Contestaţie la executare. Sentința nr. 15/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 15/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 15-11-2013 în dosarul nr. 18558/245/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 15 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe contestatorul B. M. și pe intimata A. IAȘI, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns contestatorul, personal, lipsă fiind intimata, prin reprezentant legal sau convențional.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței faptul că, prin serviciul registratură, reprezentantul convențional al contestatorului a depus o cerere de amânare a judecării pentru imposibilitate de prezentare, iar intimata a depus concluzii cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii.
Instanța ia act de formularea pentru acest termen de judecată de către reprezentatul convențional al contestatorului a unei cereri prin care solicita amânarea cauzei pentru imposibilitate de prezentare.
Contestatorul solicită instanței amânarea judecării cauzei dată fiind imposibilitatea de prezentare la acest termen de judecată a reprezentantului său convențional.
Având în vedere că prezenta cauză a fost repusă pe rol în vederea comunicării către intimată a concluziilor de fond formulate de către contestator, iar în raport de poziția procesuală a intimatei cu privire la înscrisurile comunicate, în sensul că nu se opune soluționării motivelor invocate de contestator la acel moment procesual, instanța respinge ca neîntemeiată cererea de amânare formulată de reprezentantul convențional al contestatorului.
Instanța ia act de depunerea concluziilor scrise de către reprezentantul convențional al contestatorului precum și de precizarea de către intimată a poziției sale procesuale față de apărările formulate de contestator în prezenta cauză și pune în discuție excepția tardivității invocată de intimată. Contestatorul solicită respingerea acesteia.
În raport de aceste aspecte, apreciind administrarea completă a materialului probatoriu încuviințat în prezenta cauză, în temeiul dispozițiilor 394 N.c.p.c. instanța declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului prezentei cauze.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 10.06.2013, contestatorul B. M. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași a solicitat admiterea contestației la executare și anularea actelor de executare în contextul în care suma de 587 lei este trecută în două acte de executare distincte.
În motivarea în fapt, s-a arătat că ANAF a solicitat contestatorului suma de 922 lei pe o perioadă scadentă la data de 5.03.2013, decizia de impunere fiind emisă la data de 31.12.2012. cu toate acestea suma de 587 lei este trecută în 2 acte distincte, fiind scadentă și la data de 5.03.2013.
În drept, au fost invocate prevederile art. 172-173 din OUG 92/2003.
Au fost anexate cererii inițiale copia cărții de identitate contestator, titlul executoriu nr._, emis la data de 6.03.2013, somația aferentă acestuia.
La data de 31 iulie 2013, intimata a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației la executare motivată de existența unei proceduri speciale și distincte de contestare a deciziilor de impunere, la instanța de contencios administrativ. Pe fond, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată titlurile executorii la care face referire contestatorul fiind emise în temeiul deciziei de impunere din 2012, prin care s-au stabilit obligații de plată accesorii. Susține intimata că au fost respectate toate dispozițiile legale referitoare la executarea silită fiscală, decizia de impunere devenind titlu executoriu și stând la baza actelor de executare derulate. În ceea ce privește neîndeplinirea obligației de asigurare, aceasta nu poate avea un caracter exonerator de răspundere, contribuabilul neputându-se prevala de propria culpă.
În drept, au fost invocate prevederile art. 141 și 172 C.pr.fiscală.
Au fost anexate întâmpinării anunțul colectiv din 21.01.2013, 27.02.2013, decizia de impunere din 1.07.2012, din 31.12.2012 ( referitoare la obligațiile de plată accesorii),, anunțul colectiv din 30.04.,2013, somația și titlul executoriu din 30.04.2013, proces verbal îndeplinire procedura de comunicare prin afișare 59/6.03.2013, anunț colectiv din aceeași dată.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 58 lei taxă și 1,5 lei timbru judiciar.
La primul termen de judecată, instanța a constatat procedura de citare cu intimata viciată și a dispus reluarea acesteia.
Ulterior, la data de 19.09.2013, intimata a depus înscrisuri completatoare din dosarul de executare: înființare poprire din 25.06.2013, adresă de înființare poprire, înființare poprire din 11.02.2013 ( alt dosar de executare), proces verbal de afișare 30.04.2013, somație din 27.12.2011,, titlul executoriu din aceeași dată ( dosarul de executare 2), decizia de impunere 5004_05/30.06.2011, dovadă comunicare prin scrisoare recomandată.
