Daune cominatorii. Sentința nr. 2/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 02-07-2013 în dosarul nr. 21117/245/2012
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 2 iulie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe reclamantele O. M. L. și A. L. Ș. și pe pârâții M. IAȘI PRIN PRIMAR, și C. L. IAȘI, având ca obiect obligație de a face anulare act; daune morale; daune cominatorii.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 14.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 21.06.2013, precum și ulterior pentru data de 28.06.2013 și pentru data de 02.07.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentelor cauze civile ( conexate), reține următoarele:
Dosar_:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 9.07.2012, de reclamantele O. M. L. și A. L. Ș., în contradictoriu cu pârâții M. Iași prin Primar și Consiliului Municipiului Iași a solicitat instanței de judecată respectarea clauzelor contractuale de către aceștia din urmă, anularea actelor adiționale de restrângere a terenului dat în folosință și schimbarea numărului cadastral al imobilului închiriat acestora, pentru evitarea confuziilor cu imobilele vecine; de asemenea, s-a solicitat acordarea de daune morale de 5000 lei, pentru modificarea abuzivă a contractelor și daune cominatorii de 100 lei/zi de întârziere de la pronunțarea hotărârii la punerea efectivă în aplicare a acestor obligații.
În motivare, s-a arătat că la data de 1.09.2009 a încheiat cu M. iași un contract de închiriere pentru imobilul situat în Iași, .. 11, compus din casă de locuit, dependințe și teren aferent în suprafață de 300 mp. Imobilul a fost predat degradat de către locator. Susțin reclamantele că modificarea suprafeței calculate pentru terenul aferent imobilului închiriat de la 300 mp la 149,61 mp și ulterior la 131,42 mp este nelegală, deoarece cei doi proprietari, respectiv chiriași vecini nu necesită atribuirea de teren și ca atare nu se impune recalcularea suprafețelor. Contractele încheiate de societatea ., și respectiv familia D. sunt nelegale, societatea obținând fraudulos o porțiune de teren în folosință, iar familia nelocuind în imobilul vecin pretins a fi închiriat. S-a mai solicitat de asemenea, acordarea de daune morale și daune cominatorii. În drept, au fost invocate prevederile legii 114/1996, contractului de închiriere.
Acțiunea a fost inițial timbrată cu suma de 20 lei taxă și 0,6 lei timbru judiciar mobil.
Au fost anexate cererii următoarele înscrisuri: contract de închiriere 2009, anexe, referat M. Iași DAPP.
La 9.11.2012, pârâtul M. Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând că: în anul 2010, societatea Arpa a solicitat constituirea unei servituți de trecere către terenul aflat în proprietatea sa, pe terenul aflat în proprietatea Municipiului Iași. S-a apreciat în nota de fundamentare că accesul la imobilul deținut de societate ar fi fost blocat de reclamanta O.. Astfel, în anul 2010 sa procedat la reîmpărțirea cotelor de teren deținute prin contracte de închiriere în cotă parte direct proporțională cu suprafețele locative deținute de toți locatarii. Astfel, reclamantelor le-a revenit 149,61 mp, familiei D. 80 mp, iar societății 498,96 mp. Această reîmpărțire a fost aprobată prin HCL 428/2010, reclamanta fiind invitată să semneze actul adițional 1 în vederea fixării noii suprafețe date în folosință potrivit modificărilor hotărârii precitate.
În anul 2011, s-a efectuat o remăsurare a terenului, constatându-se că suprafața aferentă spațiului închiriat reclamantelor ar fi fost de doar 131,43 mp, acestea fiind invitate la semnarea unui nou act adițional nr. 2. nici unul dintre acte nu a fost semnat de reclamantele din prezenta acțiune. Cu toate acestea, pârâtul susține că semnarea actelor nici nu era necesară, acestea dându-și tacit acordul în ceea ce privește reducerea suprafeței de teren aferente spațiului închiriat prin plata redusă a chiriei.
Cu privire la solicitarea de acordare a daunelor morale, pârâtul o apreciază ca neîntemeiată și susține că nu sunt îndeplinite condițiile de acordare ale acestora ( răspunderea delictuală), nefiind realizată dovada prejudiciului ocazionat.
Au fost anexate HCL 428 din_ ( fila 18 dosar), anexa la această hotărâre, adrese înaintate pârâtei, proces verbal propuneri, notă de fundamentare privind proiectul de hotărâre, referat DAPP, situația privind debitele restante, act adițional 1/18.11.2010 propus pentru semnarea de către reclamante, referat, act adițional 2 din 7.09.2011, însoțit de referat.
A mai fost depusă o taxă de timbru de 10 lei și 0,3 lei timbru judiciar.
Prin completarea depusă la 9.11.2012, reclamantele au solicitat și anularea contractelor de închiriere ( constatare nulitate absolută) a pârâților cu familia D. și societatea ARPA, subliniind faptul că aceștia nu sunt veritabili chiriași, fiind unicele care beneficiază de calitatea de locatari și în consecință de folosința întregului teren aferent.
