Cereri. Sentința nr. 3859/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3859/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 3591/236/2013
DOSAR NR._
OPERATOR DE DATE CU CARACTER PERSONAL NR. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3859
ȘEDINȚA SECRETĂ DIN DATA DE 17.04.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE- N. I.- F.
GREFIER- D. F.- N.
Pe rol, soluționarea cauzei civile privind pe petent A. Z. I. în contradictoriu cu intimat OFICIUL ROMÂN PENTRU IMIGRĂRI CENTRUL REGIONAL DE CAZARE ȘI PROCEDURI PT SOLICITANȚII DE AZIL G., pentru alte cereri( Legea 122/2006).
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 16.04.2013 când s-au pus concluzii pe fond, dar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi când a deliberat si pronunțat următoarea hotărâre.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față constată:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.03.2013 sub nr._, petentul A. Z. I., cetățean pakistanez, născut la data de 01.01.1969 în Pakistan (identitate declarată) a solicitat, în contradictoriu cu intimatul OFICIUL ROMÂN PENTRU IMIGRĂRI – DIRECȚIA AZIL ȘI INTEGRARE – CENTRUL REGIONAL DE CAZARE ȘI PROCEDURI PENTRU SOLICITANȚII DE AZIL G. (în continuare ORI), anularea Hotărârii nr._/h/PM/27.02.2013 prin care i s-a respins în procedura ordinară cererea de acordare a statutului de refugiat.
Cererea nu a fost motivată în fapt, arătându-se că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat adresat direct instanței de judecată.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe disp. art.23, 26, 55 din Legea nr.122/2006, art.1A din Convenția de la Geneva privind statutul refugiaților, Protocolul de la New York din 1967, art.2 și 3 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Intimatul ORI nu a formulat întâmpinare, însă plângerea a fost înaintată instanței prin intermediul său și a fost însoțită atât de hotărârea atacată cât și de toate actele ce au stat la baza emiterii sale. De asemenea, a fost prezent în instanță prin consilier juridic.
Potrivit art.25 al.1 noul C.proc.civ., procesele în curs de judecată începute sub legea veche rămân supuse acelei legi, astfel încât toate referirile se vor face la codul de procedură civilă de la 1865.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Solicitantul a intrat ilegal în România și nu a prezentat documente de identitate.
Solicitantul nu figurează cu datele declarate în evidențele ORI, însă potrivit declarațiilor făcute, a intrat ilegal în România la data de 05.10.2012.
La data de 05.10.2012, cel în cauză a fost depistat pe raza SPF Lunga, de către funcționari din cadrai ITPF Timișoara. Cu ocazia efectuării cercetărilor, cel în cauză a declarat că se numește A. Z. I., cetățean din Pakistan, născut la data de 01.01.1969, Shekhapura-Begowala, Pakistan.
De asemenea, la data de 05.10.2012, persoana în cauză a depus cerere de azil care a fost înaintată de îndată pentru soluționare Centrului Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil Timișoara.
În cererea de azil, solicitantul a invocat motive socio-economice. Solicitantul nu a anexat cererii de azil documente sau alte înscrisuri.
Urmare a depunerii cererii de azil, solicitantul a fost cazat în Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil Timișoara cu sediul în ..
Conform înscrisurilor de la dosar, la data de 18.12.2012, solicitantul a susținut interviul preliminar la Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil București.
Conform înscrisurilor de la dosar, la data de 24.01.2013 solicitantul a fost transferat în vederea continuării procedurii de azil la Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil G..
Solicitantul nu a depus la dosar documente sau alte inscrisuri.
În interviu, solicitantul a declarat că se numește A. Z. I., cetățean din Pakistan, născut la data de 01.01.1969, Shekhapura-Begowala, Pakistan, în Pakistan a locuit în districtul Sialkot, provincia Shekhapura, localitatea Ugoki împreună cu familia sa și a lucrat în domeniul medical. Este de origine islamică, este divorțat și are copii, despre care afirma ca s-ar afla in Pakistan in grija fostei sale soții.
