Acţiune în constatare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 8298/245/2011*
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 10.12.2013
Instanța constituită din:
Președinte: Z. L. F. M.
Grefier: R. M. G.
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamant M. A. C., reclamant M. M. C. și pe pârât .. IAȘI, pârât . P. D.- la cab. avocat L. M., pârât P. M., pârât P. D., pârât P. M. - la cab. avocat L. M., având ca obiect obligație de a face constatare caracter clauze abuzive și act adițional - rejudecare.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părți.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier,
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 03.12.2013 și apoi pentru data de astăzi, când,
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
I. Susținerile părților în primul ciclu procesual
1. Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 15.03.2011, sub nr._, reclamanții M. A.-C. și M. M.-C. au chemat în judecata pârâta S.C. B. S.A., solicitand instanței să pronunțe o hotărâre prin care să dispună:
- constatarea inaplicabilității clauzei privind modificarea dobânzii, ca fiind abuzivă, și menținerea dobânzii stabilite inițial, stabilite prin aplicarea marjei impuse de pârâtă la semnarea contractului;
- obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 euro, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin inserarea de clauze abuzive în contractul de credit, a majorării nejustificate a dobânzii și a încălcării clauzelor contractuale;
În motivare, reclamanții au arătat următoarele:
Au încheiat cu pârâta B. convenția de credit menționată, nenegociată, prin care Banca își rezervă dreptul de a modifica dobândă, conform art.4.5 din contract.
Clauza este abuzivă din cauză că nu circumstanțiază în niciun mod elementele care-i permit Băncii modificarea dobânzii curente contractuale, prin neindicarea niciunui criteriu care să-i dea Băncii acest drept. În convenția de credit se specifică o formulă de calcul foarte complicată care nu i-a putut fi explicată nici de către ofițerul de credite și care depinde de un indice intern al Băncii, ce nu poate fi verificat. Contractul prevede și că orice modificare a dobânzii i se comunică împrumutatului, dar nu s-a făcut nicio astfel de comunicare.
Pe parcursul derulării contractului, s-au aplicat 4 formule, ultima fiind o consecință a dorinței de aliniere la OG 50/2010. Marja inițială era de 0%.
În contract, nu sunt specificate valaorea marjei, ratei, valoarea D., suma totală plătibilă, comisionul de asigurare etc..
Reclamanții au refuzat să semneze actul adițional, din mai multe motive.
În drept, reclamanții au invocat prevederile deja indicate.
În susținerea pretenției lor, reclamanții au solicitat administrarea probei cu înscrisuri. Au atașat contractul de credit nr.HL_ din 24.03.2008 (f.5-15); corespondență cu banca (f.38-43); act adițional.
2. La termenul din 17.05.2011, reclamanții au depus o cerere de modificare și completare a celei inițiale (f.72-75), prin care au arătat că solicită instanței următoarele:
- Să constate ca fiind abuzivă clauza prevăzută la art.4.5 din contractul de credit nr.HL_ din 24.03.2008 și să o înlăture din contract.
- Să constate ca fiind abuzive clauzele prevăzute la art.4.10 lit.a, c, d, art.5.8, art.5.9, art.6.6 din contractul de credit nr.HL_ din 24.03.2008 și să le înlăture din contract.
- Să oblige pârâta să restituie suma de_ lei, încasată de bancă în perioada 2008-2011, reprezentând diferența între dobânda stabilită prin contractul de credit și dobânda majorată ulterior, prin inserarea unor indici nenegociați.
- Să oblige pârâta la restituirea sumei de 1500 CHF, achitată de reclamanți pârâtei cu titlu de comision de acordare a creditului.
- Să constate nulitatea absolută a actului adițional la Contractul de credit, care nu a fost negociat, semnat sau acceptat de reclamanți.
- Să constate ca fiind abuzive clauzele prevăzute la pct.1 și 2 din anexa 1 la actul adițional și să le înlăturați din act.
- Să oblige pârâta să emită un nou plan de rambursare a creditului, începând cu luna septembrie 2008, în care dobânda să se calculeze conform prevederilor legale în vigoare, prin utilizarea indicelui LIBOR CHF și a marjei fixe de 0% stabilită prin contractul de credit și fără perceperea comisionului de risc și a celorlalte comisioane suplimentare.
