Plângere contravenţională. Sentința nr. 2178/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2178/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 1205/236/2012*
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._ *
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
CAUZE CU MINORI
SENTINȚA CIVILĂ NR.2178
Ședința publică de la 26.02.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. M. O.
Grefier M. D.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe contestatoarea C. G. E., reprezentanții legali C. D. D., C. C. I., intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., având ca obiect plîngere contravențională.
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea din data de 19.02.2013, când procesul a fost pe rol, s-au pus concluzii pe fondul cauzei, dar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de 16.01.2012, sub nr._ (și ulterior sub nr._ din data de 06.02.2012), contestatoarea C. G. E., (asistată ulterior pe parcursul procesului de reprezentanții săi legali C. D. D. și C. I. C.), a formulat plângere contravențională, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției . Nr._/07.01.2012 ca nelegal și netemeinic și anularea sancțiunii dispuse prin acesta.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că în data de 07.01.2012, cu ocazia sărbătorii de „Sf. I.” și cu ocazia plecării părinților săi în altă localitate, a organizat la domiciliul său o „petrecere” unde a invitat aproximativ 10 persoane. În jurul orei 12 noaptea, s-au prezentat la domiciliul său doi agenți de polițe care, după ce s-au legitimat, i-au solicitat actul de identitate, după care aceștia au completat un proces verbal, aducându-i la cunoștință că va fi amendată pe motivul că de la ora 22.0 până la ora 00.10 a tulburat fără drept liniștea publică dând muzica tare. Contestatoarea a arătat că le-a spus agenților de poliție că muzica a fost în limite acceptabile și nu a deranjat nici un vecin. La ora la care s-au prezentat organele de poliție, muzica era chiar oprită, iar persoanele aflate în apartament discutau între ele fără să se răstească sau să țipe unele la celelalte, zgomotul nederanjând pe nimeni.
Întrucât contestatoarea a avut obiecțiuni în ceea ce privește fapta reținută în sarcina sa de agenții de poliție, aceștia s-au enervat, au cerut din nou actul de identitate și au mai completat 2 procese verbale despre care a aflat ulterior că au fost emise pe numele părinților săi. După ce agenții de poliție au plecat, la aproximativ 20-30 de minute au plecat și invitații contestatoarei. Ulterior a primit prin poștă 4 procese verbale, pe lângă procesul verbal contestat în prezentul dosar, încă un proces verbal de sancționare pe numele său emis la ora 02.30 și două procese verbale pe numele părinților săi pentru că nu au împiedicat-o pe contestatoarea minoră „să comită fapte antisociale”, deși aceștia nu aveau cunoștință de petrecerea organizată și nici nu erau în localitate.
În acest context, contestatoarea a precizat că procesul verbal contestat este netemeinic întrucât la ora la care au sosit agenții muzica era oprită, iar persoanele din apartament discutau pe tonuri normale, dacă agenții s-au prezentat la ora 00.10 nu aveau cum să cunoască aspectul că între orele 22.00 – 08.00 a fost tulburată liniștea publică prin propagarea de zgomote și folosirea unui instrument muzical la intensitate maximă; nu i s-a dat niciodată să semnez procesul verbal, iar martorul indicat în procesul verbal nu a fost de față în momentul în care agenții de poliție s-au prezentat la apartamentul la care a avut loc petrecerea, nu îl cunoaște, nu este vecin cu ea, nu era de față la momentul în care agenții au părăsit locația respectivă.
De asemenea, contestatoarea a preciza că agenții nu au luat în considerare faptul că este minoră, iar limitele sancțiunii trebuie înjumătățite conform art. 11 alin. (3) din Ordonanța nr. 2/2001 privind regimul
În drept, cererea a fost motivată pe dispozițiile O.G. nr. 2/2001 și ale Legii nr. 61/1991.
În probațiune s-a solicitat proba cu înscrisuri și proba cu martori.
