Plângere contravenţională. Sentința nr. 1220/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1220/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 05-02-2013 în dosarul nr. 6796/236/2012
DOSAR NR._
operator de date cu caracter personal nr.8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1220
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 05.02.2013
INSTANȚA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE -P. M.
GREFIER - P. V.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatorul I. P., în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pentru termenul de astăzi procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită, după care:
Instanța, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată procesul în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față;
Pe data de 18.04.2012 pe rolul acestei instanțe, sub nr._ a fost înregistrată plângerea formulată de contestatorul I. P. împotriva procesului verbal de contravenție . 12 nr._ încheiat pe data de 21.03.2012 de agentul constatator C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în principal anularea ca neîntemeiat a procesului verbal de contravenție, în subsidiar să se dispună înlocuirea sancțiunilor aplicate cu sancțiunea avertismentului.
În fapt, contestatorul a arătat că a fost sanctionat contravențional în baza procesului verbal de constatare a contravenției încheiat de parata, cu 250 lei amenda contravenționala, în temeiul art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, retinându-se în sarcina sa că auto nr._ a circulat fara a deține rovinieta valabila la data de 06.10.2011.
Acesta intrucat legea pedepseste "fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă" de unde rezulta ca obligația achiziționării rovinietei revine conducătorului auto si nu proprietarului acestuia, iar raspunderea contravenționala, ca si cea penala, este personala.
A mai arătat contestatorul că a achitat amenda contravenționala dispusa prin primul proces verbal de constatare, întrucât in continuare in sarcina sa au fost emise 13 procese verbale la aceeași data;
In ce privește condițiile de forma ale procesului verbal supus cenzurii, arată că acesta nu conține semnătură olografa a agentului constatator, contrar prevederilor art. 16 si 17 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Aceasta intrucat semnătură electronică este validă doar pentru documentele trimise în format electronic. Ori, in cauza, nu se poate susține o transmitere informatica a documentului. Modalitatea de comunicare a actului constatator a fost cea prevăzuta de OG 2/2001, respectiv un proces verbal de contravenție redactat pe hârtie si comunicat prin posta, fapt pentru care devin incidente prev. art. 16 si 17 din OG 2/2001.
In ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, arată urmatoarele:
Procesului-verbal de contravenția nu poate face dovada prin el insusi a celor menționate în cuprinsul său, astfel incat sa conducă la rasturnarea prezumției de nevinovăție care functioneaza in favoarea petentului.
Prin urmare, nu i se poate reține sarcina dovezii celor constate în procesul-verbal a cărui anulare o solicită.
In sprijinul susținerilor sale se află atât dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care fac parte integrantă din dreptul intern al României încă din anul 1994, în baza articolului 11 din Constituția României.
Astfel, în raport de prevederile art. 20 alin. (2) din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol. Pe cale de consecință trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care și prezumția de nevinovăție.
Beneficiind de prezumția de nevinovăție, rezultă că sarcina probei revenind intimatului, acesta fiind partea în litigiu care trebuie să facă dovada că aspectele consemnate în procesele-verbale de contravenție sunt întemeiate și corespund realității.
Prin urmare, intimata trebuie să facă dovada celor reținute în procesul-verbal.
Astfel, solicit onoratei instanțe, potrivit prevederilor art. 32 alin 2 din OG 2/2001, emiterea unei adrese către CNADR S.A. - CESTRIN pentru a înainta la dosarul cauzei întreg materialul probator care a stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție contestat, si, cu precădere, a înregistrării video din care sa rezulte ca eu am condus autoturismul.
În lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera "acuzațiilor în materie penală" la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României - hotararea din 21.09.2006, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii (alternative) fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol. Pe cale de consecință trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care lipsa pericolului social, precum și înlesnirile oferite de Codul penal.
Art. 17 alin. 1 din Codul penal definește infracțiunea ca „fapta care prezintă pericol social, săvârșită cu vinovăție și prevăzută de legea penală". în accepțiunea sa cea mai generală, contravenția, asemenea infracțiunii, conform CEDO, este o fapta a omului, un act de conduita exterioara a acestuia, interzis de lege sub o sancțiune specifică, care este pedeapsa 1. Spre deosebire de infracțiune, care prezintă pericol social mai ridicat, cu consecințe mai grave si dăinuie în timp, la contravenție, acest pericol este mai redus, iar urmările sunt mai reduse.
