Plângere contravenţională. Sentința nr. 7467/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7467/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 19967/301/2013
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
GENERALE
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7467/2013
Ședința publică de la 30 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petentul C. NICUȘOR în contradictoriu cu intimata D. BIRGADA RUTIERĂ, având ca obiect plângere contravențională – proces verbal . nr._/20.04.2013.
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 23.10.2013, care face corp comun cu prezenta hotărâre, și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26 aprilie 2013, sub numărul de înregistrare_, petentul C. NICUȘOR a solicitat în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție G. – Serviciul Rutier anularea procesului-verbal de constatare a contravenție . nr._/20.04.2012 și anularea măsurilor dispuse prin acesta.
În motivarea cererii sale, petentul a arătat că la data de 20.04.2013, în jurul orelor 07.30, în timp ce conducea autoturismul marca Opel Vectra, cu numărul de înmatriculare_, în municipiul G., pe ., deplasându-se din direcția . de pâine Vel P., a depășit autoturismul cu numărul de înmatriculare_ și mașina echipajului de poliție având numărul de înmatriculare MAI-_. Petentul a precizat că era sâmbătă dimineață și nu era trafic, că pe acest bulevard nu există indicator sau marcaj continuu sau alte restricții impuse în ceea ce privește depășirea, iar respectiva manevră de depășire a fost efectuată în condiții de vizibilitate foarte bună, fără depășirea vitezei legale, din sens opus neapropiindu-se nici un alt autovehicul.
În drept, plângerea a fost întemeiată pe dispozițiile art.31 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001.
În susținerea pretențiilor, petentul a solicitat proba cu înscrisuri și martori, și a depus, în copie, procesul-verbal de constatare a contravenție . nr._/20.04.2013 (f.3) și cartea de identitate (f.4), planșe fotografice (f.11-12).
Intimatul Inspectoratul Județean de Poliție G. nu a depus întâmpinare, în termen legal, însă Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive
La termenul de judecată din data de 18 iunie 2013, Judecătoria Sectorului 3 București a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei G..
La termenul de judecată din data de 23 octombrie 2013, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și a audiat petentul.
Analizând situația de fapt din perspectiva probatoriului administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
I.Situația de fapt
Petentul C. Nicușor conducea mașina marca Opel Vectra, cu numărul de înmatriculare_, la data de 20.04.2013, în jurul orelor 07.30, pe ..B. din municipiul G., din direcția . de pâine.
Având în vedere că autoturismul aflat în fața sa, având numărul de înmatriculare_ circula cu viteză redusă, petentul a efectuat manevra de depășire a acestuia, într-o curbă.
Pentru acest motiv a fost oprit de un echipaj al poliției care i-a încheiat procesul-verbal susmenționat.
II.În drept
Art.120 alin.(1) lit.c) din Regulamentul la Ordonanța de urgență a Guvernului nr.195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1391/2006, prevede: „Se interzice depășirea vehiculelor: h) în curbe și în orice alte locuri unde vizibilitatea este redusă sub 50 m;”.
Potrivit art.100 alin.(3) lit.e) din Ordonanța Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice „Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea;”.
Art.98 alin.(4) din actul normativ susmenționat: „Clasele de sancțiuni sunt următoarele: b) clasa a II-a – 4 sau 5 puncte-amendă;”, iar potrivit alin.(2) al aceluiași articol „Un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.”
Art.17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiiilor prevede: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
În temeiul art.21.alin.(3) din același act normativ: „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”.
Potrivit art.34 din actul normativ susmenționat: „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”.
III.Opinia instanței
A.Cu privire la legalitatea procesului-verbal
Instanța arată că petentul nu a criticat procesul-verbal sub aspectul legalității sale.
Cu toate acestea, verificând în temeiul art.34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, legalitatea procesului-verbal contestat în prezenta cauză, sub aspectul mențiunilor obligatorii prevăzute de art.17 din același act normativ, instanța constată că acesta a fost legal încheiat, neexistând motive care să impună anularea din oficiu a acestuia.