A plecat ilegal din Pakistan la data de 10.05.2006 fiind însoțit de către o călăuză, a tranzitat ilegal Iran-ul, Turcia si G., unde a rămas șase ani de zile. La sfârșitul acestei perioade, a tranzitat ilegal Macedonia si Serbia, iar la data de 05.10.2012 a intrat ilegal în România.
Referitor la motivele care l-au determinat sa-și părăsească țara de origine, declară că între familia sa si o familie din aceiași localitate existau litigii privind unele proprietari; aceștia ar fi hotărât sa stingă litigiul prin aranjarea unei casatorii intre solicitantul de azil si una dintre fetele din familia rivala. In 1996, solicitantul de azil s-a căsătorit cu fata aleasa de către familia sa.
In anul 2000, solicitantul de azil a cunoscut in secret o fata de care s-ar fi îndrăgostit. A continuat in secret aceasta relație încă 4 ani, până când familia acestei fete ar fi aflat. Într-o noapte, solicitantul de azil se afla la fata acasă si ar fi fost surprins de către familia acesteia. Acesta declara ca ar fi fost reținut, legat si torturat de către membrii familiei fetei, după care ar fi fost abandonat . urma traumatismelor ar fi fost internat timp de 4 luni in spital, iar dupa externare, ar fi plecat in orașul Lakore, unde ar fi ramas o luna. Dupa aceasta perioada s-ar fi mutat in Wazir Abad pentru o luna de zile. De aici s-ar fi mutat pentru o luna de zile in Ugoki.
Acesta declara ca nu a apelat la sprijinul politiei pentru ca si politia este critica cu un astfel de comportament imoral si in loc sa-l sprijine, l-ar fi criticat.
Solicitantul nu a avut alte probleme în afară de cele prezentate. Nu a făcut parte din partide sau organizații politice și nu a desfășurat activități politice, religioase sau de altă natură în afară de cele prezentate. Nu a fost reținut, arestat, judecat sau condamnat. A solicitat acordarea unei forme de protecție în G. la data de 19.03.2007.
Nu au fost făcute obiecții cu privire la modul de desfășurare al interviului.
În vederea încadrării juridice a situației de fapt prezentate de solicitant au fost avute în vedere prevederile Constituției României si prevederile Legii 122/2006 privind azilul în România
Analizând aceste dispoziții rezultă că prevederile Legii nr.122/2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare se aplică și se analizează împreună cu toate celelalte tratate și pacte internaționale referitoare la statutul și regimul refugiaților semnate de România, precum și conform dispozițiilor generale interne și internaționale privind drepturile fundamentale ale omului.
Potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr.i22/2006,cu modificările și completările ulterioare, statutul de refugiat în România se recunoaște, la cerere, cetățeanului străin care, în urma unei temeri bine întemeiate de a fi persecutat pe motive de rasă, religie, naționalitate, opinii politice sau apartenență la un anumit grup social, se află în afara țării de origine și care nu poate sau, datorită acestei temeri, nu dorește protecția acestei țări, precum și persoanei fără cetățenie care, fiind în afara țării în care își avea reședința obișnuită datorită acelorași motive menționate mai sus, nu poate sau, datorită respectivei temeri, nu dorește să se reîntoarcă. Conform art. 26 al Legii nr.122 din 2006, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 3 al Convenției Europene pentru Drepturile Omului, în România, se poate acorda protecție subsidiară străinului care nu îndeplinește condițiile prevăzute la art. 23 alin. (1) al Legii 122 din data de 04.05.2006 cu modificările și completările ulterioare, și cu privire la care există motive temeinice să se creadă că în cazul returnării în țara de origine, respectiv în țara în care își avea reședința obișnuită, va fi expus unui risc serios și care nu poate sau, datorită acestui risc, nu dorește protecția acelei țări.