Prezenta acțiune este scutită de taxă de timbru, conform art. 15 lit. i) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, și de plata timbrului judiciar, conform art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cu modificările și completările ulterioare.
Cererea a fost însoțită de următoarele înscrisuri, în original procesul verbal contestat – procesul verbal de constatare a contravenției . Nr._/07.01.2012 eliberat de I.P.J. G. – Poliția mun. G. și în copie procesul verbal de constatare a contravenției . Nr._/07.01.2012 eliberat de I.P.J. G. – Poliția mun. G., procesul verbal de constatare a contravenției . Nr._/07.01.2012 eliberat de I.P.J. G. – Poliția mun. G. și procesul verbal de constatare a contravenției . Nr._/07.01.2012 eliberat de I.P.J. G. – Poliția mun. G..
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 29.05.2012, instanța, în baza art. 167 din Codul de procedură civilă, a încuviințat pentru contestatoare, apreciindu-le ca fiind utile, concludente și pertinente, proba cu înscrisuri și proba cu 2 martori.
La termenul de judecată din data de 04.09.2013, instanța a apreciat ca fiind utilă, concludentă și pertinentă pentru aflarea adevărului în cauză și proba cu martorul asistent semnatar al procesului verbal contestat.
Procedând la judecată cauzei, a fost administrată proba cu martori, fiind audiați în cauză martorii P. A., C. A. A. și Ț. I. (martorul semnatar al procesului verbal contestat), declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma cererilor și a apărărilor formulate, a probelor administrate și a dispozițiilor legale în materie, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de constatare a contravenției și de sancționare . Nr._/07.01.2012 emis de I.P.J. G. – Poliția mun. G., contestatoarea a fost sancționată contravențional cu amendă de 350 de lei pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute în art. 3 pct. 1 și 26 din Legea nr. 61/1991, republicată, și sancționate de art. 4 alin. (1) lit. b) și c) din Legea nr. 61/1991, republicată, constând în aceea că, în data de 07.01.2012, ora 00.10, în timp ce se afla în apartamentul părinților săi din mun. G., .. B33, ., a tulburat fără drept liniștea locatarilor între orele 22.00 – 08.00, prin producerea de zgomote și folosirea unui instrument muzical la intensitate mare.
În ceea ce privește contravenția reținută în sarcina contestatoarei, respectiv cea prevăzută în art. 3 pct. 26 din Legea nr. 61/1991, republicată, și sancționată prin art. 4 alin. (1) lit. c) din același act normativ, instanța constată că aceasta există, a fost săvârșită de contestatoare, a fost corect încadrată de organele de poliție și corect individualizată și aplicată, din considerentele care urmează, urmând ca instanța să mențină dispozițiile procesului verbal contestat sub acest aspect.
Astfel, conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare – până la data de 15.02.2013 (în continuare O.G. nr. 2/2001), instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă acestea s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal și hotărăște asupra sancțiunii.
Instanța constată că plângerea contravențională formulată de către petent a fost introdusă în termenul prevăzut de lege, respectiv în termen de 15 zile de la data înmânării procesului - verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, conform art. 31 din O.G. nr. 2/2001, procesul - verbal fiind încheiat la data de 07.01.2012, plângerea contravențională fiind introdusă la instanța la data de 16.01.2012, prin urmare în termenul legal.