Având în vedere că procesul-verbal contestat a fost semnat și de martorul-asistent M. C. I., instanța precizează că a luat în considerare atât rolul martorului-asistent atestat de art.19 alin.(1) teza a II-a din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 („În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.”), cât și faptul că procesul-verbal a fost semnat de presupusul contravenient, sens în care nu a mai procedat la administrarea probei testimoniale constând în audierea martorului-asistent.
B.Cu privire la temeinicia procesului-verbal
Având în vedere situația de fapt reținută în considerentele prezentei hotărâri, care rezultă din probele administrate în prezenta cauză, coroborate cu declarația petentului dată în fața instanței („am efectuat o manevră de depășire...”), instanța reține că petentul nu a contestat că ar fi efectuat o depășire a altor vehicule aflate în trafic la acel moment (în coordonatele de loc și timp precizate în procesul-verbal), precizând doar că în zona unde a efectuat manevra în cauză nu există niciun indicator care să interzică depășirea, nici alte marcaje cu aceeași semnificație, fiind și vizibilitate de peste 50m. În acest sens, petentul a apreciat că nu sunt aplicabile prevederile art.121 alin.(1) lit.c) din Regulamentul la Ordonanța de urgență nr.195/2002, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.1391/2006, astfel că procesul-verbal ar fi netemeinic raportat la fapta comisă.
Cu privire la aceste aspecte, instanța precizează că textul art.120 alin.(1) lit.c) din actul normativ susmenționat se referă la interzicerea efectuării manevrei de depășire în curbe și în locuri unde vizibilitatea este redusă la sub 50m.
Așadar, reiese că este vorba de două ipoteze separate, fiind interzisă depășirea unui vehicul în curbe, indiferent de gradul de vizibilitate oferit de respectiva curbă și indiferent de marcajul rutier (continuu sau discontinuu) sau de existența indicatorului „Depășire interzisă” (care face obiectul unei litere separate în cadrul art.120 alin.(1) din regulamentul susmenționat).
În acest sens, instanța constată că, având în vedere că petentul din prezenta cauză a efectuat manevra de depășire într-o curbă, astfel cum reiese din toate probele administrate (procesul-verbal, declarația petentului, planșele fotografice), procesul-verbal este întocmit în condiții de temeinicie față de prevederile legale susmenționate.
Referitor la garanțiile oferite de Convenția Europeană pentru Drepturile Omului (CEDO) în materie contravențională, din perspectiva jurisprudenței sale, instanța face următoarele precizări:
În jurisprudența CEDO, s-a stabilit că în domeniul contravențional, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă o „acuzație în materie penală”, sintagmă care comportă un înțeles autonom în viziunea CEDO.
Fiind în discuție o acuzație în materie penală, se declanșează o garanție specifică, instituită de art.6 paragraf 2 din Convenție, respectiv prezumția de nevinovăție, care, din perspectiva CEDO, nu privește doar procesul penal în sens strict, având o aplicație mai largă, declanșându-se ori de câte ori fapta imputată unei persoane are conotație penală; în acest sens, în jurisprudența CEDO s-a decis că prezumția de nevinovăție este aplicabilă în cadrul procedurii contravenționale.
Respectarea prezumției de nevinovăție presupune, în esență două aspecte: pe de o parte aducerea la cunoștința celui căruia i se impută respectiva faptă a acuzației, iar pe de altă parte, presupune că sarcina probei revine celui ce formulează acuzația.
De asemenea, viziunea CEDO asupra modului în care funcționează prezumțiile (inclusiv prezumția de nevinovăție), este în sensul că prezumțiile bazate pe fapte/legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței). Astfel, din perspectiva CEDO, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele reproșate, nu reprezintă un drept absolut.
Pe de altă parte, forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblul său, atunci când administrează și apreciază probele (cauza Bosoni contra Franței).