Așa cum este menționat în Manualul UNHCR referitor la proceduri și criterii de determinare a statutului de refugiat, definiția refugiatului, și astfel noțiunea de "temere bine întemeiată de a fi persecutat" implică prezența unui element subiectiv la persoana care solicită acordarea acestui statut. Noțiunea de temere fiind subiectivă, definiția implică prezența unui element subiectiv la persoana care solicită să fie recunoscută ca refugiat. De aceea, determinarea statutului de refugiat va consta mai mult în evaluarea declarațiilor solicitantului decât în judecarea situației existente în țara sa de origine. Analizând sintagma "bine întemeiată " se poate trage concluzia că statutul de refugiat nu este determinat doar de simpla existență a unei stări de spirit a celui în cauză, ci și de situația obiectivă pe care se bazează acesta.
Analizând temerea de persecuție invocată de solicitant, din punct de vedere subiectiv, apreciem că aceasta nu este întemeiată, întrucât nu se poate stabili, într-o măsură rezonabilă, că rămânerea sa în continuare în țara de origine a devenit intolerabilă pentru sine din motive invocate în definiție, sau ar deveni intolerabilă din aceleași motive, dacă s-ar reîntoarce acolo. Având în vedere că declarațiile sale nu au fost plauzibile, nu se poate acorda acesteia beneficiul dubiului. Este adevărat că solicitantului de azil nu i se impune să producă probe concrete nemijlocite, dar temerea subiectivă de persecuție trebuie să se bazeze pe elemente credibile de natură să formeze convingerea că este vorba despre o temere reală și justificată, există o posibilitate serioasă sau rezonabilă ca persecuția să aibă loc în cazul întoarcerii în țara de origine.
Solicitantul a invocat o temere de persecuție față de un agent nonstatal, în speță membrii familiei prietenei sale. Aceștia l-ar fi sechestrat si bătut pe solicitantul de azil, iar în urma loviturilor primite s-ar fi internat in spital.
Solicitantul relatează faptul că a făcut cunoștința cu fata care avea să-i devină prietenă în anul 2000, iar relația lor a durat 4 ani de zile: "în anul 2000, am cunoscut... o fata de care m-am îndrăgostit. Am continuat în secret această relație...în ca 4 ani, până când familia acestei fete...a aflat...am fost surprins de către familia acesteia, am fost reținut, legat si torturat, după care am fost abandonat într-un șanț; în urma traumatismelor am fost internat".
Solicitantul relatează in continuarea interviului ca: "Am plecat ilegal din Pakistan la data de 10.05.2006 ".
Deci relația sa cu acesta fata a durat practic din anul 2000 si pina in anul 2004, cind familia acesteia s-ar fi razbunat pe el, solicitantul declara ca tocmai aceasta situatie l-ar fi determinat sa-si paraseasca tara de origine. Dar tot din declarațiile acestuia reiese faptul ca a plecat din Pakistan in anul 2006; deci la o perioada de 2 ani de la producerea evenimentului, despre care solicitantul de azil declara ca i-ar fi produs temeri privind viata sa si l-ar fi determinat sa plece din tara sa. In mod normal, o victima supusa relelor tratamente ar fi apelat la autoritati sau ar fi părăsit de indata Pakistan-ul, ori acest lucru nu s-a intimplat; mai mult solicitantul de azil a plecat din tara sa de 7 ani, perioada de timp foarte mare in care situatia de facto s-ar fi putut schimba.
Desi acesta invoca in cererea de azil motive de natura socio-economica, in interviu si-a schimbat atitudinea invocind elemente de alta natura.
Având în vedere aceste considerente, se apreciază că între argumentele reținute în timpul interviului pentru care solicitantul nu dorește să se întoarcă în țara de origine și depunerea prezentei cereri de azil în România nu există legătură de cauzalitate.
în concluzie, temerea solicitantului nu este bine întemeiată din punct de vedere subiectiv.
Referitor la elementul obiectiv, este necesar să se evalueze declarațiile făcute de intervievat, care nu pot fi analizate în abstract, ci trebuie analizate în contextul unor situații concrete, și cu o cunoaștere a condițiilor din țara de origine a acestuia, acesta din urmă fiind un element important în aprecierea credibilității persoanei în cauză.
Temerea solicitantului trebuie considerata bine întemeiata daca el poate stabili, ., ca raminerea sa in continuare in tara de origine a devenit intolerabila pentru sine din motivele indicate in definiție sau ar deveni intolerabila din același motiv daca s-ar reintoarce acolo.