- Să oblige pârâta la restituirea sumei de_ euro, cu titlu de daune morale.
- Să oblige pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, au arătat următoarele:
Nu au avut posibilitatea să lectureze acest contract, nefiindu-le dat decât să-l semneze și nici nu li s-a explicat conținutul.
Ulterior, și-au dat seama că se află într-o poziție de inegalitate în raport cu banca, aceasta recurgând în mod constant la modificări ale dobânzii și a altor indici contractuali, fapt ce a făcut ca prețul creditului să depășească mult valoarea inițială.
Privitor la clauza de la art.4.5, nu a fost stabilit niciun criteriu concret de care să permită băncii modificarea dobânzii, aceasta fiind lăsată la libera apreciere a băncii. Potrivit legii 193/2000, Banca poate modifica nivelul dobânzii, însă modificarea va fi opozabilă numai dacă acesta achiesează la noul nivel stabilit de bancă.
Nu s-a precizat de ce se acordă comision de acordare contract și nici de ce este nerambursabil și nerestituibil.
Contracul adițional nu a fost semnat de reclamanți, acesta fiind un artificiu pentru o aparentă conformare la OUG 50/2010.
În drept: art.97 C.Civ., legea 193/2000, OUG 50/2010, OG 21/2002, legea 296/2004, art.134 C.pr.civ.
Ca probe, a propus acte, martori, interogatoriul pârâtei.
Prin această cerere, s-a arătat și faptul că numiții P. M. și P. D. sunt și ei reclamanți, în calitate de garanți ipotecari.
3. Pârâta S.C. B. S.A. a depus întâmpinare, înregistrată la termenul din 17.05.2011 (f.76 și urm), prin care a invocat, pe cale de excepție, prematuritatea și nulitatea cererii, și a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, pe fond.
În motivarea fondului, a arătat următoarele:
Clauzele nu pot fi considerate abuzive deoarece nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.4 alin.1 și 2 din legea 193/2000.
Pentru a putea fi considerată abuzivă o astfel de clauză, trebuie să opereze mai multe condiții cumulative: lipsa posibilității de negociere directă și de opțiune pentru consumator (între serviciile mai multor bănci de pe piață, respectiv, între produsele oferite de aceeași bancă și ținând cont că un produs trebuie privit în ansamblu și că un consumator poate solicta în scris negocierea unei clauze); crearea în defavoarea consumatorului a unui dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților; acest dezechilibru să fie provocat de reaua credință a comerciantului.
În ceea ce privește modificarea marjei, aceasta este generată direct de creșterea costurilor de finanțare ale băncii, care depind în mai mare măsură de riscul de țară (CDS – credit default swap, care a crescut spectaculos în luna septembrie 2008, la fel ca și costul finanțării interne a băncilor).
Dobânda a fost stabilită ca fiind variabilă de la început.
În drept, au fost invocate dispozițiile arătate.
În susținere, pârâta nu a solicitat expres administrarea vreunei probe.
4. La termenul din 06.09.2011 (f.84-85), pârâta a depus o nouă întâmpinare, în care a detaliat motivarea. Pe fond, a subliniat următoarele:
În ceea ce privește actul adițional, banca doar a respectat dispozițiile art.95 alin.5 din OUG 50/2010.
Referitor la contractul inițial, dobânda variabilă depinde de indicele LIBOR (rata dobânzii cu care băncile engleze se împrumută între ele).
Raportat la comisionul de acordare, se reține că acesta era legal la data perceperii lui, astfel încât restituirea lui ar fi contrară principiului forței obligatorii a contractelor și activității legii civile.
Cerința privind eliminarea comisionului de rambursare anticipată este lipsită de interes, ce vreme ce nu s-a pus problema unei astfel de situații.
5. La termenul din 29.11.2011, ambele părți au depus la dosar înscrisuri: corespondență cu banca (f.87-146); cerere de credit, contracte etc (f.149-177); practică judiciară (f.178-200).
6. La același termen, reclamanții au precizat că solicită suma de_ lei având în vedere paritatea leu-franc (f.209).
La termenul din 06.03.2012, reclamanții au precizat din nou că solicită suma de_,50 franci (în lei, echivalentul e_,36 lei), ce reprezintă plata suplimentară impusă de bancă peste nivelul dobânzii stabilite în contractul de credit (f.223). Au depus și o notă de calcul (f.224).
