Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 9382/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9382/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 19-06-2013 în dosarul nr. 35181/245/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică de la 19 Iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE O. P.
Grefier G. S.
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 9382
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant V. M. C. B. P. MANDATAR P. SELIG, reclamant Z. V. T. P. MANDATAR P. SELIG, reclamant V. D. P. MANDATAR P. SELIG și pe pârât I. N., pârât M. IAȘI P. PRIMARUL MUNICIPIULUI IAȘI, având ca obiect constatare nulitate act juridic evacuare.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 12.06.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentință civilă, când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
INSTANȚA,
Deliberând, constată că:
P. actiunea inregistrata pe rolul acestei instante sub nr._, reclamantii V. M. C. – B., Z. V. T. si V. D., prin mandatar P. Selig, au chemat in judecata pe pârâtii I. N. si M. Iasi prin reprezentant legal Primarul mun.Iasi, solicitand ca, in baza probatoriului administrat, să se dispună:
- constatarea nulității contractului de inchiriere nr.1649/19.05.2009 perfectat intre M. Iasi, prin Directia de Administrare a Patrimoniului Public si Privat – Serviciul de Administrare Spatii cu Destinatia de Locuinte, in calitate de locator si pârâta I. N., in calitate de locatar, motivat de faptul că incheierea contractului de inchiriere s-a facut pe o cauza falsă, ilicita si cu fraudarea drepturilor reclamantilor;
- evacuarea neconditionata a pârâtei I. N. din imobilul construit si neconstruit situat in Iasi, ..55, imobil proprietatea reclamantilor;
- obligarea pârâtilor la plata cheltuielilor de judecata.
În motivare, reclamantii au arătat ca imobilul situat in Iasi, ..55 a fost proprietatea autorilor lor, preluat abuziv de autoritățile socialiste. Imobilul a facut obiectul cererilor de restituire in baza Legii10/2001, fiind restituit in natura prin dispozitia Primarului mun.Iasi nr.1673/10.11.2009 ca urmare a sent.civ.nr.1140/06.06.2007, pronuntata de Tribunalul Iasi, hotărâre definitiva prin dec.civ.nr.24/04.02.2009 a Curtii de Apel Iasi.
Imobilul a fost intabulat in Cartea Funciara a mun.Iasi si a facut obiectul procesului – verbal de predare – primire emis de pârâta M. Iasi, prin Directia de Administrare a Patrimoniului Public si Privat – Serviciul de Administrare Spatii cu Destinatia de Locuinte sub nr._/19.07.2010, data la care reclamantii au luat la cunostinta de existenta contractelor de inchiriere perfectate de primărie cu persoanele ce locuiesc in imobil, respectiv: Cufner F. E., I. N. si I. I..
P. notificarea nr.226/N/20.08.2010, cele trei chiriase au fost notificate de reclamanti, aducându-li-se la cunostinta faptul că imobilul era scos la vânzare la pretul de 150 euro/mp, ca in conformitate cu disp.Legii 10/2001, au drept de preemptiune, ca sunt datoare cu plata lipsei de folosință. Notificarea a fost ignorata.
Au mai arătat ca in primavara anului 2011 au primit o oferta de cumpărare a imobilului pentru pretul de 160.000 euro. Pârâtei I. N. i s-a adresat o nouă notificare, nr.98/31.05.2011, prin care i se comunica un pret oferit de cumpărător, i se reamintea dreptul de preemtiune la cumpărare, propunându-i-se si un schimb de locuinte, nominalizându-se aceste locuinte si proprietarii lor. I s-a comunicat pârâtei si cuantumul lipsei de folosință pe anul 2011, la nivelul a 25% din veniturile sale lunare, venituri comunicate de sora pârâtei.
La această notificare, pârâta a răspuns cu scrisoarea datata 16.06.2011 in sensul ca nu doreste să cumpere imobilul, dar nici nu accepta schimbul de locuinte propus. In ceea ce priveste chiria, pârâta a considerat ca aceasta depăseste posibilitățile sale financiare. Urmare a acestui răspuns, reclamantii i-au comunicat o nouă notificare – nr.124/2011, notificare prin care i se punea in vedere lipsa unui contract de inchiriere cu adevăratii proprietari ai imobilului, modalitatea de stabilire a lipsei de folosință si textele legale aplicabile, precum si cererea de evacuare a imobilului in termen de 15 zile.