Astfel, în scopul unei analize pertinente a elementului obiectiv al „temerii de persecuție", au fost consultate informații din țara de origine furnizate de C. Informații din Țări de Origine IT03, din cadrul Direcției Azil și Integrare a Inspectoratului G. pentru Imigrări și coroborate cu declarațiile solicitantului.
Guvernul Pakistanului funcționează cu transparență și responsabilitate limitate, deși acest lucru s-a îmbunătățit odată cu reluarea regimului civil. Regimul militar are interes să continue să influențeze procesele de luare a deciziilor comerciale și politice, pe lângă dominația tradițională a politicii externe și a problemelor de securitate. Ofițerii activi și cei în retragere au primit locuri de muncă de top în ministere, în societăți conduse de stat și universități, și se bucură de o . alte privilegii. Deși câteva mii de ofițeri activi au fost retrași din posturile civile în anul 2008, o zecime din totalul locurilor de muncă civile sunt rezervate ofițerilor.
„Guvernul pakistanez ar trebui să acționeze de urgență pentru a proteja comunitatea minoritară șiită musulmană din Pakistan de atacurile sectare ale grupurilor militante sunnite, a declarat astăzi Human Rights Watch. Guvernul ar trebui să-i tragă la răspundere pe cei responsabili pentru comandarea și participarea la atacurile mortale direcționate spre șiiți.
„ Legea prevede libertatea de mișcare în interiorul țării, călătoria în străinătate, emigrarea și repatrierea; guvernul a limitat totuși în practică unele drepturi, ca de pilda călătoria în Israel, iar pașapoartele includ o înscriere ce notează: „valabil pentru toate țările cu excepția Israelului". Angajații guvernului și studenții trebuie să obțină un „Certificat de Neobiectat" (NOC) înainte de a călători în străinătate, deși acest lucru a fost rar folosit în cazul studenților.
Guvernul a cooperat cu UNHCR și alte agenții umanitare pentru furnizarea de protecție și asistență persoanelor deplasate intern, refugiaților, refugiaților care se întorc, solicitanților de azil și altor persoane aflate în necesitate.
In concluzie, temerea nu este bine întemeiată din punct de vedere obiectiv.
S-a reținut în cadrul interviului, precum și din documentele depuse la dosar, că solicitantul întrunește condițiile prevăzute în definiția „de a se afla în afara țării de origine", acesta aflându-se pe teritoriul României în momentul formulării cererii de azil.
Prin „persecuție" se înțelege o acțiune care este suficient de gravă prin ea însăși sau prin repetarea faptelor pentru a expune solicitantul unor pericole de natură să îi aducă atingere vieții, integrității corporale ori libertății sale ori pentru a-1 împiedica în mod evident să trăiască în țara sa de origine, și are la bază unul sau mai multe din următoarele motive: rasă, naționalitate, religie, apartenență la un grup social sau opinie politică, indiferent dacă motiv ele sunt reale sau au fost atribuite persoanei în cauză de agentul care exercită persecuția.
Conform art. 9 din HG 1251/2006, actele pot fi considerate persecutorii dacă:
a)sunt suficient de grave prin natura lor sau datorită includerii acestora într-o practică sistematică, precum și datorită recurenței lor, încât să constituie o încălcare gravă a drepturilor fundamentale ale omului
b)alcătuiesc un ansamblu de măsuri diverse, inclusiv încălcări ale drepturilor omului, care sunt suficient de grave pentru a afecta o persoană în aceeași măsură prevăzută la litera a).
Motivul depunerii cererii de către solicitant îl constituie faptul că acesta ar fi fost ținta răzbunării familiei prietenei sale, cu care solicitantul ar fi avut o relație de concubinaj, iar in accepțiunea religiei islamice acest fapt constituie un derapaj de la perceptele moral-religioase.
Daca solicitantul de azil avea la dispoziție fie alternative refugiului intern fie posibilitatea de a apela la sprijinul autorităților, acesta a preferat sa-si părăsească țara de origine. Numai ca acest lucru s-a petrecut dupa doi ani de zile, o perioada de timp mare pentru a invoca temeri privind viata sa, produse de relele tratamente la care a fost supus de către membrii familiei prietenei sale.