Conform doctrinei, „infracțiunea continuă se caracterizează prin prelungirea în chip natural a acțiunii sau inacțiunii, ce constituie elementul material al laturii obiective, după consumare, până la intervenția unei forte contrare. Tot doctrina de specialitate ne indică, în mod unitar, modul în care pot fi identificate infracțiunile continue, și anume „după elementul material al laturii obiective ce presupune o acțiune ori o inacțiune ce durează în timp ca: deținerea, rămânerea, purtarea, conducerea unui autovehicul etc. Activitatea infracțională la unele infracțiuni continue este susceptibilă de întreruperi care sunt determinate de natura activității infracționale, spre exemplu portul ilegal de uniforma care poate fi întrerupt noaptea și reluat dimineața. Aceste întreruperi țin de natura infracțiunii și nu afectează unitatea infracțiunii continue".
În cazul de față, intervenția forței contrare este notificarea de către agentul constatator al primei fapte contravenționale, însă, prin contravențiile ulterioare, i s-a creat o situație mai grea decât cea prevăzută în legea penală, fiind ținut la plata mai multor amenzi pentru aceeași faptă.
Dreptul penal romanesc, nu reglementează cumulul aritmetic al pedepselor decât în cazuri extreme, expres și limitativ prevăzute de lege; astfel, dacă instanța ar alege să aplice cumulul de amenzi contravenționale, i s-ar crea o situație mult mai dificilă în comparație cu lipsa pericolului social generat de fapta săvârșită.
Una dintre trăsăturile esențiale ale contravenției este existența pericolului social. în doctrină, precum și în practică se remarcă obligativitatea agenților constatatori si organelor judiciare de a analiza in concreto respectiv gradul de pericol social de la caz ca caz, în speța de față, în mod evident, această analiză nu a fost efectuată.
Conform art. 8 alin. (3) din O.G. 15/2002, modificată ulterior, „contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul de vehicul folosit fără a deține rovinietă valabilă, sumele stabilite conform Anexei nr. 4".
Conform sus-citatei anexe nr. 4, cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil pentru un autoturism este de 28 de euro, adică identic cu tariful de utilizare pentru 12 luni a drumurilor naționale. Această situație este valabilă pentru toate categoriile de vehicule menționate în anexele nr. 1 (care reglementează nivelul de utilizare a drumurilor naționale) și nr. 4 (care reglementează cuantumul tarifului de despăgubire aplicabil) din Ordonanța nr. 15/2002, cu modificările ulterioare.
S-ar putea trage concluzia că acest tarif de despăgubire reprezintă contravaloarea rovinietei pe 12 luni și că, odată achitat acest tarif, utilizatorul drumurilor naționale va avea o rovinietă valabilă. Acest aspect este contrazis de comportamentul CNADNR S.A. care, în mod abuziv, percepe tariful de despăgubire la fiecare nouă presupusă „contravenție" pe care o constată.ln concluzie, în eventualitatea în care un vehicul tranzitează drumurile naționale timp de câteva luni, fără să aibă cunoștință că nu o deține rovinietă valabilă, poate fi amendat contravențional de cateva zeci de ori și, pe lângă această sancțiune, va trebui să achite către CNADNR S.A. tot atâtea tarife de despăgubire câte presupuse contravenții a săvârșit! Or, dacă s-ar proceda în asemenea fel. Ieși legea este foarte clară în sens contrar, ar lua naștere o situație extrem de dificilă pentru contravenient, disproporționată față de pericolul social generat.
Totodata, potrivit art. 8 alin. 3 ind. 1 din același act normativ, "agentul constatator va face mențiune în procesul-verbal de constatare a contravenției și despre contravaloarea despăgubirii și modul de achitare a acesteia. Despăgubirea se va achita în lei, la cursul de schimb stabilit potrivit prevederilor art. 6 alin. (1) și (2), în contul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. și va reveni acesteia ca venit extrabugetar".
Aceste dispoziții legale trebuie aplicate coroborat cu norma art. 23 alin. 1 din OG nr. 2/2001, potrivit cu care "în cazul în care prin săvârșirea contravenției s-a cauzat o pagubă și există tarife de evaluare a acesteia, persoana împuternicită să aplice sancțiunea stabilește și despăgubirea, cu acordul expres al persoanei vătămate, făcând mențiunea corespunzătoare în procesul-verbal.""""