La ultimul termen, reclamanții au mai depus câteva înscrisuri, constând într-o evaluare psihologică, o poliță de asigurare etc..
I’. Susținerile părților în al doilea ciclu procesual
1. Prin încheierea din 10.09.2013 (f.23), instanța a interpelat reclamanții cu privire la două chestiuni, ținând cont de limitele învestirii: (1) În baza cărui temei de drept ar trebui instanța să oblige pârâta să emită graficul de rambursare cu aplicarea indicelui Libor, urmând să arate sub acest aspect și dacă dispozițiile art.37 din OUG 50/2010 se aplică și contractelor care erau în desfășurare la data intrării în vigoare a acestui act normativ. (2) Având în vedere dispozițiile art.II alin.2 din Legea 288/2010, să precizeze dacă a notificat banca in termen de 60 zile de la . acestei legi sau dacă este de părere că actul adițional nu a intrat in vigoare, din orice alt motiv, pe care îl indica.
Ca răspuns, reclamanții au depus precizări la 14.10.2013 (f.24), prin care au arătat următoarele:
Chiar dacă prin soluția pronunțată de instanță în primă fază s-a anulat clauza prevăzută de art.4.5, fără emiterea unui nou grafic de rambursare, consumatorilor le este imposibil să determine modul în care banca le calculează cuantumul dobânzii și modul în care își respectă obligația prevăzută de art.54 din legea 296/2004. Se impune astfel emiterea unui grafic cu respectarea dobânzii contractuale, respectiv indicele de piață și marja contractuală 0%, aspect în măsură să imprime dobânzii un caracter determinat.
Privitor la respectarea procedurii prevăzute de art.II alin.2 din legea 288/2010, prevederile actului adițional, în special modificarea marjei și a dobânzii, se aplică efectiv în raporturile contractuale dintre reclamanți și bancă, aspecte confirmate și de graficele de rambursare emise de aceasta din urmă.
Actul adițional conține modificări de esență ale contractului de credit, el nefiind comunicat în termenul prevăzut de OUG 50/2010, acceptat ori semnat de reclamanți, ba chiar aceștia refuzând expres semnarea lui prin notificare, câtă vreme era unul ilegal.
Sub pretextul conformării acelui act normativ, Banca a încercat să impună consumatorilor modificarea unor indici esențiali la calcularea valorii dobânzii datorate. Astfel, deși inițial s-a stabilit că dobânda este variabilă, iar marja 0, Banca a impus ulterior o marjă de 7,24% și o dobândă de 8,37%.
Nulitatea poate fi fundamentată pe mai multe temeiuri, primul fiind acela că un contract poate fi modificat doar prin acordul de voință al părților, conform art.969 C.Civ.. Excepțional, în materia contractelor de credit, a fost admisă posibilitatea unui drept de a modifica unilateral contractul. Tocmai pentru că este o excepție, dreptul trebuie să fie indicat expres în contract.
În concret, modul în care a acționat Banca poate fi calculat drept dol sau violență (psihică), aspect care atrage nulitatea actelor juridice încheiate, practica putând fi încadrată în dispozițiile art.9 lit.a și c din legea 361/2007.
Reaua-credință a Băncii este evidențiată și de faptul că a impus majorarea marjei într-un moment în care indicele de referință era la un minim istoric, astfel încât și-a asigurat în această manieră un minim istoric.
În drept, a făcut trimitere la textele deja menționate.
La 17.09.2013, au depus înscrisuri: adresă nr.1431/17.09.2010 (f.35), adresa nr.313/14.02.2011 (f.37), alte adrese și notificări, grafice de rambursare.
2. Pârâtele nu au mai depus nicio precizare după reînregistrarea dosarului la Judecătorie.
II. Aspecte procesuale
Acțiunea este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în conformitate cu art.15 lit.j din Legea 146/1997 și art.1 alin.2 din O.G. nr. 32/1995.