Analizând legalitatea procesului - verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, instanța reține că au fost respectate dispozițiile art. 16 și art. 17 din O.G. nr. 2/2001 în ceea ce privește contravenția prevăzută în art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
În ceea ce privește primul motiv de nelegalitate a procesului verbal invocat de contestatoare potrivit căruia nu i s-a dat să semneze procesul verbal, instanța reține că acesta este neîntemeiat întrucât chiar în cererea sa introductivă, aceasta a precizat că procesul verbal a fost întocmit în prezența sa și i s-a comunicat conținutul acestuia pentru ca petenta să-și precizeze poziția în sensul că nu este de acord cu cele reținute în sarcina sa pentru că nu a deranjat pe nimeni. De altfel, obiecțiunile sale au și fost consemnate în procesul verbal întocmit. Este normal ca semnătura sa să nu existe pe procesul verbal din cauza obiecțiunilor formulate, în procesul verbal menționându-se că a refuzat să semneze acest proces verbal. Mai mult decât atât, organele de poliție, deși era o oră înaintată și putea să facă aplicarea art. 19 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, au reușit să identifice un martor care a putut confirma sub semnătură săvârșirea de către petentă a contravenției.
În ceea ce privește motivul de nelegalitate invocat de către contestatoare potrivit căruia martorul semnatar al procesului verbal nu a fost de față la data întocmirii procesului verbal contestat, instanța reține că acesta este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Din declarația martorului Ț. I. (vecin cu contestatoare), rezultă că acesta a fost pus să semneze procesul-verbal fără însă a fi de față contestatoarea (cum de altfel s-a și consemnat în procesul verbal, procedura de semnare de către martor nefiind viciată sub acest aspect). Însă a precizat că de față au fost prezenți trei polițiști, ca de altfel și o altă vecină din . o perioadă de timp foarte mare, nu mai cunoaște câte procese verbale s-au întocmit atunci, și nici motivul pentru care s-a semnat procesul verbal în lipsa contestatoarei, însă poate preciza că era după miezul nopții. De asemenea, martorul își amintește petrecerea făcută de contestatoare în lipsa părinților săi. Este adevărat însă faptul că în procesul verbal s-au făcut două mențiuni pentru care nu s-a putut semna procesul verbal de către contestatoare – faptul că aceasta nu era de față și faptul că a refuzat să semneze, mențiuni care au fost confirmate sub semnătură de martorul asistent, care însă se exclud una pe alta. Astfel, mențiunea « contestatorul nu a fost de față » se completează în situația în care acesta nu este de față din alte motive decât refuzul acestuia de a semna procesul verbal, iar mențiunea « refuză » se completează în situația în care contravenientul este de față, însă refuză să semneze, martorul luând la cunoștință personal de acest aspect, în prezența contravenientului.
Cu toate acestea, instanța reține faptul că, potrivit art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient, iar în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia, condiții care sunt îndeplinite în cazul de față.
În situația în care procedura de semnare de către martorul asistent este viciată (cum instanța reține că este cazul de față, nefiind indicate exact motivele exacte pentru care contravenientul nu a semnat procesul verbal contestat, iar martorul nu a putut preciza aceste motive nici în fața instanței de judecată), este de observat ca în art. 19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 sunt înscrise anumite cerințe specifice pe care trebuie să le îndeplinească, în anumite situații, procesul-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției, este adevărat, fără a se mai menționa că nerespectarea lor ar atrage nulitatea actului. Or, situațiile în care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strict determinate prin reglementarea dată în cuprinsul art. 17 din același act normativ.
În raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, inclusiv cele referitoare la semnătura martorului, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, fiind prin urmare cazuri de nulitate relativă, iar în prezenta cauză contestatoarea nu a dovedit nicio vătămare în condițiile în care chiar ea a precizat în cerere că a avut cunoștință de faptele reținute în sarcina sa, iar obiecțiunile sale au fost menționate în procesul verbal. Instanța reține că acest raționament a fost reiterat de către Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia în Interesul Legii Nr. XXII / 2007, referitoare la dreptul de a face obiecțiuni conform art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001.
