Rezoluţiune contract. Sentința nr. 889/2015. Judecătoria GHERLA

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în baza contractului de proiectare nr. 02/2009 în valoare de_,4 lei, pârâta s-a obligat să elaboreze în favoarea Consiliului Local D. a unei documentații tehnice în vederea executării unei lucrări de construcții pentru obiectivul „construire dispensar uman” – studiu de fezabilitate, lucrarea urmând a fi predată cel târziu la data de 04.05.2009. A învederat că pârâta a emis factura nr. 14/24.03.2009 cuprinzând avans servicii, în valoare de 5724,40 lei, achitată de către reclamantă prin OP nr. 336/29.05.2009, dar cu toate acestea pârâta nu a prezentat nicio documentație tehnică la sfârșitul anului 2009. În continuare reclamanta a învederat că la sfârșitul anului 2013, în urma unui control al Curții de Conturi, s-a constatat că reclamanta a fost prejudiciată ca urmare a nerespectării contractului dintre părți, pentru valoarea sumelor cerute prin acțiune, invocând prevederile art. 7 din HG nr. 264/2013 și art. 120, art. 120¹ C.proc.fiscală pentru justificarea pretențiilor.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1020, art. 1021Vechiul C.civ.

Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru conform art. 30 din OUG nr. 80/2013.

În probațiune a depus înscrisuri (f. 5-19).

Pârâta . a formulat întâmpinare (f. 24-28) prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, excepția de neconstatare a daunei în termenul obiectiv de trei ani și excepția de neexecutare a obligațiilor contractuale, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii în totalitate, cu cheltuieli de judecată.

În motivare pârâta a recunoscut starea de fapt prezentată de către reclamantă, învederând însă că reclamanta nu deținea la momentul semnării contractului acte de proprietate (extras CF, plan cadastral vizat OCPI) și nici certificat de urbanism pentru imobil, iar primarul localității s-a obligat să predea aceste documente, aspect care a dus la semnarea a două acte adiționale pentru prelungirea termenului de predare a lucrării. Cu toate acestea, deși aceste termene nu au fost respectate de către reclamantă, pârâta a rezolvat pct. A – anteproiectul A.01 din anexa la contract, iar pentru punctul A.02 a întocmit plan de încadrare în zonă și plan de situație (fără planuri cadastrale vizate de OCPI) și memoriu justificativ, a făcut mai multe deplasări în comună, la terenul de amplasament, s-a analizat și măsurat terenul și a întocmit mapa documentară constând în procurarea legislației specifice. A învederat că de la data convenită în actul adițional nr. 2 din 04.08.2009 și până în prezent societatea pârâtă nu a primit înscrisuri, înștiințări sau somații conform cap. IX sau X din contract, și că potrivit convenției exprese dintre părți, reclamanta - beneficiară trebuia să asigure actele referitoare la situația juridică a terenului, iar prin nepredarea acestora către pârâtă, a împiedicat efectuarea studiilor și obținerea avizelor și acordurilor necesare, ceea ce a determinat imposibilitatea finalizării proiectului. Pârâta . a arătat că se opune plății sumei pretinse prin acțiune, întrucât la această situație s-a ajuns din culpa reclamantei care, dacă ar fi respectat prevederile pct. 2.7 din Ordinul MFP nr. 3387/2009 pentru încheierea exercițiului bugetar pe 2009, nu se ajungea la calcularea unor majorări și penalități exorbitante, aspect semnalat de altfel și în Raportul de Control al Camerei de Conturi din 13 decembrie 2013.

În drept a invocat Ordin 1430/2005, Ordin 839/2009, Legea nr. 215/2001, art. 2500-2544, art. 1555-1556 N.Cod civil.

În probațiune a depus înscrisuri (f. 29-69).

La termenul de judecată de azi, în baza art. 255 rap. la art. 258 NCPC, instanța a încuviințat părților proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că acestea sunt îndestulătoare pentru soluționarea cauzei și, calificând ca apărări de fond atât excepția de neconstatare a daunei în termenul obiectiv de trei ani cât și excepția de neexecutare a obligațiilor contractuale, a rămas în pronunțare cu prioritate asupra excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