Prin încheierea din 18.10.2011 (f.147), instanța a încuviințat pentru reclamanți proba cu înscrisuri și pentru pârâtă proba cu înscrisuri și proba cu interogatoriul reclamanților, respingând proba testimonială cu un martor, solicitată de reclamanți. Totodată, a unit cu fondul cauzei, în temeiul art. 137 alin. 2 Cod procedură civilă excepția inadmisibilității și pe cea a nulității cererii de chemare în judecată.
Prin încheierea de ședință de la termenul din 31.01.2012 (f.213), instanța a respins excepția de necompetență materială a instanței. Instanța a pus în vedere reclamanților să se prezinte la ultimul termen pentru a fi administrată proba cu interogatoriul lor.
Aceștia s-au prezentat la 03.04.2012, răspunsurile lor fiind consemnate și atașate la dosar.
Prin sentința civilă nr.9371/02.05.2012, Judecătoria Iași a pronunțat hotărârea cu următorul dispozitiv:
“Respinge ca neîntemeiată excepția inadmisibilității, ridicată de pârâtă.
Admite în parte cererea formulată de către reclamanții M. A.-C., M. M.-C., ambii domiciliați în P., ., etaj 3, ., P. D. și P. M., în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A., cu sediul în București, sector 6, ..6A, și S.C. B. S.A. – SUCURSALA IAȘI, cu sediul în Iași, ..2A, jud.Iași, așa cum a fost precizată la data de 06.03.2012 (fila 223).
Constată nulitatea absolută a următoarelor clauze prevăzute în contractul de credit nr.HL_ din 24.03.2008, intervenit între M. A.-C., M. M.-C., în calitate de împrumutați, P. D. și P. M., cu domiciliul procesual ales la C..Av. L. M., în Iași, ..4, ., jud.Iași, în calitate de garanți ipotecari, și S.C. B. S.A., în calitate de Bancă: art.4 pct.5; art.4 pct.10 lit.d; art. 5.9 (paragraful ultim).
Constată nulitatea absolută parțială a clauzei prevăzute de art.4 pct.10 lit.c din același contract, adică numai în ceea ce privește sintagma „care poate fi modificat oricând de către bancă, pe întreaga perioadă de creditare”.
Obligă pârâtele să restituie reclamanților M. A.-C., M. M.-C. echivalentul în lei al sumei de_,50 CHF (franci elvețieni), adică suma de_,36 lei, reprezentând contravaloarea plății suplimentare impuse de Bancă peste nivelul dobânzii stabilite în contractul de credit.
Menține celelalte prevederi contractuale indicate de reclamanți ca fiind abuzive și respinge cererea de restituire a comisionului de acordare credit, precum și cererea de constatare ca nul absolut a actului adițional la contractul de credit, dintre aceleași părți, depus la filele 48-51.
Respinge cererea de obligare a pârâtelor la plata de daune morale.
Obligă pe pârâte să plătească reclamanților 1500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea onorariului de avocat plătit avocatei L. M..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la data comunicării.
Pronunțată în ședință publică, azi, 02.05.2012.”.
Prin decizia nr.13.03.2013 pronunțată de Tribunalul Iași, această instanță a dat următoarea soluție:
“Admite excepția lipsei dovezii calității reclamanților M. A.-C. și M. M.-C. de reprezentanți ai reclamanților P. D. și P. M..
Respinge recursul declarat de S.C. B. S.A. București împotriva sentinței civile nr. 9371/2.05.2012 a Judecătoriei Iași.
Admite recursul declarat de M. A.-C. și M. M.-C. împotriva sentinței civile nr. 9371/2.05.2012 a Judecătoriei Iași, pe care o casează în parte.
Anulează cererea formulată de reclamanții M. A.-C. și M. M.-C. în numele reclamanților P. D. și P. M. în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.A. București și S.C. B. S.A.- Sucursala Iași.
Trimite spre rejudecare aceleiași instanțe capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a actului adițional la contractul de credit nr. HL_/24.03.2008, încheiat între părți, a caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la pct.1 și 2 din Anexa 1 la actul adițional menționat anterior și obligarea pârâților la emiterea unui nou plan de rambursare a creditului începând cu luna septembrie 2008.
Menține celelalte dispoziții al sentinței atacate.”