Atât Convenția din 1951 de la Geneva privind statutul refugiaților, cât și de Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare, reglementează motivele care ar putea sta la baza unei persecuții și să ducă la recunoașterea unei persoane ca refugiat, respectiv rasă, religie, naționalitate, apartenență Ia un grup social sau opinie politică și care trebuiesc analizate în raport cu situația în fapt care a condus practic la părăsirea țării de origine.
Având în vedere prevederile art. 11 din HG 1251/_ pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 122/2006 privind azilul în România, „la aprecierea actelor și faptelor de persecuție, autoritatea competentă va lua în considerare dacă acestea provin, în special, de la următorii agenți de persecuție:
a)statul;
b)partidele sau organizațiile care controlează statul ori o parte importantă din teritoriul statului;
c)agenți neguvernamentali, dacă agenții prevăzuți la lit. a) și b), inclusiv organizațiile internaționale, nu sunt capabili sau nu doresc să asigure protecție împotriva persecuției sau când aceștia își asumă ori tolerează actele agenților neguvernamentali."
Având în vedere art. 11 din H.G. nr. 1251/2006 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 122/2006 privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare, s-a reținut că în cazul de față solicitantul a invocat agenți de persecuție nonstatali.
Din analiza declarațiilor date în cadrul interviului și în urma cercetării ITO nu s-a putut stabili în cazul solicitantului legătura între actele invocate ca fiind acte de persecuție și unul din motivele de persecuție limitativ enumerate de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 122/2006, privind azilul în România, cu modificările și completările ulterioare, adică: rasă, religie, naționalitate, opinii politice sau apartenență la un grup social.
Cu toate acestea, însă, raportându-ne la art. 9 coroborat cu art. 10 din Hotărârea de Guvern nr. 1251/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii nr. 122/2006 privind azilul în România, cele expuse de solicitantă nu prezintă caracteristicile necesare pentru a fi considerate acte de persecuție determinate de vreunul dintre motivele prevăzute în definiția refugiatului. Mai mult, sunt avute în vedere și cele expuse cu privire la analiza elementului subiectiv, respectiv faptul că temerea de persecuție a celui în cauză nu a fost considerată întemeiată.
Având în vedere declarațiile solicitantului coroborate cu informațiile din țara de origine, apreciem că în cazul în care acesta se va întoarce în țara de origine este puțin probabilă existența unui risc de persecuții viitoare exercitate împotriva sa de către autoritățile din țara de origine.
Solicitantul nu a putut sa demonstreze ca a fost supus unor acte persecutorii.
Motivul invocat pentru care ar fi fost supus unor acte de persecuție de către membrii familiei prietenei sale, nu se susține de vreo argumentație, iar in raport de informațiile din tara de origine, consideram ca nu exista riscul de persecuții viitoare in cazul solicitanului, iar aserțiunile acestuia au fost realizate . .
Din analiza conceptului fundamental de temere bine întemeiată de persecuție, sub aspectul celor două elemente care îl compun, elementul subiectiv si cel obiectiv, nu rezultă existența unei baze reale de temere sau a unei probabilități de persecuție, în sensul prevederilor legale privind acordarea statutului de refugiat.
Având în vedere cele mai sus menționate, cererea domnului A. Z. I. nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 23 alin. (1) din Legea nr. 122/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea statutului de refugiat.
O diferență notabilă între statutul de refugiat și protecția subsidiară constă în aceea că aceasta din urmă se acordă pentru cazurile care nu se încadrează pentru acordarea statutului de refugiat și în care există riscul vătămării dreptului la viață, precum și riscul de tortură, tratamente inumane sau degradante pe baza altor motive decât cele prevăzute în art. 23 din Legea nr. 122/2006, cu modificările și completările ulterioare: rasă, religie, naționalitate, apartenență la un anumit grup social sau opinie politică. Acest aspect reiese, evident, din modul în care este formulat art. 26 alin (1).
