Plângere contravenţională. Sentința nr. 7925/2013. Judecătoria GIURGIU
| Comentarii |
|
Sentința nr. 7925/2013 pronunțată de Judecătoria GIURGIU la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 4533/236/2013
Operator de date cu caracter personal nr. 8756
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA G.
GENERALE
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 7925/2013
Ședința publică de la 20 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE A. S.
Grefier L. C.
Pe rol judecarea cauzei civile privind petentul B. V. în contradictoriu cu intimatul I. JUDEȚEAN DE POLIȚIE G., având ca obiect plângere contravențională – proces verbal . nr._/23.03.2013.
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 13.11.2013, care face corp comun cu prezenta hotărâre, și când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA
Deliberând asupra cauzei civile de față, reține următoarele:
Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 01 aprilie 2013 și înregistrată sub numărul_, petentul B. V., a solicitat instanței de judecată, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN G., anularea procesului-verbal de constatare a contravenției . nr._/23.03.2013 și să exonereze petentul de la plata amenzii în valoare de 25.000 lei.
În fapt, petentul a arătat, în esență, că în timp ce se deplasa cu autoturismul marca Dacia L., având numărul de înmatriculare_, dinspre municipiul G. spre satul Braniștea, ., a fost oprit pe șoseaua București din mun.G. de un cunoscut, domnul T. M., care se afla împreună cu soția acestuia într-o stație de autobuz și împreună cu alte două persoane. Întrucât a fost rugat de aceste persoane să le ia cu mașina, pentru că mergeau în aceeași direcție și nu venise microbuzul, petentul a acceptat, fără a pretinde sau încasa o sumă de bani de la acestea, în schimbul serviciului de transport. La ieșirea din municipiul G. a fost oprit de un echipaj de poliție, care i-a încheiat procesul-verbal contestat și i-a ridicat plăcuțele de înmatriculare, pe motiv că ar fi transportat persoane în regim de taxi. Cu privire la aceste aspecte, petentul a precizat că procesul-verbal respectiv, este netemeinic, deoarece transportul efectuat a fost în interes propriuu, astfel cum este definit în art.21 din Ordonanța Guvernului nr.19/1997 și nu în regim de taxi, astfel că pretinsa contravenție nu există.
În dovedirea susținerilor sale, petentul a propus proba cu înscrisuri și cea testimonială, fiind propuși spre audiere martorii T. M. și T. I.. Totodată, petentul a depus, în copie, procesul-verbal (f.8); actul de identitate și dovada de reținere a procesului-verbal (f.9).
În drept, petentul și-a întemeiat plângerea contravențională pe dispozițiile Ordonanței Guvernului nr.2/2001, ale art.4 din Legea nr.38/2003 și ale art.21 din Ordonanța Guvernului nr.19/1997.
Plângerea contravențională nu presupunea la momentul formulării sale achitarea vreunei taxe de timbru.
Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare (f.13-14) prin care a solicitat respingerea plângerii ca nefondată și a precizat că, sub aspectul legalității, procesul-verbal îndeplinește toate condițiile de legalitate, prevăzute de art.16 și 17 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, astfel că nu există motive care să impună anularea acestuia și, de asemenea, a menționat că „petentul a semnat procesul-verbal de contravenție fără să facă obiecțiuni cu privire la acesta”.
În drept, intimatul a invocat prevederile Ordonanței Guvernului nr.2/2001, ale Legii nr.38/2003 și ale Noului Cod de procedură Civilă.
În ceea ce privește probatoriul propus, intimatul a solicitat administrarea probei cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
La termenul de judecată din data de 17 iulie 201 instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba testimonială cu martorii T. M. și T. I. și, din oficiu, a suplimentat probatoriul cu proba testimonială cu martorii D. A. S. și P. G..
La termenul de judecată din data de 25 septembrie 2013, a fost audiată martora P. G..
La termenul de judecată din data de 13 noiembrie 2013, instanța a audiat petentul și martorii D. A. S., T. I. și T. M..