Raportat la capătul I de cerere, reclamantii au arătat ca hotararea prin care au redevenit proprietari asupra imobilului situat in Iasi, ..55, respectiv dec.civ.nr.24/04.02.2009 a Curtii de Apel Iasi, era executorie fata de pârâtul M. Iasi, care de la acea data a pierdut dreptul de administrare a imobilului, astfel că perfectarea contractului de inchiriere la peste trei luni de la data pierderii dreptului de administrare a fost fondata pe o cauza falsă, ilicita si cu fraudarea drepturilor proprietarilor reclamanti.
Au mai arătat ca incheierea contractului de locatiune intre DAPPP Iasi si pârât nu are un scop imediat ( causa proxima), deoarece, cel putin in persoana „loatorului”, prefigurarea mintala a contraprestatiei nu exista. Mai mult, „locatorul”, la momentul perfectării contractului, stia ca nu mai are aceasta calitate si prin urmare nu putea avea reprezentarea chiriei pe care a stipulat-o in contract, stiind in mod indubitabil ca aceasta nu i se cuvenea.
Cauza este si ilicită, fiind contrară legii, ordinii publice, constituind un mijloc de eludare a unor norme speciale, imperative, cum sunt disp.Legii 10/2001si ale OG 40/1999.
In ceea ce priveste imoralitatea contractului de inchiriere, au arătat ca nu exista vreun dubiu, pârâta DAPPP Iasi cunoscând faptul că inchiriază bunul altuia, dând astfel dovada de rea-credință, fapt ce atrage nulitatea. Sanctiunea nulității intervine si in situatia incălcării disp.art.1225 alin.2 C.civ., conform cu care obiectul contractului trebuie sa fie determinat si licit. In speta, operatiunea juridică a locatiunii nu putea fi declansata de catre DAPPP Iasi care nu mai avea calitatea de locator/administrator al imobilului, fapt ce determina caracterul ilicit, contrar ordinii publice si bunelor moravuri.
Raportat la al doilea capăt de cerere – evacuarea neconditionata a pârâtei I. din imobil se impune, intrucât aceasta nu are nici calitatea, nici dreptul de a ocupa un imobil proprietatea reclamatilor. Desi pârâta se prevaleaza de existenta contractului de inchiriere perfectat cu DAPPP Iasi, urmare a primului capăt de cerere, aceasta apărare nu mai poate fi opusă reclamantilor, cu atat mai mult cu cât dispozitiile legale aplicabile impuneau perfectarea contractului de inchiriere cu proprietarii imobilului. In conditiile in care pârâta a refuzat o asemenea ofertă, aceasta are doar cel mult calitatea de tolerată.
Reclamantii au mai arătat ca actiunea in evacuare in speta este fondata pe lipsa titlului locativ al pârâtilor, ca expresie a răspunderii civile delictuale ( art. 1349 C.civ.), având totodata in vedere faptul că refuzul „chiriasilor” manifest exprimat, exclude beneficiul „protectiei” asigurat ( abuziv) de disp.OG 40/1999, având in vedere prevederile art. 7 din OG 40/1999 coroborat cu refuzul pârâtei de a incheia un contract de inchiriere cu adevăratii proprietari. Eliberarea locuintei sau evacuarea, in cazul in care chiriasul nu procedează ca atare de bunăvoie, poate si trebuie dispusă de catre instanță atunci când chiriasul sau fostul chirias nu comunica proprietarului, in scris, cu confirmare de primire, cererea pentru incheierea unui nou contract de inchiriere, in termen de cel mult 30 zile de la primirea notificarii făcute de proprietar. Tot astfel si in cazul in care chiriasul sau fostul chirias nu răspunde in scris sau refuză nejustificat incheierea unui nou contract de inchiriere in termen de 60 zile de la primirea notificarii. In aceste situatii, proprietarul imobilului retrocedat are dreptul de a cere in justitie evacuarea neconditionata a locatarilor, cu plata daunelor – interese.