Conform contractului de proiectare nr. 02/2009 înregistrat la data de 24.03.2009 în evidențele reclamantei (f. 5-10), pârâta s-a obligat să elaboreze în favoarea Consiliului Local al . documentații tehnice în vederea executării unei lucrări de construcții pentru obiectivul „construire dispensar uman” – studiu de fezabilitate, lucrarea urmând a fi predată cel târziu la data de 04.05.2009, reclamanta achitând un avans la semnarea contractului în sumă de 5724,5 lei, prin OP nr. 336/29.05.2009, în baza facturii nr. 014/24.03.2009 emisă de pârâtă (f. 11-12). Ulterior acestui moment, părțile au încheiat și actul aditional nr. 1/14.04.2009 și actul aditional nr. 2/21.05.2009 (f. 35-36) prin care s-a convenit expres că, întrucât nu a primit extrasul de carte funciară și certificatul de urbanism, termenul final de predare a proiectului s-a decalat până la data de 04.06.2009, respectiv data de 04.08.2009, restul prevederilor rămânând neschimbate, iar conform anexei la contract – pct. A.02, „asigurarea actelor de proprietate și planurile cadastrale ale terenului” reprezenta o obligație asumată de beneficiara .), obligație pe care pârâtul susține că partea nu și-a îndeplinit-o nici până la acest moment, fără ca reclamanta să facă dovada contrară.

În aceste condiții, sarcina de a dovedi îndeplinirea obligației care îi incumbă revenind reclamantei, instanța reține că aceasta nu a invocat și evident nici nu a probat că începând cu data de 04.08.2009 – data finală a predării raportului – ar fi solicitat vreun moment pârâtei . să își îndeplinească obligațiile ce îi reveneau, după cum nu a solicitat nici rezoluțiunea ocntractului, nici restituirea sumei de bani achitată cu titlu de avans. De altfel, instanța reține că acțiunea reclamantei a fost impulsionată de controlul efectuat de Curtea de Conturi care, prin raportul din 13.12.2013 a constatat că reclamanta nu justifică avansul de 5724,40 lei acordat pârâtei în 2009, în lipsa serviciilor prestate de societate (f. 14-19), și cu toate acestea reclamanta a așteptat mai bine de un an pentru introducerea unei acțiuni în justiție, perioadă în care nu a somat în vreun fel pârâta pentru clarificarea situației contractuale dintre părți.

În schimb, pârâta și-a dovedit susținerile în prezenta cauză, fiind depus la dosar un proiect realizat de parte în executarea contractului din 2009, înregistrat sub nr. 8/24.03.2009 (f. 43-69), instanța constatând astfel că din 2009 și până la introducerea prezentei acțiuni la data de 27.03.2015, reclamanta nu a întreprins niciun demers în vederea executării sau rezoluționării contractului, ori pentru recuperarea avansului achitat, motiv pentru care instanța reține că excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă prin întâmpinare, este întemeiată.

Pentru a reține aceasta instanța are în vedere că raporturile dintre părți, ținând cont de data încheierii contractului de proiectare, sunt supuse dispozițiilor Codului civil de la 1865 și Decretului nr. 167/1958, care statuează la art. 7 că „prescripția începe sa curgă de la data când se naște dreptul la acțiune sau dreptul de a cere executarea silită. În obligațiile care urmează sa se execute la cererea creditorului precum și în acelea al căror termen de executare nu este stabilit, prescripția începe sa curgă de la data nașterii raportului de drept”, iar potrivit art. 3 din același act normativ, termenul de prescripție este de 3 ani.

Față de starea de fapt reținută, instanța constată că dreptul material la acțiunea în rezoluțiunea contractului a început că curgă la sfârșitul perioadei contractuale, respectiv data de 04.08.2009, pentru când pârâta . avea obligația de a depune raportul, datăa de la care reclamanta, constatând neîndeplinită obligația, avea la dispoziție un termen de prescripție de 3 ani pentru a solicita rezoluțiunea contractului, această acțiune în justiție fiind prescriptibilă extinctiv în termenul general de 3 ani.

Pe cale de consecință, urmând a admite excepția prescripției extinctive a petitului principal de acțiune vizând rezoluțiunea contractului, în temeiul art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, reținând că „odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge și dreptul la acțiune privind drepturile accesorii”, instanța urmează a respinge ca prescris și petitul nr. 2 vizând obligarea pârâtei la plata unor sume de bani, din care o parte reprezentând valoarea avansului plătit în 2009, astfel că va respinge acțiunea reclamantei în întregime, ca prescrisă, motiv pentru care analiza apărărilor de fond invocate de către pârâtă a devenit superfluă.

În temeiul art. 453 C.proc.civ., va respinge cererile părților sub aspectul cheltuielilor de judecată, față de faptul că acestea nu au dovedit efectuarea vreunor cheltuieli care să poată fi imputate părții căzute în pretenții.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune, invocată de pârâta . prin întâmpinare.

Respinge ca prescrisă prezenta acțiune, formulată de reclamanta . reprezentant legal primar B. G., având CUI_, cu domiciliul procesual ales la SCA B., Zabolai în Bistrița, . nr. 84 .-Năsăud, în contradictoriu cu pârâta ., cu sediul în loc. Săcălaia nr. 142 .. Cluj, J_, CUI RO_, având ca obiect rezoluțiune contract și repunere părți în situația anterioară – restituire preț avans și penalități.