Analizând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
I.Situația de fapt
Petentul B. V. se deplasa cu mașina marca Dacia L., în municipiul G., când a fost oprit într-o stație de autobuz de martorul T. M., care împreună cu soția sa așteptau microbuzul pentru a se deplasa, la domiciliul lor din satul Braniștea ..
De asemenea, în stația de microbuz se afla și martora D. A. S., care se cunoștea cu petentul, fiind consăteni și care intenționa să ajungă în satul Remuș, care era în drum spre Braniștea, . care l-a rugat pe petent să o lase în drumul său la destinația dorită.
Auzind discuția dintre petent și martorii T. M. și D. A. S., întrucât voia să ajungă în satul Remuș, martora P. G., aflată în aceeași stație de microbuz, s-a apropiat de petent și l-a întrebat dacă nu poate să o ia și pe ea cu mașina.
Petentul a acceptat și, la ieșirea din oraș, mașina în care se aflau toate aceste persoane a fost oprită de un echipaj al poliției, care i-a încheiat procesul-verbal contestat petentului, iar martorii din prezenta cauză au fost nevoiți să găsească alte soluții pentru a ajunge la destinațiile dorite.
II.În drept
Potrivit art.4 din Legea nr.38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, „Transportul în regim de taxi este serviciul de transport public de persoane, bunuri sau mărfuri asigurat contra cost, pe bază de bon client, și realizat în condițiile prezentei legi. ”
În temeiul art.7 din actul normativ susmenționat, „Transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se poate executa numai de transportatori autorizați.”
Art.55 alin.(5) lit.a) din aceeași lege prevede: „Constituie contravenții următoarele fapte, dacă nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni, și se sancționează după cum urmează: ...5. cu amendă de la 25.000 lei la 50.000 lei: a) aplicabilă transportatorilor pentru nerespectarea prevederilor art. 7 și 8; ”
De asemenea, în temeiul art.581 alin.(1) din Legea nr.38/2003, „În cazul utilizării unui autoturism pentru transportul public de persoane fără ca acesta să dețină autorizație taxi ....odată cu aplicarea sancțiunii contravenționale, prevăzută de prezenta lege, se suspendă dreptul de utilizare a autoturismului respectiv pentru 6 luni.”, iar potrivit alin.(2) al aceluiași articol „Suspendarea dreptului de utilizare a autoturismului se realizează prin reținerea certificatului de înmatriculare și a plăcuțelor cu numărul de înmatriculare de către ofițerii și/sau agenții de poliție din cadrul Poliției Române care au calitatea de polițiști rutieri.”.
Potrivit art.21 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.19/1997 privind transporturile „Transportul in interes personal, executat de persoane fizice in vederea asigurarii deplasării unor persoane sau bunuri, precum și transportul în folos propriu, organizat de persoane fizice sau juridice pentru activitatile proprii autorizate, cu mijloacele de transport pe care le dețin în proprietate sau le folosesc in baza unui contract de închiriere sau de leasing, este transport în interes propriu.”.
Conform alin.(3) al aceluiași articol, „Transporturile în interes propriu de persoane sau de bunuri se execută fără perceperea unui tarif sau a echivalentului acestuia în bunuri sau servicii.”
Potrivit art.16 alin.(1) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: ...descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite;...”
Art.17 din același act normativ prevede: „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.”
Potrivit art.21 alin.(3) din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.”
Art.34 din actul normativ susmenționat: „Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”.
III.Opinia instanței
A.Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că petentul nu a criticat procesul-verbal sub acest aspect.
Cu toate acestea, verificând în temeiul art.34 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001, legalitatea procesului-verbal contestat în prezenta cauză, sub aspectul mențiunilor obligatorii prevăzute de art.17 din același act normativ, instanța constată următoarele:
Prin procesul-verbal respectiv s-a reținut că petentul „a efectuat transport public de persoane în regim de taxi fără a avea autorizație de transport persoane în regim taxi.”.