In drept, reclamantii au invocat disp.Legii 10/2001, OUG 40/1999, art.555, 1225, 1235, 1831 C.civ.
Atasat actiunii, au depus in copie inscrisuri (f.6-39).
Actiunea a fost legal timbrata.
Impotriva modului de stabilire a taxei de timbru, reclamantii au formulat cerere de reexaminare, respinsă ca tardiv formulata prin incheierea din data de 31.01.2013.
Legal citată, pârâta I. N. a formulat intâmpinare (f.49), prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantilor, arătând că prin notificarea nr.226N/2010, comunicata la data de 24.09.2010, reclamantii i-au adus la cunostinta ca au preluat imobilul prin procesul – verbal de predare – primire nr._/19.07.2010, data la care i s-a notificat ca nu mai datorează chirie catre DAPPP Iasi, ci către reclamanti, in calitate de proprietari, si ca are obligatia de a plati chiria, in acelasi cuantum cu cel prevăzut in contractul nr.1649/19.05.2009, incheiat cu mun.Iasi, mandatarului reclamantilor - av.P. Selig – prin mandat postal sau persoanl sub semnătură, obligatie pe care si-a indeplinit-o. Practic, reclamantii au fost de acord cu prelungirea inchirierii, in aceleasi conditii pe care ea le-a contractat cu Primăria Iasi.
Pârâta a mai arătat ca in data de 02.06.2011 i s-a comunicat o noua notificare, prin care reclamantii i-au solicitat, pentru anul 2011, o chirie majorata la suma de 195 lei, reprezentând 25% din venitul său lunar si i s-a propus un schimb de locuinta cu o garsonieră in Iasi, ..116, ., . chirie, sustin reclamantii, de 330 lei in sarcina sa ( chiria garsonierei fiind de 660 lei, din care reclamantii ar suporta jumătate. Nu a putut fi de acord cu cele solicitate, pe baza mai multor considerente aduse la cunostinta reclamantilor prin adresa cumunicata la 07.07.2011:
Beneficiază de protectie, potrivit OUG 40/1990, in calitatea sa de chirias, conform contractului de inchiriere nr.1649/19.05.2009, valabil pentru perioada 19.05.2009 – 19.05.2014. Chiria propusa de reclamanti reprezenta 25 % din venitul său si nu 15 %, asa cum prevăd disp.art.31 alin.1 din OUG 40/1999.
Referitor la schimbul de locuinte propus de reclamanti in anul 2011, refuzul său a fost justificat, in conditiile in care nu a avut cunostinta daca imobilul oferit in schimb indeplinea exigentele minime prevăzute in anexa nr.1 la Legea 146/1996, conform art. 23 din OUG 40/1999. I s-a propus la schimb o garsonieră cu o chirie de patru ori mai mare decât cea pe care o achită pentru imobilul ce face obiectul contractului de inchiriere nr.1649/19.05.2009, chiria de 330 lei fiind impovărătoare pentru ea, deoarece reprezintă peste 40% din venitul său lunar.
In conditiile in care reclamantii au avut cunostinta de contractul de inchiriere nr.1649/19.05.2009 si au incasat chiria mentionata in acest contract incepând cu luna iulie 2010 pana in prezent, pârâta a arătat ca apreciază a nefondata actiunea.
Pârâta a mai aratat ca in dosarul nr._/245/2011 al Judecătoriei Iasi, având ca obiect ordonanta presedintială – evacuare -, a fost respinsă cereea formulata de reclamantii din prezenta cauză de evacuare a sa din imobilul situat in Iasi, ..55, hotărâre rămasă irevocabilă.
In drept, pârâta a invocat disp.art.115 C.pr.civ., OUG 40/1999, cu modificarile si completările ulteriroare.
Atasat intâmpinării, a depus in copie certificata inscrisuri (f.51-67).