În consecință, dosarul a fost reînregistrat pe rolul Judecătoriei Iași la 10.06.2013, cu numărul menționat în antet. Față de acest dispozitiv, nu au fost citați și reclamanții P. D. și P. M..
După respingerea cererii de abținere a judecătorului ce intră în componența aceluiași complet care a soluționat dosarul și în primul ciclu procesual, instanța a interpelat reclamanții cu privire la o . aspecte prin încheierea din 10.09.2013 (f.23), după cum s-a arătat în secțiunea I’.1 a acestei hotărâri.
III. Situația de fapt
Contractul de credit nr.HL_ din 24.03.2008 (f.5-15) a intervenit între M. A.-C., M. M.-C., în calitate de împrumutați, P. D. și P. M., în calitate de garanți ipotecari, și S.C. B. S.A., în calitate de Bancă, prin care împrumutații au primit suma de_ CHF.
Clauzele avute în vedere de reclamanți sunt următoarele:
- 4.5 Pe parcursul derulării contractului, cu excepția perioadei menționate la punctul 4.1 (nm: primele 6 luni), Banca își rezervă dreptul de a modifica dobânzile și/sau comisioanele bancare.
- 4.10 Pentru creditul acordat, Împrumutatul va plăti următoarele comisioane:
a. comision de acordare de 2%, calculat la valoarea creditului, plătibil o singură dată, la acordarea creditului;
c. comision de rambursare anticipată, de 3,50%, calculat la suma plătită anticipat, care poate fi modificat oricând de către bancă, pe întreaga perioadă de creditare;
d. alte comisioane stabilite de bancă pentru orice modificări ale condițiilor de creditare inițiale, solicitate de către client.
- 5.8 Dintre sumele achitate de Împrumutat, Banca va acoperi datoriile acestuia în următoarea ordine: primele de asigurare, comisioane, dobânzile penalizatoare, dobânda curentă, ratele de credit restante și ratele de credit curente.
- 5.9 (paragraful ultim) Comisionul de rambursare anticipată poate fi modificat de Bancă în perioada de rambursare a creditului.
- 6.6 Creanțele menționate la punctele 6.1 și 6.2 înseamnă dreptul împrumutatului de a cere debitorilor cedați să facă plata sumelor de bani datorate acestuia în temeiul oricărui contract de muncă și, implicit, dreptul împrumutatului de a primi respectiva plată; include orice venituri salariale și asimilate salariilor în lei/valută, prezente sau viitoare;
- 8.3 Împrumutatul, codebitorul și garanții nu vor înstrăina bunurile aduse în garanție în favoarea Băncii, fără aprobarea prealabilă a acesteia. Fără a prejudicia prevederile din prezentul contract, Banca va înregistra la Cartea Funciară și Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare ipoteca pe bunurile imobiliare aduse în garanție, inclusiv toate îmbunătățirile sau adăgările (în măsura în care nu sunt considerate “ameliorații”, conform art.1777 C.Civ.), precum și garanția reală mobiliară asupra creanțelor existente sau viitoare și soldului contului curent, constituită prin prezentul contract și cesiunea despăgubirii, derivând din polițele de asigurare, pentru a asigura prioritatea conform art.35 alin.2 din Titlul VI al legii 99/1999 […], pe cheltuiala împrumutatului.
- 8.4 fără a prejudicia prevederile art.5.12 și 5.13 de mai sus, neîndeplinirea de către împrumutat a oricărei obligații din prezentul contract dă dreptul Băncii de a declara soldul creditului scadent imediat, indiferent de graficul de rambursare și, ca urmare, să ia orice măsură pe care o consideră necesară pentru a-și recupera pagubele cauzate în acest mod, cu condiția notificării prealabile a Împrumutatului de către Bancă, conform prevederilor art.9.4 din contract.
Conform art.5.12 și 5.13, “în cazul întârzierii la plată, banca va transmite împrumutatului o notificare prin scrisoare recomandată, prevenindu-l asupra consecințelor încălcării Contractului”, respectiv “în cazul în care, în termen de 60 de zile de la primirea notificării respective, împrumutatul nu-și execută obligațiile, Banca are dreptul să declare creditul exigibil anticipat”.