Instanța reține că Legea nr.38/2003 nu oferă o definiție transportului în regim de taxi, dar în art.11 din Legea nr.38/2003 sunt definiți termeni esențiali pentru transportul în regim de taxi și în regim de închiriere. Astfel, lit.h) și i) din acest articol precizează că prin „client” se înțelege „persoana care a angajat, direct sau prin dispecer taxi, executarea transportului unor persoane sau al unor mărfuri ori bunuri, după caz, în numele căreia taximetristul execută transportul și încasează prețul transportului, în condițiile prezentei legi”, iar prin „cursă” trebuie înțeles „deplasarea executată cu taxiul pe un traseu comandat sau acceptat de client, la care punctul de început este locul îmbarcării sau locul acceptat, după caz, iar punctul de finalizare este locul destinației”.
Considerând că acești termeni sunt esențiali pentru a vedea dacă în prezenta cauză este vorba de transportul unor persoane în regim de taxi, instanța va trebui să analizeze dacă în speță persoanele transportate de petentul B. V., la data de 23 martie 2013 pot fi considerate clienți în sensul Legii nr.38/2003, iar transportul respctiv, poate fi denumit cursă în sensul aceleiași legi.
Din declarațiile martorilor T. M. și T. I., coroborate cu declarația petentului reiese că aceștia se cunoșteau cu petentul („...într-o stație de autobuz, am văzut că stătea un prieten, domnul Ț. M.. Precizez că înainte de stația de autobuz se află o trecere de pietoni și întrucât am încetinit mașina la trecerea de pietoni, am văzut că domnul T. M. îmi făcea semn cu mâna să opresc.”; „Pe 23 martie 2013 eram în stația de autobuz cu soția, având două sacoșe. L-am văzut pe petent și i-am făcut semn cu mâna, în sensul în care l-am întrebat dacă merge spre Braniștea.”).
Pe de altă parte, din declarația petentului coroborată cu declarația martorei D. A. S., o altă pasageră a mașinii conduse de petent la data de 23 martie 2013, reiese că și aceștia doi se cunoșteau („În timp ce purtam conversația cu domnul T. M. s-a apropiat de mașină doamna D. A. S. pe care o cunoșteam de asemenea, fiind din aceeași comună cu mine, Frățești, . m-a rugat să o iau în mașină pentru a merge la Remuș. Precizez că saul Remuș era în drumul meu spre Braniștea.”; „...îl cunosc pe petent, deoarece este tânăr și frecventîm același anturaj, m-am apropiat de el și l-am întrebat dacă mă lasă și pe mine la Remuș.”).
Deși din declarația martorei P. G. nu rezultă că l-ar fi cunoscut pe petent, instanța reține din declarațiile coroborate ale petentului și ale martorei D. A. S. că aceștia o cunoșteau din vedere pe martora P. G. fiind din satul Remuș, unde cei doi locuiesc („Precizez că în mașină, în afară de petent se mai aflau...o doamnă mai în vârstă, pe care o cunosc din vedere, fiind din Remuș și care o cunoaște pe bunica mea...”; „Menționez că în stația de autobuz s-a apropiat de mine și doamna P. G. pe care o cunoșteam de la primărie, de la Frățești, unde mergeam când mai aveam treabă.”).
Așadar, instanța va reține că, toate persoanele pe care le transporta petentul la data de 23 martie 2013, când a fost oprit de echipajul de poliție erau cunoscute, mai mult sau mai puțin, petentului, iar destinația acestora se afla în drumul pe care intenționa petentul să îl efectueze, având ca punct final satul Braniștea, . nu se poate spune că erau persoane luate întâmplător de pe stradă de petent, care îi făcuseră cu mâna să oprească mașina și îi comandaseră încotro să le transporte.
În continuare, instanța va analiza dacă persoanele respective au plătit sau nu o sumă de bani în schimbul transportului, acesta fiind celălalt element constitutiv al raportului juridic născut între persoana care prestează transport în regim de taxi și clientul pe care îl transportă.
Martora P. G. a afirmat că nu ar fi dat vreo sumă de bani petentului pentru a fi transportată în satul Remuș („...nu am plătit nicio sumă de bani și că nu am întrebat șoferul dacă trebuie să plătesc ceva....nu am auzit ca șoferul să fi cerut cuiva din mașină vreo sumă de bani.”).
