Plângere contravenţională. Sentința nr. 4976/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 4976/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 28-05-2013 în dosarul nr. 10834/236/2012
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
JUDECATORIA G. - CAUZE GENERALE
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 4976/2013
Ședința publică de la 28 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. A. C.
Grefier E. R.
Pe rol pronunțarea cauzei civile privind pe petenta T. A. M. și pe intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., având ca obiect plângere contravetionala PA_ .
Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de ședință din 20.05. 2013, când s-au pus concluzii pe fond, iar instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru azi data de mai sus când a pronunțat următoarea sentință civilă:
INSTANȚA
Prin cererea înregistrată sub nr._, la data de 27.06.2012, pe rolul Judecătoriei G., petenta T. A. M. a formulat, în contradictoriu cu intimatul I. DEPOLIȚIE AL JUDEȚULUI G. plângere împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._, din data de 12.06.2012, prin care a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei, pentru contravenția prevăzută de art. 3 pct. 19 din Legea nr. 61/1991 de a fi tulburat ordinea și liniștea publică.
În motivarea plângerii, petenta a arătat că, procesul verbal de contravenție cuprinde mențiuni care nu corespund realității întrucât nu a servit clienții cu băuturi alcoolice în noaptea de 12.06.2012 după ora 1.00, ora închiderii.
În dovedirea susținerilor s-a solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și martori.
Petenta a depus, în susținerea afirmațiilor sale, procesul-verbal contestat.
Plângerea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 și de plata timbrului judiciar, conform art. 1 alin. 3 din O.G. nr. 32/1995.
Intimatul nu a depus întâmpinare.
Pentru justa soluționare a cauzei, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri și proba testimonială.
La termenul de judecată din data de 20.05.2013, petenta a fost decăzută din proba cu martori, deoarece nu a indicat numele și adresa martorului încuviințat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma dispozițiilor legale aplicabile, instanța reține următoarele:
La data de 12.06.2012, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum 500 lei, pentru nerespectarea dispozițiilor art. 3 punctul 19 din Legea nr. 61/1991.
S-a reținut în procesul-verbal contestat că petenta în calitate de barman al CAFEBAR NOBLESSE a servit clientela cu băuturi alcoolice după închiderea programului de funcționare, între orele 09 -11.
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, întrunind toate cerințele impuse de dispozițiile articolului menționat sub sancțiunea nulității absolute.
Nesemnarea procesului-verbal de contravenție de niciun martor asistent nu este de natură să atragă nulitatea procesului verbal în condițiile în care nici un martor asistent nu a dorit să semneze procesul-verbal, cu atât mai mult, cu cât persoanele care se aflau împreună cu contestatorul era fratele și un prieten al acestuia, care au refuzat să semneze procesul-verbal.
În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal contestat, instanța constată că acesta îndeplinește condițiile pentru sancționarea în mod valabil a contravenientului, având în vedere următoarele considerente:
În primul rând, analizând hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza A. împotriva României, instanța reține că trebuie respectate în materie contravențională garanțiile cuprinse în art. 6 CEDO, referitoare, în principal, la prezumția de nevinovăție și incidența principiului potrivit căruia orice îndoială profită acuzatului (in dubio pro reo), dar și la existența unei prezumții relative că reflectă adevărul, în favoarea conținutului actului de constatare încheiat ca urmare a percepțiilor proprii ale agentului constatator.
Astfel, în jurisprudența Curții de la Strasbourg, obligatorie pentru statele semnatare ale Convenției, s-au conturat trei criterii alternative în vederea stabilirii naturii penale a unei fapte, în vederea atragerii garanțiilor și drepturilor corespunzătoare în beneficiul persoanei care a săvârșit-o, respectiv calificarea faptei în dreptul intern, natura faptei incriminate (aplicabilitatea generală a acesteia) și natura și gravitatea sancțiunii aplicate.
Potrivit ultimului criteriu, fapta petentei poate fi asimilată unei fapte penale sub aspectul naturii sancțiunii aplicate, deoarece amendarea cu suma de 500 lei are un caracter deopotrivă sancționator și preventiv, nefiind destinată acoperirii vreunui prejudiciu.
În consecință, contravenientul beneficiază de prezumția de nevinovăție, pe care nu poate fi obligat să o răstoarne, sarcina probei revenind instituției al cărei angajat este agentul constatator, respectiv intimatului.
Sub acest aspect, instanța reține că procesul-verbal, beneficiind de o prezumție relativă de autenticitate și veridicitate, face dovada deplină a celor reținute de agentul constatator și constatate personal de acesta.
În acest context, instanța amintește că, potrivit jurisprudenței instanței de contencios european al drepturilor omului, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenție dreptul de a învesti organe administrative cu competența de sancționare a unor fapte minore (a se vedea in acest sens cauza Lauko c. Slovaciei, hotărâre din 2 septembrie 1998, § 64), fiind conformă Convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat în fața unei instanțe, având implicit și valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act de același gen, acordarea unei relevanțe probatorii acestuia să contravină CEDO.
Astfel, instanța observă că petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 500 lei pentru încălcarea prevederilor art. 3 punctul 19 din Legea nr. 61/1991 care prevăd că drept contravenție servirea consumatorilor cu băuturi alcoolice în localurile publice și în afara acestora, în zilele și la orele când, potrivit dispozițiilor legale, acestea sunt închise sau este interzisă desfacerea băuturilor alcoolice ori după ora de închidere stabilită prin autorizația de funcționare.
Petenta nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate a procesului verbal și deși instanța a încuviințat acesteia proba cu martori, a manifestat un vădit dezinteres în a-și dovedi susținerile, întrucât nu a menționat numele martorilor propuși în acest sens.
În concluzie, instanța reține existența contravenției, fapta contestatoarei fiind fără echivoc o încălcare a dispozițiilor Legii nr. 61/1991.
Cu privire la sancțiunea aplicată instanța reține că potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele actului normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
La aprecierea gradului de pericol social al faptei, instanța va ține cont de împrejurarea că fapta este gravă și a avut drept scop eludarea unei dispoziții legale în scopul obținerii de profit.
Prin raportare la criteriile de individualizare menționate, instanța reține că sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 500 lei este proporțională cu gradul de pericol al faptei în contextul evocat, drept pentru care va menține această sancțiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca nefondată plângerea contravențională formulată de contestatorul T. A. M. cu domiciliul în comuna Toporu, .,județul G. în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI G. cu sediul în Municipiul G., județul G. împotriva procesului-verbal de contravenție . nr._ din data de 12.06.2012.
Cu recurs în termen de15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2013.
Președinte, M. A. C. | ||
Grefier, E. R. |
Tehnored. jud. CMA
ex.4
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 3360/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 4092/2013.... → |
|---|