Cu privire la temeinicia procesului-verbal, instanța constată că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului-verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere prevederile art. 1171 Cod civil, se reține de regulă că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 Cod civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
Referitor la procesul-verbal de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, instanța reține că, în genere, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt. Conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte, iar instanța reține că procesului-verbal de contravenție întocmit de un agent al statului pe baza propriilor constatări trebuie să i se recunoască valoare probatorie urmând a fi analizat prin coroborarea cu celelalte dovezi.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentei dreptul la un proces echitabil, însă aceasta nu a produs dovezi în sprijinul celor susținute prin plângere.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține că situația de fapt menționată în procesul verbal contestat se coroborează cu declarația martorului Ț. I. din care rezultă faptul că petenta a făcut o petrecere la domiciliul său, minorii invitați la petrecere țipând în casă și dând muzica tare, aceștia țipând chiar și în afara apartamentului. Deși martorul a fost personal la ușa contestatoarei pentru a-i solicita să înceteze, părinții acesteia nefiind acasă, petenta l-a înjurat, l-a scuipat și i-a zis să plece întrucât este ziua ei de naștere și face ce vrea. În acel moment a solicitat sprijinul organelor de poliție, procesul verbal fiind întocmit după miezul nopții. Situația de fapt reținută în procesul verbal este confirmată chiar și de martorii propuși de contestatoare, care au fost prezenți la acea petrecere, respectiv martorii P. A. și C. A. A., acestea precizând faptul că organele de poliție au venit în jurul orei 00-1.00 noaptea pentru a le solicita să dea muzica mai încet întrucât deranjează vecinii, iar la acel moment muzica nu era oprită (contrar față de ceea ce afirmă contestatoarea în plângerea formulată), ci nu era dată tare, cel puțin nu foarte deranjant. Instanța rețină că afirmațiile contestatoarei din cererea introductivă și declarațiile martorilor în sensul că muzica și discuția celor 10-12 persoane din apartament nu au fost deranjante pentru vecini nu pot fi luate în calcul atâta timp cât sunt persoane implicate în acel eveniment, iar percepția lor este diferită față de cea a altor persoane din alte apartamente din acel . faptul că este posibil ca lor să nu li se fi părut că acest aspect (muzica, discuțiile) este deranjant pentru vecini, însă faptul că zgomotul produs a fost auzit de vecini în timpul programului de liniște (respectiv după ora 22.00), ceea ce a condus la solicitarea intervenției organelor de poliție de 2 ori (conform declarațiilor martorilor), nu poate fi neglijat, instanța reținând astfel că fapta a fost săvârșită de către contravenientă.
În ceea ce privește contravenția reținută de agenții de poliție ca fiind săvârșită de către contestatoare, prevăzută în art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată (respectiv săvârșirea în public de fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințări cu acte de violență împotriva persoanelor sau bunurilor acestora, de natură să tulbure ordinea și liniștea publică sau să provoace indignarea cetățenilor ori să lezeze demnitatea și onoarea acestora sau a instituțiilor publice), instanța reține că aceasta a fost menționată ca fiind săvârșită de contestatoare, fără a se preciza la rubrica descrierea faptei în ce constă aceasta, astfel încât instanța reține că plângerea contravențională este întemeiată sub acest aspect, urmând să anuleze în parte procesul verbal contestat în sensul înlăturării reținerii în sarcina contestatoarei a acestei contravenții. Astfel, pentru a se reține această contravenție, este necesar ca actele sancționabile să fie săvârșite în public. Pe lângă faptul că în descrierea faptei nu sunt precizate aceste acte, nu este precizat nici locul unde ar fi fost săvârșite acestea pentru ca instanța de judecată să facă o analiză a încadrării respectivei fapte în contravenția prevăzută în art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată. În acest context, instanța reține, referitor la această contravenție că, lipsa mențiunilor privind descrierea faptei care constituie contravenția prevăzută în art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991, republicată, constituie un caz de nulitate absolută parțială a procesului verbal de sancționare și aplicare a sancțiunii contestat.