Martorul T. M. O. a precizat, de asemenea, „că nu s-a pus problema de a-i da vreun ban” petentului și nici nu i-a plătit vreo sumă de bani, iar martora T. I. a arătat că „soțul meu nu a intenționat să îi dea vreo sumă de bani petentului”-.
Potrivit martorei D. A. S. „nu s-a pus problema să îi dau vreo sumă de bani petentului pentru că mă duce acasă.”.
Petentul însuși a declarat nu numai că nu ar fi primit vreo sumă de bani dar, că „nu mi-a oferit niciuna dintre persoane vreo sumă de bani pentru acest transport și, de asemenea, arăt că nici agenții de poliție nu m-au întrebat dacă aș fi încasat vreo sumă de bani.”.
În acest context, instanța observă că din procesul-verbal nu reiese că s-ar fi încasat vreo sumă de bani aferentă acestui transport, cunoscut fiind faptul că de esența transportului în regim de taxi este, pe de o parte, executarea transportului și, pe de altă parte, încasarea prețului transportului, echivalent al prestației efectuate de transportator.
Or, în prezenta cauză, din modalitatea de descriere a faptei în procesul-verbal contestat, nu se poate deduce cum au ajuns agenții constatatori la concluzia că petentul ar fi desfășurat o activitate de transport în regim de taxi, în lipsa precizărilor necesare și definitorii pentru a stabili existența unui astfel de raport juridic între persoanele din mașină și șoferul-petent.
Pentru aceste motive, instanța va considera că, în condițiile în care în procesul-verbal nu se precizează cu claritate dacă s-a descoperit că petentul a pretins sau a încasat bani pentru a transporta persoanele din mașină la destinațiile dorite și nu au fost descrise nici împrejurările care au condus organele de poliție la concluzia că transportul efectuat de petent este în regim de taxi, fără ca acesta să aibă autorizație necesară în acest sens, există îndoieli rezonabile cu privire la modul cum s-au petrecut în realitate faptele.
Astfel, pe baza probelor administrate în dosar, se poate deduce că activitatea desfășurată de petent la data de 23 martie 2013 este de transport de persoane în interes propriu, așa cum este descris acest tip de transport în art.21 din Ordonanța Guvernului nr.19/1997 (suscitat).
În acest sens, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului este insuficient descrisă, astfel încât să se poată stabili cu claritate evenimentele care au condus la sancționarea petentului din prezenta cauză, aspect care determină o nulitatea virtuală a procesului-verbal contestat, astfel spus anularea actului administrativ va avea loc doar în condițiile unei vătămări produse petentului.
Considerând că neprecizarea în cadrul procesului-verbal a condițiilor specifice care descriu fapta de transport în regim de taxi fără autorizație în acest sens, în accepțiunea Legii nr.37/2003, are consecințe directe asupra dreptului la apărare al petentului, deoarece instanța, verificând conținutul procesului-verbal, este împiedicată să afle în ce măsură activitatea prestată de petent de a duce cu mașina proprie niște persoane pe care le cunoștea la destinații aflate în drumul său constituie transport în regim de taxi, instanța apreciază că vătămarea produsă petentului în acest fel nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat.
În consecință, acordând prevalență prezumției de nevinovăție, instanța va considera că fapta reținută prin procesul-verbal este lipsită de temeinicie, motiv pentru care urmează să admită plângerea contravențională și să dispună anularea procesului verbal . nr._/23.03.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite plângerea contravențională formulată de petentul B. V., cu domiciliul în ., ., jud.G., CNP_, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN G., cu sediul în mun. G., ., jud. G., CUI/C._.
Anulează procesul-verbal . nr._/23.03.2013.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care poate fi exercitat prin depunerea cererii la Judecătoria G..
Pronunțată în ședință publică, azi 20.11.2013.
Președinte,Grefier,
S. AnaComan L.
Red./Tehnored./jud. SA/4ex.
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 7876/2013.... → |
|---|