Reclamanții au depus un grafic cu diferența între valorile din scadențar bancă și valorile calculate în funcție de LIBOR 3M + marja 0 (f.199) și o notă de calcul privind suma suplimentară plătită de ei (f.224), în cea de-a doua fiind prezentată o comparație privind suma achitată (conform scadențarului băncii, cu dobânda egală cu indicile intern plus marjă zero) și cea care ar fi trebuit achitată (cu dobânda egală cu Libor 3M plus marja zero). Diferența ce a rezultat între sume a fost de_,50 franci elvețieni.
Pârâta nu a contestat acest din urmă tabel, limitându-se să afirme doar că dobânda nu este cuprinsă într-o clauză abuzivă.
La dosar a fost depus și un act adițional la contractul de credit, nesemnat de reclamanți (f.44). Prin adresa nr.1431/17.09.2010 (f.35) și prin adresa nr.313/14.02.2011 (f.37), ei și-au exprimat dezacordul cu privire la clauzele actului adițional
IV. Analiza fondului cauzei
Nu vor fi reluate considerentele privind caracterul abuziv al clauzelor contractuale, deoarece acestea au fost deja expuse în prima sentință, instanța trebuind acum să analizeze doar solicitarea de emitere a unui nou grafic de rambursare și cea de anulare a actului adițional.
1. În ceea ce privește emiterea noului grafic de rambursare, se observă, în primul rând, că pârâta ar trebui să emită din proprie inițiativă un astfel de document, care oricum are un caracter pur formal, dar și faptul că pârâții sunt ținuți practic oricum să execute contractul în conformitate cu clauzele acestuia, interpretate în lumina sentinței civile nr.9371 din 02.05.2013, astfel încât ar putea să facă singuri astfel de calcule.
Având însă în vedere dispozițiile din cap.VI al legii 296/2004, de art.27 lit.b din același act normativ, dar și alte dispoziții în materie (naționale sau europene), este indubitabilă obligația profesionistului de a informa consumatorul asupra tuturor aspectelor ce țin de raporturile lor contractuale.
Emiterea unui grafic de rambursare reprezintă o modalitate esențială prin care consumatorul este informat asupra obligațiilor pe care le are de îndeplinit în relația cu Banca. Importanța sa este la un asemenea nivel încât de foarte multe ori graficele în discuție (scadențare) reprezintă anexe la contractul principal.
Prin urmare, instanța va admite în parte cererea reclamanților, sub acest aspect.
Față de cererea lor ca dobânda să se calculeze conform prevederilor legale în vigoare, prin utilizarea indicelui LIBOR CHF, instanța constată că, într-adevăr, art.37 lit.a din OUG 50/2010 pevede că “în contractele de credit cu dobândă variabilă […] dobânda va fi raportată la fluctuațiile indicilor de referință EURIBOR/ROBOR/LIBOR/rata dobânzii de referință a BNR, în funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă, fixă pe toată durata derulării contractului”.
Cu toate acestea, art.39 din legea 288/2010 de aprobare a acestei ordonanțe de urgență a prevăzut în mod clar că “articolul 95 se modifica și va avea următorul cuprins: prevederile prezentei ordonante de urgență nu se aplică contractelor în curs de derulare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, cu exceptia dispozițiilor art. 37^1, ale art. 66—69 si, in ceea ce priveste contractele de credit pe durata nedeterminata existente la data intrarii in vigoare a prezentei ordonante de urgenta, ale art. 50—55, ale art. 56 alin. (2), ale art. 57 alin. (1) si (2), precum si ale art. 66—71.”
Cum art.37 lit.a din OUG 50/2010 nu e printre cele enumerate de textul de mai sus, rezultă că el nu se aplică și contractului din speță, având în vedere data acestuia, astfel încât instanța nu are un temei pentru a stabili vreunul dintre acei indici ca fiind de referință.
În consecință, va obliga pârâtele să emită un nou plan de rambursare a creditului începând cu septembrie 2008, în conformitate cu sentința civilă nr.9371 din 02.05.2013, adică respectând dobânda stabilită prin contractul inițial, fără modificări ulterioare ale acesteia.
2. În ceea ce privește nulitatea actului adițional și a clauzelor sale, instanța reține că acesta a fost întocmit de intimate sub imperiul și tinzând spre alinierea la dispozițiile OUG 50/2010.