Instanța arată că în sistemul de drept românesc actual, procesul-verbal de constatare a contravenției reprezintă un act autentic. În lumina jurisprudenței CEDO stabilită prin cauza A. contra României, s-a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este încălcată, cât timp forța probantă a procesului-verbal de constatare a contravenției ca înscris autentic nu este indestructibilă, astfel permițându-se persoanei sancționate să răstoarne prin probe prezumția de legalitate și temeinicie atribuită prin lege oricărui act autentic.
Cu alte cuvinte, respectând cerințele unei proceduri echitabile, persoana sancționată are dreptul se utilizeze în cadrul unei proceduri judiciare orice mijloace de probă și să invoce orice argumente de fapt și de drept pentru dovedirea împrejurărilor că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde cu modul de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței este să respecte limita proporționalității între scopul urmărit de autorități (să nu rămână nesancționate faptele antisociale) și respectarea dreptului la apărare a persoanei sancționate contravențional (cauza A. contra României).
Astfel, în aprecierea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat, instanța nu va da prevalență procesului-verbal ipso fapto, considerând că acesta are o forță probantă superioară, ci va acorda petentului ocazia să demonstreze prin probe convingătoare nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal atacat, cu consecința anulării acestuia.
Însă, instanța atrage atenția că aceasta nu presupune o atitudine complet pasivă a petentului, doar intimatul (instituția din care face parte agentul constatator) trebuind să dovedească veridicitatea celor consemnate în procesul-verbal, ci procesul-verbal își păstrează prezumția de autenticitate și veridicitate a celor consemnate, cu mențiunea că această prezumție este relativă, petentul, prin probe contrare (și nu doar prin simple susțineri), putând să răstoarne această prezumție instituită de lege.
Cu referire la aspectele susmenționate, instanța reține că petentul din prezenta cauză nu a reușit, prin probele administrate în fața acestei instanțe, să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/20.04.2013.
C.Individualizarea sancțiunii aplicate
Instanța reține că, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002, pentru fapta reținută în sarcina petentului, se pot aplica 4 sau 5 puncte-amendă și, în mod obligatoriu, măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile.
Instanța arată, cu această ocazie, că depășirea unui autovehicul în curbe constituie o faptă ce prezintă pericol social abstract ridicat, prin posibilitatea producerii de accidente rutiere grave, cu victime omenești, în condițiile în care manevra de depășire presupune, ipso facto accelerarea vitezei de deplasare și, de cele mai multe ori, șofatul pe sensul de mers opus celui de deplasare.
Instanța constată că în cauza dedusă prezentei judecăți, agentul constatator a aplicat sancțiunea contravențională orientând-o spre minimul acesteia, respectiv 4 puncte-amendă, în valoare de 300 lei și măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioadă de 30 de zile.
Astfel, luând în considerare gradul de pericol social al faptei săvârșite, împrejurările specifice din prezenta cauză (petentul s-a asigurat totuși, la efectuarea manevrei, de condițiile de vizibilitate pe acea porțiune de drum), faptul că nu s-a produs vreo urmare concretă, precum și circumstanțele personale ale contravenientului (meseria de șofer profesionist pe care o desfășoară din anul 1988), instanța constată că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată.
Pentru motivele prezentate, constatând că fapta contravențională imputată a avut loc, în condițiile descrise în procesul verbal . nr._/20.04.2013 și, pe de altă parte că procesul verbal susmenționat este legal întocmit, instanța urmează să respingă plângerea contravențională ca neîntemeiată, pe cale de consecință, fiind menținute dispozițiile procesului verbal susmenționat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C. NICUȘOR, cu domiciliul în mun. București, ., ., ., CNP_, în contradictoriu cu INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN G., cu sediul în mun. G., ., jud. G., CUI/C._.
Menține dispozițiile procesului-verbal . nr._/20.04.2013.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care poate fi exercitat prin depunerea cererii la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi 30.10.2013
PREȘEDINTE GREFIER
S. A. L. C.
Tehno/red.jud.S.A
ex.5.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 8507/2013. Judecătoria... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 811/2013.... → |
|---|