Legal citat, pârâtul M. Iasi – prin primar a depus intâmpinare (f.85), prin care a solicitat respingerea actiunii. A arătat ca pârâta I. N. a avut calitatea de chirias al municipiului Iasi incepând din anul 1997, ultimul contract de inchiriere, nr.1649/19.05.2009, cu valabilitate 5 ani, fiind incetat incepând cu data de 10.11.2009, ca urmare a punerii in aplicare a dispozitiei nr.1673/10.11.2009. A invocat disp.art. 25 alin.1 si 4 din Legea 10/2001, arătând că dispozitia Primarului nr.1673/10.11.2009 constituie titlu de proprietate asupra imobilului din ..55, din momentul rămânerii definitive a acesteia. Ulterior emiterii dispozitiei de atribuire in natura a imobilului, DAPPP Iasi, prin adresa nr._/28.04.2010 a instiintat-o pe chiriasa I. N. ca imobilul situat in ..55 nu mai figureaza in evidentele institutiei pârâte si ca i-a incetat calitatea de chirias, urmând să intocmească contract de inchiriere cu proprietarii imobilului revendicat. In momentul incheierii contractului de inchiriere nr.1649/19.05.2009, nu era emisa dispozitia Primarului nr.1673/10.11.2009, inscris care constituie titlu de proprietate. La momentul incheierii contractului de inchiriere nu s-au incălcat disp.art. 966 si 968 C.civ.
Pârâtul a mai arătat ca, constatarea nulității unei conventii pentru cauza falsă si ilicită se poate face numai daca reclamantii răstoarnă prezumtia de valabilitate a cauzei – art. 967 VCC – prin probarea caracterului ilicit al acesteia. Contractul de inchiriere a fost incheiat cu respectarea art. 948 VCC si Legii 10/2001.
Atasat intâmpinării, a depus in copie certificata inscrisuri (f.87-99).
Reclamantii au depus răspuns la intâmpinarea depusa de pârâta I. N. (f.106).
In probatiune, s-a incuviintat reclamantilor proba cu inscrisuri si proba cu interogatoriul pârâtilor, iar acestora din urmă li s-a incuviintat proba cu inscrisuri. La termenul din 22.05.2013, reclamantii au renuntat la proba cu interogatoriul pârâtelor.
Analizând actele si lucrările dosarului, instanta retine următoarele:
Reclamantii au dobândit in baza Legii 10/2001, prin sent.civ.nr.1140/06.06.2007 pronuntata de Tribunalul Iasi, modificata prin dec.civ.nr.24/04.02.2009 pronuntata de Curtea de Apel Iasi (f.29), imobilul situat in Iasi, ..55, prin restituire in natură. P. sent.civ. nr.1140/06.06.2007 pronuntata de Tribunalul Iasi s-a dispus obligarea Primarului Mun.Iasi sa emita dispozitie de restituire in natură a imobilului sus – amintit ( dispozitie mentinută prin decizia Curtii de Apel Iasi).
Abia la data de 10.11.2009 a fost emisa Dispozitia Primarului mun.Iasi de restituire in natură, catre reclamanti, a imobilului situat in Iasi, ..55 (f.98), format din constructii si suprafata de 1139 mp. P. procesul – verbal de predare – primire incheiat la 19.07.2010 (f.96) s-a procedat la predarea – primirea catre reclamantii V. M. C. – B., Z. V. T. si V. D. a imobilului sus – amintit, aducându-li-se la cunostință reclamantilor ca spatiul de locuit este ocupat de familiile de chiriasi: Cufner F. E., I. N. si I. E..
Anterior, imobilul situat in Iasi, ..55 a facut obiectul unor contracte de inchiriere sucesive incheiate de Consiliul Local Iasi in calitate de locator si pârâta I. N. in calitate de locatar. Contractul nr.1649/01.10.2002 (f.87) a avut valabilitate pana la 01.10.2007, nefiind indicii in sensul prelungirii acestuia sau cel putin al unei cereri in acest sens, adresate locatorului de catre chirias .
La 3 luni după pronuntarea dec.civ.nr.24/04.02.2009 de către Curtea de Apel Iasi, prin care s-a dispus obligarea Primarului Mun.Iasi sa emita dispozitie de restituire in natură a imobilului sus – amintit, M. Iasi – in calitate de locator, reprezentat prin Primar, a incheiat cu pârâta I. N. contractul de inchiriere nr.1649/19.05.2009 având ca obiect imobilul restituit in natura reclamantilor, cu o valabilitate stipulata de 5 ani, pana la 19.05.2014, cu posibilitatea de prelungire (f.6).