În cadrul ședinței din 20.09.2013, instanța a pus în discuție și a respins excepția inadmisibilității contestației la executare și a acordat termen pentru soluționarea corespunzătoare a cererii de ajutor public referitoare la desemnarea unui avocat din oficiu.
Prin încheierea de cameră de consiliu din data de 4 octombrie 2013, instanța a admis cererea de acordare a ajutorului public sub forma desemnării unui apărător din oficiu.
Asistat de apărător din oficiu, la data de 25 octombrie 2013, contestatorul a depus precizări ale motivelor inițiale, comunicate intimatei pentru precizarea punctului de vedere referitor la momentul procesual în care au fost depuse și conținutul efectiv al acestora.
În cadrul ședinței din data de 25 octombrie 2013, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și a acordat cuvântul pe fondul cauzei, ulterior în amânare de pronunțare constatând că B. M. a depus noi motive de contestație. În considerarea acestui aspect particular, instanța a repus cauza pe rol.
La data de 14.11.2013, intimata a depus precizări subliniind că prezenta contestație la executare este tardivă.
În cadrul ședinței publice din data de 15 noiembrie 2013, instanța a pus în discuție excepția tardivității, a luat act de administrarea completă a materialului probatoriu, reținând cauza spre competentă soluționare.
Analizând cu prioritate excepția tardivității invocate de intimată, instanța reține că aceasta se raportează la alte acte de executare și la altă decizie de impunere decât cea contestată în cadrul prezentei acțiuni. Astfel, titlul executoriu contestat face referire la decizia accesorie nr._ din 31.12.2012, iar intimata invocă excepția tardivității referito la decizia CNAS 5004-05/2011, pretins a fi fost comunicată la 19.07.2011, decizie care vizează alte sume. Astfel, instanța va respinge ca neîntemeiată excepția tardivității, constatând că aceasta se raportează la altă decizie și alte acte de executare emisă, respectiv efectuate în raport de contestatorul din prezenta acțiune.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Contestatorul B. M. a înțeles să conteste actele de executare derulate în dosarul_/22/30/ 2013/_. în acest sens, contestatorul a indicat expres titlul executoriu contestat - nr._, emis la data de 6.03.2013. din studierea titlului executoriu se poate observa că acesta are la bază decizia de impunere nr._ din 31.12.2012.
Din studierea actelor de executare depuse de intimată, se poate observa că decizia de impunere din 31.12.2012 a fost emisă chiar de ANAF ( fila 17 verso), referindu-se la obligații de plată accesorii în cuantum de 596 lei. urmărirea silită sub forma executării prin poprire vizează o sumă ce se regăsește în cadrul acestei decizii, în cuantum de 587 lei.
Cu privire la somația și titlul executoriu ce au stat la baza adresei de poprire, astfel cum reiese din actele dosarului, acestea au fost comunicate prin publicitate.
În acord cu prevederile art. 172 C.pr.fisc, persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii.
Analizând motivele invocate de contestator, se poate observa că acesta a solicitat constatarea caracterului nelegal al comunicării deciziei de impunere și caracterul nereal al sumelor solicitate ca urmare a inexistenței unui contract cu CNAS și de asemenea a inexistenței obligației de încheierea unui asemenea contract în lipsa calității de persoană autorizată să deruleze activități independente.
Cu privire la primul aspect învederat – comunicarea titlului executoriu nr._, emis la data de 6.03.2013, instanța reține că inițial au fost efectuate comunicări prin publicitate, prin așa numitele anunțuri colective dublate de un proces verbal. Ulterior, la dosarul cauzei a fost anexată presupusa dovadă a comunicării acestora prin scrisoare recomandată, fiind depusă al fila 47 dosar o dovadă a comunicării prin scrisoare recomandată a unor acte către B. M.. Cu toate acestea, pe această confirmare nu figurează nici un indiciu al actului comunicat, astfel încât ea nu poate face dovada certă a comunicării titlului și somației din 6.03.2013, putând fi vorba de orice alt înscris, cu atât mai mult cu cât un alt titlu și o altă somație, după cum reiese din probatoriul administrat au fost emise pe numele contestatorului la data de 30.04.2013.
Cu privire la decizia de impunere din 31.12.2012, instanța reține că intimata nu a atașat nici o dovadă a comunicării acesteia către contestator.
Or, actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/ împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, potrivit art. 44 din C.pr.fiscală.
Art. 44 Comunicarea actului administrativ fiscal
(1) Actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.
(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(2^1) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
(2^2) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.
(3) Comunicarea prin publicitate se face prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.
(4) Dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.