În ceea ce privește critica adusă de contestatoare procesului verbal contestat în sensul că agenții de poliție nu au ținut cont de faptul că este minoră atunci când au stabilit limitele sancțiunii amenzii pentru fapta săvârșită, instanța reține faptul că, pe de o parte, menționarea greșită a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege nu atrage anularea procesului verbal, acest caz nereprezentând un caz de nulitate absolută potrivit legii, ci de nulitate relativă în situația în care se produce o vătămare, însă în cauză nu s-a făcut dovada vătămării, iar pe de altă parte, amenda aplicată de agenții de poliție se încadrează în limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru fapta reținută în sarcina sa, astfel cum acestea sunt reduse la jumătate, conform prevederilor art. 11 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001. Astfel, limitele sancțiunii amenzii prevăzute pentru săvârșirea contravenției prevăzute în art. 3 pct. 26 din Legea nr. 61/1991, republicată, sunt: minimul de 500 de lei, iar maximul de 1500 lei, iar dacă se aplică prevederile art. 11 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 întrucât contestatoarea este minoră peste 14 ani, limitele sunt: minimul de 250 lei, iar maximul de 750 lei. Contestatoarei i s-a aplicat pedeapsa cu amenda de 350 lei, astfel încât sancțiunea a fost corect individualizată și aplicată. Faptul că în cauză nu s-a aplicat amenda minimă de 250 lei pentru săvârșirea contravenției, acest aspect nu poate conduce automat la concluzia că agenții de poliție nu au luat în considerare faptul că petenta era minoră, agenții constatatori având posibilitatea legală de a face o individualizare a pedepsei aplicate în funcție de gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal (art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001). Ori, în cauză, contestatoare nu recunoaște și nu regretă săvârșirea contravenției, nici măcar în fața instanței de judecată, astfel încât nici instanța de judecată, având în vedere că ea este cea care hotărăște asupra sancțiunii aplicate, nu va trece la analizarea posibilității înlocuirii pedepsei amenzii cu sancțiunea avertismentului, ținând cont de toate criteriile menționate în art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, urmând să mențină sancțiunea aplicată de agenții de poliție – amenda de 350 lei.
În ceea ce privește celelalte procese verbale de contravenție pe care contestatoarea le-a depus la dosar în copie, respectiv procesul verbal de constatare a contravenției . Nr._/07.01.2012 eliberat de I.P.J. G. – Poliția mun. G., procesul verbal de constatare a contravenției . Nr._/07.01.2012 eliberat de I.P.J. G. – Poliția mun. G. și procesul verbal de constatare a contravenției . Nr._/07.01.2012 eliberat de I.P.J. G. – Poliția mun. G., instanța constată că nu a fost legal investită cu soluționarea contestației împotriva acestora, acestea fiind depuse la dosar doar pentru susținerea situației de fapt din data de 07.01.2013, acestea făcând obiectul altor dosare aflate pe rolul Judecătoriei G..
Având în vedere considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța va admite în parte plângerea contravențională introdusă de petenta C. G. E., asistată de reprezentanți legali C. D. D. și C. I. C., în contradictoriu cu intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G..
În consecință, instanța va anula în parte procesul verbal de constatare a contravenției . Nr._/07.01.2012 în sensul înlăturării faptei prevăzute în art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată și va menține restul dispozițiilor procesului verbal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTARĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională introdusă de petenta C. G. E., domiciliată în mun. G., ., ., jud. G., asistată de reprezentanți legali C. D. D. și C. I. C., cu aceleași domicilii, în contradictoriu cu intimata I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., cu sediul în mun. G., jud. G..
Anulează în parte procesul verbal de constatare a contravenției . Nr._/07.01.2012 în sensul înlăturării faptei prevăzute în art. 3 pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată. Menține restul dispozițiilor procesului verbal.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 26.02.2013.
Președinte,
M. M. O.
Grefier,
M. D.
Red. / Tehnored. Jud. OMM
4 exemplare/21.09.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1282/2013.... | Contestaţie la executare. Sentința nr. 4462/2013. Judecătoria... → |
|---|