P. adresa nr._/28.04.2010 (f.97), pârâtul M. Iasi a comunicat pârâtei I. N. ca, incepând cu data de 01.12.2009, imobilul situat in ..55 nu mai figureaza in evidentele sale, in conformitate cu prev.Legii 10/2001 si a Dispozitiei 1673/10.11.2009, ca nu mai figureaza in calitate de chirias si că urmeaza a incheia contract de inchiriere cu proprietarii.
P. HCL Iasi nr.333/2012, in baza OUG 74/2007, pârâtei I. N. i s-a atribuit o locuinta situata in ., ..112), iar prin HCL 96/2013, s-a revocat atribuirea locuintei din ., ., parter catre pârâta I. N. (f.115).
Reclamantii ca au notificat persoanele care locuiau in imobil ca acesta este scos la vinzare, comunicându-le ca au un drept de preemtiune, iar in cazul respingerii ofertei li s-a propus un schimb de locuinta, cu indicarea adresei locuintei si a proprietarului. Pârâta I. N. a refuzat atât încheierea contractului de închiriere, cât și schimbul de locuință propus.
Reclamantii au solicitat prin prezenta actiune constatarea nulitatii absolute a contractului de inchiriere nr.1649/19.05.2009 motivat de faptul ca acesta ar fi fost incheiat având o cauza falsă, ilicită si cu fraudarea drepturilor lor.
În drept, instanta retine că prezentul litigiu se ghidează după dispozitiile anterioare actualului Cod Civil. Urmărind dispozițiile de aplicare a legii în timp inserate în art. 6 alin.2 Noul Cod Civil, instanța notează că unul dintre principiile fundamentale este reprezentat de neretroactivitatea legii civile. În acord cu art. 102 alin.1 din Legea 71/2011, „ contractul este supus dispozitiilor legii in vigoare la data cand a fost incheiat in tot ceea ce priveste incheierea, interpretarea, efectele, executarea si incetarea sa.” Cum contractul atacat in cauza a fost incheiat sub imperiul Codului civil de la 1864, dispozitiile acestuia urmeaza a fi aplicate.
Cauza actului juridic civil reprezintă obiectivul urmărit la incheierea acestuia, constituind o conditie de fond, esentială, de validitate si generala a oricărui act juridic civil. Pentru a fi valabilă, cauza trebuie sa existe, sa fie reală, licita si morala (art.966 – 968 C.civ. de la 1864). Potrivit art. 967 alin.1 C.civ., „conventia este valabilă, cu toate ca, cauza nu este expresă”, iar conform alin.2 al aceluiasi articol, „cauza este prezumata pana la dovada contrarie”.
Instanta va avea in vedere, in analiza motivelor actiunii, următoarele aspecte: in perioada 01.10.2007 - 19.05.2009, situatia imobilului situat in Iasi, ..55, sub aspectul inchirierii, este incertă, intrucât nu s-a facut dovada prelungirii contractului de inchiriere anterior, valabil pana la 01.10.2007. Chiar in conditiile prelungirii legale a contractului, in conditiile art. 14 din OUG 40/1999, ar fi trebuit să existe o cerere in acest sens, din partea chiriasului sau orice alt inscris emis de locator, care să stipuleze clar situatia imobilului, asa incât orice persoana interesata ( in special proprietarii de drept) să cunoasca dispozitiile legale ce ii sunt aplicabile. Nu rezultă astfel titlul in baza caruia pârâta I. N. a ocupat imobilul sus – mentionat in aceasta perioada.
Mai mult, cu vadita încălcare a dispozitiilor dec.civ.nr.24/04.02.2009 pronuntata de Curtea de Apel Iasi, care a stabilit calitatea de proprietar a reclamantilor, M. Iasi, prin primar ( debitorul obligatiei de a emite decizia de restituire in natura a imobilului), a incheiat contractul de inchiere atacat, desi nu mai avea atributul folosintei sau dispozitiei acestuia.
In jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului amintește că art. 1 din Protocolul nr. 1 cere înainte de toate ca o ingerință a autorității publice în dreptul de proprietate să vizeze nu numai un « scop legitim » conform « interesului general » ci și să păstreze un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat de orice măsură aplicată de stat, inclusiv măsurile destinate să reglementeze folosirea bunurilor unui individ. În cauze privind funcționarea unei legislații de mare amploare asupra locuinței, această apreciere poate conduce nu numai la extinderea ingerinței statului în libertatea contractuală și relațiile contractuale asupra pieții imobiliare, ci și la existența garanțiilor procedurale și a altora destinate să garanteze că funcționarea sistemului și impactul său asupra drepturilor patrimoniale ale proprietarului nu sunt nici arbitrare nici imprevizibile.
Curtea releva ca sistemul pus la punct prin OUG nr. 40/1999 nu este criticabil în sine. Cu toate acestea, din moment ce implica riscul de a impune locatorului o sarcină excesivă în privința posibilității de a dispune de bunul său, autoritățile sunt obligate să aplice proceduri sau mecanisme legislative previzibile și coerente, prevăzând anumite garanții pentru punerea lor în practică și incidența lor asupra dreptului de proprietate al locatorului să nu fie nici arbitrare nici imprevizibile. (a se vedea mutatis mutandis Cauza Burzo impotriva Romaniei, nr._/01, §§ 55 si 60; Cauza Radovicisi S. impotriva Romaniei, nr._/01, §§ 73 si 76)
După ce a examinat și a identificat dispozițiile defectuoase și lipsurile din OUG nr. 40/1999, Curtea a considerat că sancționarea proprietarilor care nu s-au conformat condițiilor de formă prevăzute de actul normativ ce le impunea o obligație la fel de grea ca cea de a lăsa foștii chiriași ai statului în imobilul lor timp de mai mulți ani, fără nici o posibilitate concretă și reală de a încasa chiria, a făcut să apese asupra lor o sarcină specială și exorbitantă de natură să întrerupă echilibrul just dintre apărarea dreptului individului la respectarea bunurilor sale și cerințele interesului general.( Cauza O. impotriva Romaniei, nr.5984/02, § 30).
In pofida dispozitiilor exprese stabilite de o instanță judecătorească si a jurisprudentei bogate a instantei europene in domeniu, dreptul reclamantilor in calitate de proprietari, de a folosi, in limitele legale, bunul lor, a fost nesocotit de catre pârâtul M. Iasi prin incheierea contractului in discutie. In locul emiterii dispozitiei de restituire in natura a imobilului catre adevăratii proprietari, pârâtul M. Iasi, cu vădită rea- credință, si-a arogat calitatea de proprietar – locator, paralizând dreptul reclamantilor de a intra in stăpânirea de fapt a imobilului.
P. motivarea oferită in intâmpinarea depusa, pârâtul își invoca de fapt propria incorectitudine pentru a obtine protectia judiciara a unui drept. Emiterea dispozitiei Primarului mun.Iasi nr.1673 cu intârziere – dispozitie ce face dovada proprietatii persoanei indreptatite asupra bunului imobil restituit, care are forta probanta a unui inscris autentic si constituie titlu executoriu pentru punerea in posesie, dupa indeplinirea formalitatilor de publicitate imobiliara, conform art. 25 alin.4 din Legea 10/2001 – pentru ca in aceasta perioada să incheie un contract de locatiune oferă convingerea instantei, fără nici un dubiu, că la incheierea acestuia nu a existat o cauza licita, că s-a urmărit fraudarea drepturilor reclamantilor si fraudarea legii, iar „fraus omnia corrumpit” . Fraudarea legii reprezintă operatiunea ce constă in folosirea anumitor dispozitii legale, insă nu in scopul pentru care acestea au fost edictate, ci in vederea eludării altor dispozitii legale imperative. Fraudarea legii a fost privita in practica judiciara si ca un caz particular de cauza ilicita ( in sensul de scop mediat contrar unor norme juridice imperative).
