcționa, respectiv în patrimoniul Municipiului G..
Instanța susține că încetarea raporturilor de funcționar public – autoritate între momentul cauzării prejudiciului și momentul inițierii litigiului, nu atrage aplicarea unor alte norme de drept, respectiv cele privind răspunderea civilă delictuală.
Chiar dacă pârâta nu mai avea calitatea de funcționar public la data formulării acțiunii, această împrejurare nu este de natură să atragă competența Judecătoriei în soluționarea litigiului, întrucât sub acest aspect este relevant faptul că în cauză se solicită repararea unui prejudiciu pretins a fi fost produs în perioada în care pârâta se afla în raporturi de serviciu cu reclamanta.
Nu ar exista nici o justificare pentru ca litigiul cu un asemenea obiect în care persoana considerată responsabilă de producerea prejudiciului mai are calitatea de funcționar public să fie judecat de instanța de contencios administrativ, iar un litigiu similar, dar care privește o persoană care nu mai are la data derulării litigiului calitatea de funcționar public, să fie judecat de instanța de drept comun după alte reguli procedurale, mai ales că sintagma raportul de serviciu al funcționarului public din cuprinsul art. 109 din Legea nr. 188/1999 are în vedere calitatea de funcționar public la data producerii faptelor care au declanșat litigiul, și nu la data derulării litigiului.
În concluzie, instanța constată că pretențiile reclamantei M. G. sunt derivate în mod direct din raportul de serviciu dintre această instituție și funcționarul public G. (V.) D. A., prejudiciul datând din această perioadă. Ca atare, potrivit art. 109 din Legea nr. 188/1999, competența de soluționare a prezentei cauze revine Tribunalului G. – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Pe cale de consecință, în baza art.158, 159 alin. 2 și 159 i1 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța va admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G. invocată din oficiu și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului G. – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
De asemenea, în temeiul art.20 alin.(2) C., instanța constată că există conflict negativ de competentă când două sau mai multe instanțe s-au declarat necompetente de a judeca aceeași pricină, instanța înaintea căreia s-a ivit conflictul urmând suspenda orice altă procedură și a înainta dosarul instanței în drept să hotărască asupra conflictului.
Reținând că în prezenta speță atât Tribunalul G. cât și Judecătoria G. s-au declarat necompetente să judece litigiul, declinându-și reciproc cauza, instanța va suspenda orice altă procedură și va sesiza Curtea de Apel G., în condițiile art.22 Cod proc. civ., în vederea soluționării conflictului ivit.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția necompetenței materiale a Judecătoriei G., invocată de instanță din oficiu, în cererea de chemare în judecată introdusă de reclamanții M. G. – prin PRIMAR și INSTITUȚIA P. MUNICIPIULUI G., ambii cu sediul în G., ., jud. G., în contradictoriu cu pârâta G. (V.) D. A., cu ultimul domiciliu cunoscut în G., ., ., ., J. G., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea nr.188/1999).
Declină competența de judecare a cauzei în favoarea Tribunalului G., Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Irevocabilă.
În temeiul art.20 Cod proc. civ., constată existența unui conflict negativ de competență rezultat din prezenta Sentință Civilă și din Sentința Civilă nr.1146/16.06.2014 a Tribunalului G..
Dispune trimiterea cauzei la Curtea de Apel G., în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. A. M. D.
RED.MA/TEH.MD/5ex/21.11..2014/.> ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
.Galați, . tel./Fax: 0236_
Dosarul instanței nr._
Data emiterii adresei: 21.11.2014
„Operator de date cu caracter personal nr.8637“
CĂTRE
CURTEA DE APEL G.
Vă înaintăm alăturat dosarul acestei Instanțe înregistrat sub nr._ având ca obiect pretenții privind pe reclamanții M. G. – prin PRIMAR și INSTITUȚIA P. MUNICIPIULUI G. în contradictoriu cu pârâta G. (V.) D. A.,, în care s-a pronunțat Sentința civilă nr._/24.10.2014, prin care s-a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel G., în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Atașat vă înaintăm dosarul nr._ al Tribunalului G. cusut și numerotat, conținând un număr de 70 file.
Dosarul cusut și numerotat conține un număr de ……..file.
Vă mulțumim,
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. A. M. D.
2 ex.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 215/2014.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 2014/2014.... → |
|---|