In ceea ce privește prevederile art. 26 alin. (2) pct. (1), din declarațiile solicitantului nu rezultă că riscă o condamnare la pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel de pedepse, deoarece, deși întrebat fiind, nu a făcut referire în acest sens. Din declarațiile solicitantului nu rezultă că riscă condamnare la pedeapsa cu moartea sau executarea unei astfel de pedepse, deoarece nu a prezentat elemente care sa circumstanțieze o asemenea stare de fapt.
Referitor la dispozițiile pct. (2), solicitantul nu a prezentat nici un element circumstanțial din care să rezulte existența unui risc serios și prezent de a fi supusă la tortură, tratamente inumane sau degradante în cazul întoarcerii sale în țara de origine.
În raport cu informațiile din țara de origine a solicitantului de azil și cu jurisprudența relevantă, se apreciază că în cazul în care acesta se va întoarce în țara de origine este puțin probabilă existența unui risc de persecuții viitoare exercitate împotriva sa de către autoritățile din țara de origine. Se consideră că violențele din țara de origine raportate de ITO nu întrunesc condițiile pentru a fi considerate violențe generalizate în situații de conflict armat, având în vedere definiția conflictului armat internațional și jurisprudența relevantă care stabilește elementele definitorii ale conflictului armat intern
Totodată, se reține faptul că tara de origine a solicitantului de azil nu este implicata într-un conflict armat intern sau internațional pentru a se analiza dacă solicitantul riscă o amenințare serioasă, individuală la adresa vieții sau integrității sale în cazul întoarcerii în țara de origine.
Conflict armat intern este definit în literatura de specialitate ca o formă de exercitare a violenței în interiorul unui stat, care a atins un anumit grad de intensitate și un anumit echilibru între forțele armate ale guvernului legal și cele rebele și care presupun existența unei autorități civile organizate.
Având în vedere cele mai sus menționate, cererea domnului A. Z. I., nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 26 din Legea nr. 122/2006, cu modificările și completările ulterioare, pentru acordarea protecției subsidiare.
Având în vedere faptul că motivele invocate nu justifică acordarea unei forme de protecție, considerăm că nu este necesar să se analizeze dacă se va acorda prezumția de bună-credință, întrucât dispozițiile art. 15 din Legea nr. 122/2006 nu sunt incidente în asemenea cazuri.
Instanța constată că ORI a făcut o analiză exhaustivă a situației prezentate de solicitant, soluția de respingere a cererii fiind temeinic motivată în fapt și în drept.
Cu ocazia plângerii adresate instanței, petentul nu a prezentat argumente sau probe suplimentare pentru a se putea contura o altă soluție.
Așa cum s-a subliniat și în motivarea hotărârii, situația socio-politică din Afganistan și situația particulară a petentului fac cu totul improbabilă orice presupunere legate de persecuții viitoare la care ar putea fi supus în țara de origine.
Solicitarea petentului apare determinată de motive economice, solicitare ce nu își găsește rezolvare prin atribuirea statului de refugiat sau a unei protecții subsidiare. Petentul poate fi încadrat cel mult la statutul de migrant care nu beneficiază de protecția Legii nr.122/2006.
Pentru argumentele mai sus expuse, instanța urmează să respingă plângerea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea formulată de petentul A. Z. I. – cu domiciliul la sediul Oficiul Român pentru Imigrări – Direcția Azil și Integrare – Centrul Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil G. din . Cel B. nr. 36, Județul G., împotriva Hotărârii nr._/h/PM/27.02.2013 emisă de intimatul OFICIUL ROMÂN PENTRU IMIGRĂRI – DIRECȚIA AZIL ȘI INTEGRARE – CENTRUL REGIONAL DE CAZARE ȘI PROCEDURI PENTRU SOLICITANȚII DE AZIL G. – cu sediul în G., . Cel B. nr. 36, Județul G., ca neîntemeiată.
Cu recurs în 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședință publică azi, 17.04.2013.
Președinte, Grefier,
N. I.-F. D. F.-N.
Tehnored. N.I.F.
2 ex./07.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 6010/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4204/2013.... → |
|---|