Ca urmare a dezlegării practicii neunitare, de către Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a stabilit că interpretarea corectă a acestui text de lege este cea potrivit căreia comunicarea prin publicitate este subsecventă încercărilor de comunicare prin postă cu scrisoare recomandată sau oricăror alte modalități de comunicare efectivă a actelor fiscale, fiind condiționată de nereușita acestora.
Din compararea regulilor de prioritate, înscrise în cadrul articolului 44, cu actele îndeplinite de organele de executare abilitate, instanța reține că aceasta nu au fost respectate în mod corespunzător, intimata nereușind să facă dovada unei comunicări preliminare printr-o altă modalitate concretă care asigură transmiterea și recepționarea actului ( decizia de impunere), aceasta procedând direct la îndeplinirea procedurii de citare. Mai mult, actele depuse la dosar ( un proces verbal, dublat de un tabel) nu pot constitui nici dovada îndeplinirii unei proceduri corespunzătoare de citare prin publicitate, în forma prevăzută de lege, citarea realizându-se pe site-ul oficial al instituției și la sediul acesteia.
În atare condiții, în baza argumentelor anterior expuse, instanța apreciază că procedura de comunicare a actelor ( decizia de impunere, titlul executoriu și somația) nu s-a îndeplinit în mod legal. Sancțiunea unei atare concluzii se va răsfrânge în mod inevitabil asupra consecințelor pe care le poate produce titlul de creanță. Decizia de impunere ( actul administrativ fiscal) nu a fost comunicată corespunzător, astfel încât aceasta nu este opozabilă contestatorului, termenul de plată inserat neîncepând să curgă.
Executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu. Titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege ( art. 141 C.pr.fisc). or, lipsa unei înștiințări cu privire la titlul de plată și termen face imposibilă curgerea valabilă a acestuia și convertirea creanței într-o creanță exigibilă.
Astfel, prin necomunicarea titlului, contestatorul nu a avut cunoștință de termenul de plată fixat, titlul de creanță neîndeplinind condițiile prevăzute de lege pentru a deveni titlu executoriu.
Cu privire la lipsa semnării unui contract de asigurare, având în vedere existența unei obligații legale de asigurare a persoanelor prevăzute de legea 95/2006, se va reține că petentul nu se poate prevala de propria culpă în ceea ce privește neîndeplinirea la timp a obligațiilor legale puse în sarcina sa. Obligația de informare a contribuabilului ar fi revenit Casei de Pensii ( ca instituție ce a efectuat inițial executarea) doar în măsura în care contestatorul ar fi încheiat contractul.
Față de aceste concluzii, instanța va admite contestația la executare formulată, va dispune anularea titlului executoriu nr._, emis la data de 6.03.2013, a somației aferente acestuia și a tuturor actelor de executare derulate în temeiul acestui titlu executoriu, în cadrul dosarului de executare_/22/30/ 2013/_ față de necomunicarea deciziei de impunere aferente ( nr._ din 31.12.2012).
Se va lua act că numitul B. M. a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma desemnării unui avocat din oficiu, în persoana doamnei avocat M. M., iar în contextul admiterii contestației la executare, observând că au fost solicitate cheltuieli de judecată și că sunt îndeplinite condițiile art. 453 NCPC de acordare, fiind constatată culpa procesuală a intimatei, va dispune obligarea acesteia din urmă la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestator, în cuantum de 57.96 lei taxă de timbru, 1,5 lei timbru judiciar și 200 lei onorariu avocat oficiu desemnat – M. M., în total 259,46 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată excepția tardivității invocată de intimată raportat la decizia CAS emisă în anul 2011.
Admite contestația la executare formulată de contestatorul B. M., domiciliat în Iași, ., în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, cu sediul în A. P. nr. 26 Iași.
Dispune anularea titlului executoriu nr._, emis la data de 6.03.2013, a somației aferente acestuia și a tuturor actelor de executare derulate în temeiul acestui titlu executoriu, în cadrul dosarului de executare_/22/30/ 2013/_ față de necomunicarea deciziei de impunere aferente ( nr._ din 31.12.2012).
Ia act că numitul B. M. a beneficiat de ajutor public judiciar sub forma desemnării unui avocat din oficiu, în persoana doamnei avocat M. M..
Obligă intimata la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestator, în cuantum de 57.96 lei taxă de timbru, 1,5 lei timbru judiciar și 200 lei onorariu avocat oficiu desemnat – M. M., în total 259,46 lei.
Cu drept de a formula apel, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 15 noiembrie 2013, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex, 16.12.2013
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Obligaţie de a face. Sentința nr. 9747/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
