Plângere contravenţională. Sentința nr. 3693/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3693/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 11-04-2013 în dosarul nr. 8637/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3693/2013
Ședința publică de la 11 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. C. B.
Grefier M. V. B.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe petent V. T. și pe intimat I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., având ca obiect plângere contravetionala CP_.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru contestator avocat D. M. S. și martorii V. M. C. și M. S., lipsă fiind intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul contestatorului, învederează instanței că martorul V. M. C. este soția petentului.
Instanța procedează la audierea martorilor V. M. C. și M. S., pe rând, sub prestare de jurământ, declarațiile acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Instanța față de lipsa intimatei și de opoziția expresă a acesteia la audierea martorului V. M. C., apreciază că martorul poate fi audiat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Apărătorul contestatorului, având cuvântul, solicită admiterea plângerii așa cum a fost formulată, anularea procesului verbal, exonerarea de la plata amenzii, înlăturarea măsurii complementare. Precizează că raportul agentului constatator este întocmit la trei luni de la momentul săvârșirii faptei și ridică semne de întrebare asupra veridicității celor consemnate de agentul constatator. Solicită a se avea în vedere declarațiile martorilor audiați, fara cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrata pe rolul aceste instanțe sub nr._ la data de_, petentul V. T. a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție . nr._ întocmit de IPJ G. la data de 06.05.2012.
In motivarea plângerii arata ca la data de 06.05.2012 a fost sancționat contravențional pentru că nu a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii, că nu a săvârșit fapta pentru care a fost sancționat pentru că pietonul se afla pe prima bandă a celuilalt sens de mers.
Plângerea nu este motivată în drept.
Intimata a depus întâmpinare solicitând respingerea plângerii contravenționale, că procesul verbal îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege și că prin înscrisurile atașate contravenția este deplin probată.
În drept se invocă dispozițiile OG 2/2001, OUG 195/2002 și art 115-118 C.pr.civ..
În temeiul art. 167 Cod procedură civilă, instanța a încuviințat pentru petent proba cu înscrisuri și un martor, iar pentru intimată proba cu înscrisuri.
A fost audiat martorul V. M. C., propus de petent, și martorul asistent M. S., declarația acestora fiind consemnate și atașate la dosarul cauzei.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._ întocmit de IPJ G. la data de 06.05.2012 petentul a fost sancționat cu amenda contravențională pentru că în ziua de 06.05.2012 nu a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii pe sensul său de mers.
Potrivit art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are obligația sǎ verifice procesul-verbal atât sub aspectul legalitǎții, cât și al temeiniciei întocmirii sale.
Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța constată că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și 17 din OG nr. 2/2001.
Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul – verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept pană la proba contrară.
Deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal si procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului ( cauza Engel c. Olandei, Lutz. C Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei, Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Modovei, N. c. României, A. c. României), petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală instituite de art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, însă printre acestea nu se găsește și obligația statului de a aplica sancțiuni contravenționale prin intermediul instanței, ci numai de a asigura accesul persoanei sancționate la un tribunal independent și imparțial care să se pronunțe în condițiile unui proces echitabil asupra „acuzației” ( a se vedea cauza N. c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).
Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării sa dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, în măsura in care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 23, cauza Vastberga taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).
Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).
De asemenea, in Decizia nr. 315 din_ referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 19 alin. (1) si (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, in motivarea excepției,, Curtea Constituțională retine că Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 prevede suficiente garanții care sa împiedice încheierea abuziva a procesului-verbal fără participarea contravenientului, iar prin Decizia nr. 520 din 8 mai 2008, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 403 din 29 mai 2008, Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 15-19 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 ca neîntemeiata, reținând, in esența, ca, instanța competenta sa soluționeze plângerea îndreptata împotriva procesului-verbal de constatare si sancționare a contravenției este obligata sa urmeze anumite reguli procedurale, in virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirma ceva in instanța, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție".
Petentul a fost sancționat contravențional în temeiul art 100 alin 3 lit b din OUG 195/2002 pentru neacordarea de prioritate unui pieton angajat în traversarea străzii pe sensul său de mers.
Instanța constată că din probele administrate în cauză nu reiese o situație de fapt contrară față de cea reținută de agentul constatator. Instanța are în vedere faptul că la momentul sancționării petentul a recunoscut săvârșirea faptei, respectiv a faptului că nu a acordat prioritate de trecere pietonului, susținând astfel că nu a avut timpul necesar pentru a opri. Instanța are în vedere și declarația martorului propus de petent care a declarat că într-adevăr o doamnă era pe trecerea de pietoni și intenționa să traverseze, că petentul era foarte aproape de trecere și ar fi oprit undeva pe la jumătatea trecerii de pietoni. La aprecierea acestei declarații instanța are în vedere faptul că martorul se afla pe locurile din spate împreună cu fiul său de trei ani, astfel că aprecierea distanței și a posibilității petentului de a opri sunt subiective, așa cum le-a perceput martorul de pe locurile din spate și nu necorespund situației exacte din momentul săvârșirii faptei. Se mai are în vedere și faptul că agentul constatator a preceput direct, prin propriile simțuri, săvârșirea faptei contravenționale.
În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate, în raport cu dispozițiile art. 21 alin 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că amenda contravențională aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Se mai are în vedere și faptul că agentul constatator a aplicat amenda în cuantum minim prevăzut de lege.
Cu privire la sancțiunile complementare, instanța constată că acestea au fost aplicate conform prevederilor legale. Potrivit art 100 alin 3 lit b din OUG 195/2002 „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte:
b) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului;”
Față de situația de fapt și de drept expusă, instanța constată că procesul – verbal contestat este legal și temeinic, iar sancțiunea aplicată este corect individualizată, astfel încât urmează să respingă plângerea în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul V. T., cu domiciliul ales în G., Int. Dâmboviței, ., ., în contradictoriu cu intimatul I. Județean de Poliție G., cu sediul în G., jud G..
Menține procesul verbal de contravenție . nr._ din 06.05.2012.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 11.04.2013.
Președinte, Grefier,
Teh/Red. jud. BRC
5ex/03.06.2013
| ← Fond funciar. Sentința nr. 3685/2013. Judecătoria GIURGIU | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
