Plângere contravenţională. Sentința nr. 3373/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3373/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 03-04-2013 în dosarul nr. 17950/236/2012
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3373
Ședința publică de la 03 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. M.
GREFIER: M. N.
Pe rol, judecarea cauzei civile privind pe petent C. V. L. și pe intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., având ca obiect plângere contravențională CP_ .
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.03.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință pronunțată în aceeași dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 03.04.2013, iar în aceeași compunere a pronunțat în ședință publică prezenta hotărâre.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 03.12.2012 sub nr. de dosar_, petentul C. V. L. a formulat plângere împotriva procesului verbal de sancționare contravenționala . nr._/22.11.2012, încheiat de un agent constatator din cadrul IPJ G., prin care a solicitat anularea acestuia.
In motivarea plângerii formulate, petentul a arata ca la data de 22.11.2012,a fost oprit de un agent constatator care l-a sanctionat pe motiv ca a efectuat o manevra de depasire neregulamentara in afara localitatii Valea Plopilor,jud. G..
Petentul sustine ca cele retinute de agentul constatator nu corespund adevarului,in sensul ca a efectuat manevra de depasire,insa pe linie discontinua si situatia de fapt o poate proba cu un martor care se afla cu el in masina.
Petentul mai considera ca verificarea precisa a sistuatiei de fapt este impiedicata din cauza ca agentul constatator nu a indicat sensul de mers.
In drept ,plangerea a fost motivata pe dispozitiile OG 2/2001.
În susținerea plângerii, petentul depus la dosar,in copie:dovada,procesul-verbal de contravenție contestat,dovada,act de identitate.
Cererea este scutită de taxă de timbru cf. art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru și cf. art. 1 al. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Intimata a depus intampinare la data de 29.01.2013,prin care a cerut respingerea plangerii ca fiind vadit nefondata,intrucat fapta a fost savarsita de petent in localiatea Valea Plopilor, ,jud. G.,in calitate de conducator auto al vehiculului cu nr. de inmatriculare_ ,a depasit un alt autovehicul nergeulamentar,iar fapta a fost perceputa de agentul constatator prin propriile simturi.Aplicarea sanctiunii amenzii in cuantum de 280 de lei si masura retinerii permisului au avut loc imediat dupa oprirea in trafic a contravenientei.
Mai arata intimata ca procesul verbal intruneste toate conditiile de forma prevazute de art. 16 din OG 2/2001,nefiind incidenta nicio cauza de nulitate dintre cele prevazute de art. 17 din acelasi act normativ.
In drept intampinarea a fost intemeiat pe dispozitiile OG 2/2001,OUG 195/2002,HG 1391/2006,Codul de procedura civila.
In dovedirea sutinerilor intimata a solicitat incuviintarea probei cu inscrisuri si cu martorul asistent B. F. M..
Instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri si proba testiomoniala fiind audiati martorii:B. F. si C. F.,ale caror declaratii au fost consemnate si atasate la dosar.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul-verbal . nr._/22.11.2012, petentul a fost sancționat cu amenda contravențională în sumă de 280 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioada de 30 de zile, agentul constatator reținând în sarcina sa că la data de 22.11.2012 ora 16:50, a condus autoturismul cu nr. de înmatriculare TR_, pe DN 6 km 32+100 m ,in localitatea Valea Plopilor,unde a efectuat manevra de depășire a autoturismului Dacia 1310 cu nr. de inmatriculare_ in zona de actiune a indicatorului „depasirea Interzisa” ,incalcand marcajul longitudinal continuu,indicându-se că fapta este prevăzută de art. 120 lit. h+i din HG1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. 195/2002.
În drept, potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța învestită cu soluționarea plângerii analizează legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție și hotărăște asupra sancțiunii.
Astfel, analizând cuprinsul procesului-verbal sub aspectul legalității sale, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea disp. art. 17 din OG nr.2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii pe care trebuie să le cuprindă sub sancțiunea nulității absolute, întrucât acesta conține numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului.
In legatura cu sensul de mers,instanta apreciaza ca neprecizarea acestuia nu constituie un motiv de nulitate,intrucat agentul constatator a mentionat km la care a fost comisa fapt,respectiv 32+100 m,pe DN 6,astfel sensul de mers este Bucuresti-A.,deoarece drumul se calculeaza incepand de la Bucuresti.
Sub aspectul temeiniciei în prealabil, instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).
În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.
Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A. v. România).
Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.
În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil, însă acesta nu a produs dovezi în sprijinul celor susținute prin plângere.
În cauză instanta constată faptul că petentul nu contestă efectuarea unei manevre de depăsire a unui autovehicul ci doar sustine ca a efectuat manevra de depasire in mod corect ,insa nu propus nicio proba pentru rasturnarea prezumtiei de veridicitate a procesului verbal.
Mai mult decat atat,din declaratia martorului B. F.(f 41), soferul autovehiculului cu nr._, depasit de catre petent,rezulta ca acesta din urma a efectuat manevra de depasire in mod neregulamentar,intrucat depasirea s-a facut in raza indicatorului „Depasirea interzisa” si cu incalcarea marcajului longitudinal continuu.
Declaratia martorului Ciobsnu F.(f 22),propus de catre petent va fi inlaturata intrucat,acesta fiind prieten cu petentul nu poate reda in mod obiectiv situatia de fapt,interpretand-o si inclinand-o in favoarea petentului.
Instanta constată că depăsirea unui autovehicul în raza indicatorului „Depasirea interzisa” incalcand marcajul longitudinal continuu,intruneste elementele constitutive ale contraventiei prevăzute de art.100 al.3 lit.e) din OUG 195/2002, respectiv nerespectarea regulilor privind depășirea.
Cu privire la sancțiunea aplicată, instanța apreciază ca agentul constatator a procedat in mod corect la individualizarea amenzii contravenționale, ținând cont de împrejurările concrete ale faptei și persoana contravenientei.
Potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute în actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal.
În acest sens, se reține că pentru fapta săvârșită de petent, art. 100 alin.3 din OUG nr. 195/2002, dispune ca sancțiuni amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni (de la 4 la 6 puncte de amendă, iar un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie) și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.
Având în vedere că agentul constatator a procedat la o individualizare corectă a sancțiunilor, iar sancțiunea complementară fiind strict determinată prin lege, instanța constată legalitatea sancțiunilor aplicate.
Pentru aceste considerente, reținând că petentul nu a răsturnat prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul verbal cu . nr._/22.11.2012,în temeiul art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001, modificată, coroborat cu art. 118 din OUG nr. 195/2001, instanța va respinge plângerea petentului C. V. L.,ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională introdusă de petentul C. V. L. cu domiciliul în mun. T. M., ., jud. Teleorman, în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție G., ca neîntemeiată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.04.2013.
Președinte, Grefier,
D. M. M. N.
Tehnored. Jud. D.M./ Nr. ex.4 / 27.05.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 1381/2013.... | Fond funciar. Sentința nr. 5301/2013. Judecătoria GIURGIU → |
|---|