La data de 9.11.2012, instanța a procedat la comunicarea întâmpinării și a precizărilor depuse.
La data de 8.01.2013, s-au depus o . explicații și înscrisuri suplimentare de către reclamante. Acestea au subliniat faptul că nu se poate vorbi de un consimțământ tacit, plata chiriei fiind achitată în cuantumul comunicat de locator. Lipsa consimțământului părților face ca cele două acte adiționale să fie lovite de nulitate absolută, iar modificarea contractului inițial nelegală. Se mai susține că societatea a avut întotdeauna asigurată calea de acces, iar stabilirea unei folosințe a terenului s-a realizat pe bază de acte false. Se mai subliniază ca temeiuri de drept și răspunderea delictuală a pârâtelor. Au fost depuse acte de corespondență purtată de reclamante cu pârâtele, cu Prefectura Iași, schițe imobil, cadre foto.
Capătul de cerere referitor la plata daunelor a fost timbrat cu suma de 411 lei și timbru judiciar mobil de 3 lei.
În ședința din 11.01.2013, instanța a invocat excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului L. Iași și a procedat la admiterea acestei excepții; a invocat de asemenea excepția lipsei calității procesuale pasive a numitei L. Ș. A., procedând la unirea acestei excepții cu fondul, punând în vedere complinirea obligației de completare taxă de timbru.
La 31.01.2013, reclamantele au depus precizări prin care au învederat existența unor litigii între acestea și societatea Arpa, nelegalitatea acordării suprafeței de teren aferente către această societate și acte medicale din care ar rezulta existența unui atac cerebral cauzat de stresul situației expuse în petit.
La data de 1 februarie 2013, instanța a comunicat aceste precizări și înscrisuri către pârât, în vederea respectării dreptului de apărare.
La data de 28.02.2013, reclamantele au completat setul înscrisurilor și explicațiilor, explicând forma de atribuire a contractului de închiriere către D. M., tatăl lui D. E., faptul că acesta are un spațiu locativ propriu, neavând calitatea reală de chiriaș în . Iași și completând motivele de nulitate absolută cu cele referitoare la cauză ilicită și imorală, fraudarea legii și încălcarea dreptului de preemțiune.
La data de 1 martie 2013, instanța a procedat la încuviințarea probei cu înscrisuri și a acordat cuvântul în susținerea pe fond a cauzei, reținând-o spre competentă soluționare. Cauza a fost repusă pe rol, punându-se în vedere părților să depună concluzii scrise referitoare la excepția necompetenței materiale referitoare la capătul de cerere cu privire la atribuirea unui nou număr cadastral.
La data de 28.03.2013, M. Iași a solicitat conexarea la dosarul_/_ (cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea de daune morale și a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor referitoare la nulitatea absolută a contractelor cu ceilalți 2 chiriași.
Au fost anexate deopotrivă de M. Iași copii ale contractului 1028/2009 și_/2010.
La data de 29 martie 2013, instanța a pus în discuție din oficiu excepția necompetenței materiale cu privire la capătul de cerere referitor la atribuirea unui alt număr cadastral imobilului ,a admis-o și a solicitat înaintarea dosarului_/_ pentru analiza legăturilor de conexitate invocate.
La data de 17 mai 2013, instanța a admis excepția conexității dosarelor_/245/2012 și_/245/2012 la prezentul dosar, a admis excepția litispendenței cu privire la constatarea caracterului abuziv al contractelor și nulitatea absolută a acestora în raport de dosarul_, a încuviințat în toate dosarele proba cu înscrisuri și proba cu un martor și a acordat termen în vederea citării și audierii acestuia.
Martorul a fost audiat la data de 14.06.2013, fiind acordat cuvântul pe fond și depuse concluzii scrise de către reclamante pentru toate cauzele conexate.
Au mai fost anexate declarații ale chiriașului anterior Bandac C., precum și cadre foto.
Cauza a fost reținută spre competentă soluționare, pronunțarea fiind amânată succesiv ( pentru 21, 28 iunie) ca urmare a complexității cererilor și numărului mare de solicitări, până la data de 2 iulie 2013.
Dosar_/245/2013
Prin cererea înregistrată la data de 8.10.2012, reclamantele O. M. L. și A. L. Ș., în contradictoriu cu pârâții M. Iași prin Primar și C. L. al Municipiului Iași au solicitat repararea prejudiciului material cauzat prin ridicarea abuzivă a porților de acces curte, montarea porților originale și deblocarea drumului de acces către spațiul cu destinație de locuință, plata de adune morale în valoare de 5000 lei pentru acuzațiile calomnioase și a sumei de 100 lei daune cominatorii pentru întârziere.
În motivare, s-a arătat că la data de 18.11.2010 au fost înștiințate cu privire la necesitatea dezafectării porții de acces, ridicată în lipsa unei autorizații de construcție. Susține reclamantele că somația a fost emisă ca urmare a unui articol calomnios apărut în cotidianul „Bună Ziua Iași”; se mai arată că la momentul preluării imobilului acesta reprezenta un depozit de deșeuri de la lucrările din zonă, iar curtea era un spațiu public.
