Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 31576/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier M. C. M.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamant . și pe pârât P. C., pârât P. E., având ca obiect actiune in raspundere contractuala.
La apelul nominal făcut în ședință publică la ordine de pe lista de ședință, se constată lipsa părților.
Instanța față de lipsa părților pentru a respecta dreptul la apărare al acestora, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată faptul că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile litigante ,după care,
Instanța procedează cu prioritate la verificarea competenței în baza dispozițiilor art. 131 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă și constată că este competentă material, general și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța invocă din oficiu și pune în discuția părților excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la penalitățile calculate pentru debite mai vechi de 3 ani.
Cauza este reținută spre soluționarea excepției anterior invocate cât și pe fond.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile, reține următoarele aspecte:
Prin cererea înregistrată la data de 01.10.2013 reclamanta ., societate în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI a chemat în judecată pârâții P. C. și P. E., solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 1290, 86 lei cu titlu de peanlități de întârziere pentru intervalul aprilie 2007 până în prezent.
În motivare, reclamanta a arătat că a furnizat pârâților, în temeiul contractului nr. 501/17.05.2007, energie termică și a emis facturile corespunzătoare.
Pârâții nu și-au îndeplinit obligația de plată a sumelor menționate în facturi. Întrucât nu au achitat sumele facturate, reclamantul a calculat penalități de întârziere în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (1) și (2) din convenție.
În drept au fost invocate prevederile art. 1270 C. civ., art. 1516 alin. (1) și art. 1169 C. civ., Legea nr. 325/2006, Ordinul ANRSC nr. 483/2008.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.
Cererea este scutită de la plata taxei de timbru.
A fost solicitată judecata în lipsă.
Pârâții, legal citați, nu s-au prezentat în instanță și nu au depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Instanța a încuviințat și administrat probele cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și proba cu expertiza contabilă.
La termenul din 11.12.2013 instanța a invocat din oficiu și a pus în discuția contradictorie a părților excepția presripției dreptului material la acțiune cu privire la sumele datorate pentru un interval anterior mai mare de 3 ani.
Analizând probele administrate, instanța reține următoarele aspecte:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune:
Legea aplicabilă prescripției este, în raport de momentul începerii termenului de prescripție, Decretul nr. 167/1958.
Penalități.
Verificând facturile depuse la dosarul cauzei de către reclamantă, instanța reține că facturile au fost emise atât pentru debitul principal – respectiv sumele datorate pentru energia termică pentru prepararea apei calde menajere – cât și pentru penalitățile datorate de pârâți.
Deși din punct de vedere al legii civile, emiterea facturilor pentru penalități nu este necesară, acestea fiind datorate în temeiul contractului, reclamanta emite aceste facturi pentru a exista o justificare în contabilitatea societății cu privire la aceste sume precum și pentru a a aduce la cunoștința clientului valoarea penalităților datorate.
Emiterea facturilor pentru penalități nu poate, în nici un caz, să facă să curgă un nou termen de prescripție pentru penalități.
Penalitățile se prescriu odată cu debitul principal, emiterea unei facturi distincte pentru penalități neavând semnificația unui act întrerupător de prescripție, ceea ce înseamnă că termenul de prescripție a dreptului de a solicita penalitățile de întârziere începe să curgă de la scadența obligatiei de plată a debitului principal generator de penalități.
Cu toate acestea prezenta cauză prezintă o particularitate, în sensul că pârâții au recunoscut, potrivit art. 7 pct. 1 din convenție, sumele datorate până la momentul încheierii contractului individual de furnizare a energiei termice.
Astfel, pârâții, prin caluza mai sus-menționată, au recunoscut sumele indicate în anexa D la convenție.
Analizând anexa D la convenție (f. 10), instanța constată că aceasta face referire expresă chiar la suma de 1315, 61 lei, sumă din care, conform componenței sold clienți la data de 11.07.2013 (f. 19), pârâții mai au de achitat un rest de 1290, 86 lei, adică exact suma solicitată de reclamant prin cererea de chemare în judecată.
Este adevărat că recunoașterea debitului reprezintă un caz de întrerupere a termenului de prescripție și că de la momentul recunoașterii începe să curgă un nou termen de prescripție de 3 ani, dar acel termen s-a împlinit cel mai târziu la data de 17.05.2010.
Plata parțială a debitului poate echivala cel mult cu o recunoaștere a sumei achitate, ceea ce conduce la concluzia că plata parțială nu întrerupe termenul de prescripție pentru restul neachitat, cum este cazul sumei de 1290, 86 lei.
Mai mult decât atât, suma de 1290, 86 lei se regăsește în cuprinsul unei facturi emise la data de 31.05.2010 (f. 24), deci, chiar dacă am îmbrățisa punctul de vedere potrivit cu care o plată parțială întrerupe termenul de prescripție pentru întreaga datorie, termenul de prescripție tot ar fi împlinit, cel mai târziu la data de 31.05.2013, deci anterior formulării prezentei acțiuni.
În raport de argumentele reținute mai sus, instanța concluzionează că dreptul de a solicita obligarea pârâților la plata sumei de 1290, 86 lei era prescris la data formulării prezentei acțiuni, motiv pentru care va admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și va respinge în consecință acțiunea.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la suma de 1290, 86 lei.
Respinge cererea formulată de reclamantul ., cu sediul în Iași, Calea Chișinăului, nr. 25, societate în insolvență, prin administrator judiciar MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârâții P. C. și P. E., cu domiciliul în Iași, ., nr. 5, ., ..
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11.12.2013.
Președinte, Grefier,
RED.G.T./TEH .G.T.
4ex/21.02.2014
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Ordonanţă preşedinţială. Hotărâre din 24-09-2013,... → |
|---|