Existenta unei cauze ilicite sau imorale atrage ca si sanctiune nulitatea absolută a actului incheiat . In cauză nu se poate vorbi de o eventuala nulitate relativă a actului, raportat la lipsa calității de proprietar a locatorului, dacă co-contractantul este de bună – credință, având in vedere vadita intentie a locatorului de a incălca dispozitiile la care a fost obligat prin dec.civ. nr.24/04.02.2009 a Curtii de Apel Iasi.
Potrivit art. 14 din Legea 10/2001, „daca imobilul restituit prin procedurile administrative prevazute de prezenta lege sau prin hotarare judecatoreasca face obiectul unui contract de locatiune, concesiune, locatie de gestiune sau asociere in participatiune, noul proprietar se va subroga in drepturile statului sau ale persoanei juridice detinatoare, cu renegocierea celorlalte clauze ale contractului, daca aceste contracte au fost incheiate potrivit legii.”
Or contractul atacat prin prezenta actiune nu a fost incheiat in conditiile legii, ci cu incălcarea acesteia, astfel incât nu i se poate recunoaste legitimitatea. Chiar daca contractul a fost desfiintat prin vointa locatorului, constatarea nevalabilității sale produce o . consecinte juridice pentru proprietari si ocupantul imobilului, cu atat mai mult cu cât pârâta I. N. a refuzat schimbul de locuinte propus de reclamanti, dar si ocuparea locuintei propuse de M. Iasi prin HCL 333/2012, fiind foarte posibil ca si la acest moment pârâta să ocupe imobilul restituit reclamantilor.
Constantând că incheierea contractului de inchiriere nr.1649/19.05.2009 s-a facut cu fraudarea drepturilor reclamantilor si având la baza o cauză ilicită, instanta urmează a constata nulitatea absolută a acestuia, admitând primul capăt de cerere formulat.
Din probatoriu, se constata ca parata I. N. ocupa imobilul situat in Iasi, ..55, fara a opune un titlu locativ valabil reclamantilor proprietari. Astfel, intre acestia nu exista obligatia incheierii unui contract de inchiriere. Neavând titlu locativ, se impune si admiterea capătului doi de cerere, instanta urmând a dispune evacuarea acestei pârâte din imobilul construit si neconstruit situat in Iasi, ..55.
In temeiul art. 274 C.pr.civ., partea cazută in pretentii va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata. In prezenta cauză, ambii pârâti au cazut in pretentiile reclamantilor, insă acestia din urmă au solicitat doar obligarea pârâtei I. N. la suportarea cheltuielilor de judecata. Intre cei doi pârâti nu exista nici un caz de solidaritate sau indivizibilitate, astfel incât fiecare pârât poate a fi obligat doar la jumătate din cuantumul cheltuielilor suportate de reclamanti. Tinând cont de vointa reclamantilor, va fi obligata parata I. N. la plata sumei de 869,06 lei cu titlu de cheltuieli de judecata .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite actiunea formulata de reclamantii V. M. C. – B., Z. V. – T., V. D., cu domiciliu ales la mandatar P. Selig, in Iasi, ..22A, jud.Iasi, in contradictoriu cu pârâtii I. N., domiciliata in Iasi, ..55, jud.Iasi si M. Iasi –prin primar.
Constată nulitatea contractului de inchiriere nr.1649/19.05.2009 incheiat intre M. Iasi – D.A.P.P.P. – Serviciul de Administrare Spatii cu Destinatia de Locuinta in calitate de locator si I. N. in calitate de locatar.
Dispune evacuarea pârâtei I. N. din imobilul construit si neconstruit situat in Iasi, ..55, jud.Iasi.
Obligă pârâta I. N. la plata unor cheltuieli de judecata in cuantum de 869,06 lei.
Cu recurs in 15 zile de la comunicare.
Pronunțata in ședința publica astăzi, 19.06.2013.
Președinte, Grefier,
P.O. S.G.
Red./Tehnored. P.O.
7 ex./06.09.2013
| ← Grăniţuire. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI | Pretenţii. Hotărâre din 28-06-2013, Judecătoria IAŞI → |
|---|