La acel moment, simpla nesemnare a acestuia de către consumatori nu putea constitui un motiv de nulitate, conform dispozițiilor art.95 alin.2 și alin.5 din acest normativ, care prevăd că modificarea contractelor aflate în derulare se va face prin acte adiționale în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și că nesemnarea de către consumator a actelor adiționale prevăzute la alin.2 este considerată acceptare tacită.
Această dispoziție era una de favoare pentru consumatori, obligând profesionistul să modifice clauzele care nu respectau exigențele OUG 50/2010.
Art.II alin.2 din Legea 288/2010 (care a stabilit, așa cum s-a arătat anterior, că ordonanța nu se mai aplică și contractelor care erau în desfășurare la data intrării ei în vigoare) a reglat și această problemă, prevăzând că Actele Aditionale Incheiate si semnate până la data intrării în vigoare a prezentei legi în vederea asigurării conformității contractelor cu prevederile ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2010 își produc efectele în conformitate cu Termenii contractuali agreați între părți.
A..2 a stabilit că „actele adiționale nesemnate de către consumatori, considerate acceptate tacit până la data intrării în vigoare a prezentei legi, își vor produce efectele în conformitate cu termenii în care au fost formulate, cu excepția cazului în care consumatorul sau creditorul notifică cealaltă parte în sens contrar, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”.
După cum s-a arătat, prin adresa nr.1431/17.09.2010 și prin adresa nr.313/14.02.2011, reclamanții și-au exprimat dezacordul cu privire la clauzele actului adițional, cel de-al doilea act încadrându-se în termenul de 60 de zile de la . legii 288/2010 (3 ianuarie 2011) și putând fi asimilată cu notificarea cerută de lege.
Prin urmare, actul adițional propus de Bancă nu mai poate produce efecte.
În consecință, instanța va constata nulitatea absolută a actului adițional din 2010 la contractul de credit nr.HL_ din 24.03.2008 și va constata ca fiind rămasă fără obiect cererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la pct.1 și 2 din anexa la actul adițional menționat anterior, fiind evident că nu se mai impune analizarea acestuia în condițiile în care întregul act a fost anulat.
V. Cheltuieli de judecată
În temeiul art.274 C.pr.civ., instanța va obliga pârâtele să plătească reclamanților 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea parțială a onorariului de avocat a cărui achitare a fost dovedită cu chitanța nr._/26.11.2013.
Astfel, instanța a făcut aplicarea art.274 alin.3 C.pr.civ., deoarece nu sunt justificate alte cheltuieli suplimentare atât de mari, în niciun caz la același nivel cu cele anterioare, în condițiile în care avocatul părților pusese concluzii și înainte de casarea cu trimitere spre rejudecare a dosarului cu privire la aceleași chestiuni, prezentul litigiu fiind doar o completare a celui anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite în parte cererea formulată de către reclamanții M. A.-C. și M. M.-C. (ambii domiciliați în P., . C6, scara C, etaj 3, .) în contradictoriu cu pârâtele S.C. B. S.A. (cu sediul în București, sector 6, ..6A) și S.C. B. S.A. – Sucursala Iași (cu sediul în Iași, ..2A, jud.Iași), așa cum a fost precizată la data de 06.03.2012 (fila 223 din dosarul inițial).
Constată nulitatea absolută a actului adițional din 2010 la contractul de credit nr.HL_ din 24.03.2008 și constată ca fiind rămasă fără obiect cererea privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor prevăzute la pct.1 și 2 din anexa la actul adițional menționat anterior.
Obligă pârâtele să emită un nou plan de rambursare a creditului începând cu septembrie 2008, în conformitate cu sentința civilă nr.9371 din 02.05.2013, adică respectând dobânda stabilită prin contractul inițial, fără modificări ulterioare ale acesteia.
Obligă pârâtele să plătească reclamanților 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând contravaloarea parțială a onorariului de avocat.
Cu recurs, în 15 zile de la data comunicării.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2013.
Președinte Grefier
Z.L.F.M. R.M.G.
Red/ Tehnored Z.L.F.M.
6 ex./30.01.2014
| ← Reziliere contract. Sentința nr. 4/2013. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