Or, procesul verbal atacat cuprinde doar mențiunea "contravenientul este obligat sa achite si tariful de despăgubire, a cărui contravaloare si mod de achitare se regăsesc in instiintarea de plata".
În concluzie, în eventualitatea în care un vehicul tranzitează drumurile naționale timp de câteva luni,fară să aibă cunoștință că nu o deține rovinietă valabilă, poate fi amendat contravențional de cateva zeci de ori și, pe lângă această sancțiune, va trebui să achite către CNADNR S.A. tot atâtea tarife de despăgubire câte presupuse contravenții a săvârșit!
Art. 21 alin. 3 din OG 2/2001 impune obligativitatea aplicării unei sancțiuni proporționale cu "gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal".
Având in vedere lipsa de pericol social a faptei, a consecințelor negative in urma constatarii faptei (nu s-a produs nici un accident, nu au existat vătămări sau prejudicii), precum si circumstanțele personale ale contravenientului (buna conduita a subsemnatului si lipsa oricăror abateri de acest gen ale subsemnatului, anterioare faptei respective), se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.
La individualizarea sancțiunii onorata instanta urmeaza a tine cont si de faptul ca actul sancționator a fost emis cu foarte puțin timp inainte de împlinirea termenului de prescripție a amenzii.
In conf. cu prev. art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001, termenul instituit este de 6 luni, ori in cauza acest termen a fost respectat la limita, procesul verbal contestat fiind emis la data de 21.03.2012 raportat la data savarsirii faptei, de 06.10.2011. Astfel, atitudinea intimatei nu favorizeaza scopul preventiv-educativ al sancțiunii contravenționale, care trebuie sa il determine pe contravenient ca pe viitor sa respecte dispozițiile legale in materie.
Totodata, urmeaza a se avea in vedere ca orice sancțiune juridica, inclusiv cea contravenționala, nu reprezintă un scop in sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru acesta nu este nevoie ca in toate cazurile sa se aplice sancțiunea amenzii.
În drept: OG 2/2001, O.G. nr. 15/2002, art. 274 si urm Cod. proc. civ.
Contestatorul a anexat la plângere copii de pe procesul verbal atacat și înscrisuri solicitând judecarea cauzei și în lipsa sa.
Deși a fost legal citat agentul constatator nu a formulat întâmpinare, însă a depus la dosar în copie, certificat calificat, imagine foto detaliu.
Contestatorul a înțeles să se folosească de proba cu înscrisurile pe care le-a depus la dosar.
.Analizând materialul probatoriu aflat la dosarul cauzei instanța reține că prin procesul verbal de contravenție atacat, contestatorul a fost sancționat cu amenda de 250 lei și obligarea la plata tarifului de despăgubire în valoare de 28 Euro adică 121,74 lei, pentru comiterea contravenției prev. de art. 8 OG 15/2002, constând din faptul că pe data de 06.10.2011, ora 10.26 pe DN 5 KM 28+120 m loc. Călugăreni a circulat cu autoturismul cu nr._ fără a deține rovinieta valabilă.
Reține în primul rând instanța că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea condițiilor de formă cerute imperativ de lege, neexistând în cauză niciunul dintre cazurile de nulitate expres prevăzut de art. 16 alin. 7 și art. 17 OG 2/2001.
Reține instanța că agentul constatator a constatat comiterea contravenției înăuntrul termenului de 6 luni al prescripției răspunderii contravenționale prev. de art.13 al. 1 OG nr.2/2001, iar procesul verbal de contravenție a fost comunicat contestatorului în interiorul termenului de o lună prev. de art.14 din același act normativ.
De asemenea reține instanța că procesul verbal de contravenție a fost semnat de agentul constatator în format electronic potrivit disp. art.6 din Legea 455/2001.
În legătură cu motivul de nulitate al procesului verbal, întrucât nu este semnat de agentul constatator, față de faptul că OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor nu prevede posibilitatea substituirii semnăturii agentului constatator cu semnătura sa electronică, instanța constată următoarele:
În cuprinsul procesului-verbal contestat s-a menționat că acest document a fost generat și semnat electronic conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și a HG nr. 1259/2001 de către agentul constatator conform certificatului de calitate valabil emis de Certsign SA-furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii.
Conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică: „în cazurile în care, potrivit legii, forma scrisă este cerută ca o condiție de proba sau de validitate a unui act juridic, un înscris în formă electronică îndeplinește aceasta cerință dacă i s-a incorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat și generată prin intermediul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii", iar potrivit art. 9 al. 2 din același act normativ „semnătură electronica extinsă, bazată pe un certificat calificat eliberat de un furnizor de servicii de certificare acreditat, este prezumată a îndeplini condițiile prevăzute la art. 4 pct. 4". Ori, în speță, agentul constatator a depus la dosar copie de pe certificatul calificat menționat.
De asemenea, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 17 din Ordonanța de Guvern nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, lipsa semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal.
Așadar, instanța constată că este incidentă această nulitate doar în situația în care lipsește semnătura, nu și în situația în care documentul a fost semnat electronic, textul legal nefăcând nicio distincție în acest sens
Privind fondul cauzei instanța reține că potrivit art. 1 lit. j din OG nr. 15/2002 rovinieta reprezintă documentul care atestă achitarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România iar potrivit art. 7 responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și deținerea rovinietei valabile revin în exclusivitate în cazul utilizatorilor români, deținătorilor menționați în certificatul de înmatriculare.
Potrivit art. 8 al. 1 fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.
Potrivit art. 8 al. 6 odată cu aplicarea amenzii contravenționale conducătorilor vehiculelor înmatriculate în România care circula fără a avea rovinieta valabilă, li se reține certificatul de înmatriculare a vehiculului, până la prezentarea dovezii de achitare a tarifului de utilizare.
În concluzie, reține instanța că fapta a fost corect constatată, fiind pe deplin dovedită de fotografia emisă de sistemul de înregistrare, din care rezultă că autovehiculul menționat a circulat pe DN 5 în . la momentul înscris în procesul verbal de contravenție.
Față de cele arătate mai sus, instanța apreciază că sancțiunea amenzii contravenționale a fost corect aplicată contestatorului, urmând ca procesul verbal să fie menținut sub acest aspect.
Reține instanța că pe parcursul judecății pe data de 24.07.2012 a intrat în vigoare Legea nr.144/2012 pentru modificarea OG nr.15/2002.
Printre modificările aduse de legiuitor se numără și forma normei înscrise la art..8 al. 1, potrivit căreia fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă.
De asemenea legiuitorul a prevăzut în cuprinsul art.9 al. 3 că procesul verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art .8 al. 1, ceea ce înseamnă limitarea caracterului continuu al contravenției la perioada de 30 zile.
Potrivit disp. art. II din Lg.144/2012 tarifele de despăgubire prevăzute de OG 15/2002 aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi de anulează.
Reține astfel instanța că dispozițiile Legii nr.144/2012 constituie lege contravențională mai favorabilă, ce se aplică retroactiv potrivit disp. art.12 din OG nr.12/2001 și art.15 al. 2 din Constituția României, acestea fiind aplicabile și în cauzele aflate în curs de soluționare.
Reține de asemenea instanța că la momentul intrării în vigoare a Legii 144/2012, procesul verbal de contravenție era supus contestării, cauza fiind pe rolul său, astfel că măsura obligării de plata tarifului de despăgubire se anulează de drept în virtutea dispoziției legiuitorului
Din aceste considerente, având în vedere textele legale invocate anterior, instanța va admite în parte plângerea și va dispune anularea tarifului de despăgubire, urmând să mențină celelalte dispoziții ale procesului verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte plângerea formulată de contestatorul I. P., domiciliat în com. Călugăreni, ., împotriva procesului verbal de contravenție . 12 nr._ încheiat pe data de 21.03.2012 de agentul constatator CNADNR SA București, cu sediul în mun. București, .. 401A, sector 6.
Dispune anularea parțială a procesului verbal de contravenție . 12 nr._ încheiat pe data de 21.03.2012 de agentul constatator CNADNR SA București,în sensul că anulează tariful de despăgubire în sumă de 28 euro echivalent 121,74 ron.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 05.02.2013.
PREȘEDINTE,
GREFIER,
Red.Jud.P.M.
Dact.Ș.P.
Ex.4/2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3758/2013.... | Fond funciar. Sentința nr. 4408/2013. Judecătoria GIURGIU → |
|---|