La data de 30.11.2010 au fost ridicate porțile inițial și înlocuite cu unele deteriorate, folosite doar de . astfel accesul în curte. În drept, au fost invocate prevederile legii 50/1991, 114/1996 și codul civil. Au fost anexate cererii: dovadă taxă de timbru 10 lei, contract de închiriere 2009, proces verbal predare primire locuință, articol ziar, înștiințare reclamanta O., extras de plan cadastral.
Acțiunea a fost completată cu solicitarea constatării nulității absolute a contractelor de închiriere semnate de D. și . cu M. Iași. Au mai fost anexate acte de corespondență cu M. Iași, acte adiționale nesemnate, HCL 2010, adrese.
La 10 decembrie 2012, instanța a luat act de completarea taxei de timbru și a timbrului judiciar și a comunicat cererea completatoare.
La data de 1.02.2013, pârâții au depus întâmpinare comună prin care au invocat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii. S-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor referitor la cererea completatoare de anulare a contractelor semnate cu ceilalți doi locatari, iar cu privire la daunele morale s-a subliniat faptul că nu a fost dovedită existența unui prejudiciu. Au fost anexate dispoziția 3455 referitoare la dezafectarea unor construcții la imobilul din ..11, solicitări referitoare la stabilirea unui drept de servitute în favoarea ., cereri adresate de societate privind delimitarea terenului său de cel vecin, referat propunere DAPP, HCL 2010, copie contracte încheiate cu ceilalți doi locatari.
La data de 4 februarie 2013, instanța a procedat la comunicarea întâmpinării către reclamante, acordând termen pregătire apărare.
Pentru data de 25.03.2013, s-au formulat precizări și detalieri ale motivelor invocate de reclamante, subliniindu-se existența unei intrări separate pentru societatea comercială vecină, necesitatea respectării unui drept de preemțiune, precum și faptul că familia D. nu locuiește efectiv în imobilul din .>
Au fost anexate cereri adresate organelor abilitate din cadrul Municipiului Iași.
La data de 25.03.2013, s-au comunicat precizările depuse de reclamante pârâților.
La data de 28 martie 2013, pârâții au solicitat conexarea dosarului la dosarul_ . dosarul a fost înaintat la completul C25, iar la termenul din data de 17 mai 2013 a fost admisă excepția conexității dosarelor și excepția litispendenței cu privire la capătul de cerere referitor la anularea /constatarea caracterului abuziv al contractelor încheiate de pârâtul M. Iași cu ceilalți 2 locatari.
Dosar_/245/2012
Prin cererea înregistrată la data de 16.11.2012, reclamantul M. Iași prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele O. M. L. și A. L. Ș., a solicitat instanței rezilierea contractului de închiriere 9246/1.09.2009, precum și evacuarea acestora. În motivare, s-a arătat că pârâtele nu au respectat normele de conviețuire socială, făcând imposibilă înțelegerea corespunzătoare a vecinilor și ocazionând numeroase conflicte cu aceștia. Astfel, s-ar fi încălcat prevederile art. 6.12 din contract și 6.5 ( referitoare la necesitatea asigurării curățeniei și igienizării în interiorul locuinței, a părților de folosință comună și a terenului pe toată durata contractului). Deși au fost somate prin adrese succesive începând cu 2010 și continuând cu 2012 să permită accesul echipelor de măsurători cadastrale, pârâtele nu s-au conformat. În drept, au fost invocate prevederile art. 1832 alin. 2 C.civ și 1830. sub aspect probatoriu s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Au fost anexate cererii: taxă de timbru, timbru judiciar, răspuns sesizare vecini, dispoziția 521 din 5.06.2012 referitoare la dezafectarea unor anexe gospodărești, adrese reclamante, adrese IPJ, Serviciul control Urbanism, note de constatare, cadre foto, rapoarte, schițe, avizare preț servicii salubritate.
La data de 9.01.2013, pârâtele au formulat întâmpinare și cerere reconvențională, susținând în contextul primei cereri respingerea ca neîntemeiată a cererii de reziliere și evacuare, arătând că înțeleg să invoce cu titlul de apărare excepția de neexecutare a contractului ( nepredarea conformă a locuinței închiriate, nerespectarea clauzei referitoare la atribuirea în folosință a suprafeței de 300 mp).
Deși în cuprinsul întâmpinării au fost enunțate toate solicitările din celelalte dosare ( referitoare la anularea actelor încheiate în raport de ceilalți locatari, montarea porților, respectarea dispozițiilor de refacere a magaziei), s-a precizat expres de reclamante faptul că acestea nu constituie capete noi de cerere, reconvenționala referindu-se exclusiv la grănițuirea spațiului locatarilor imobilului din Sf. A. nr.11 și plata de daune morale pentru acuzațiile calomnioase la adresa demnității acestora.
Sub aspect probatoriu s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, martori, cadre foto și cercetare la fața locului. În drept, au fost invocate dispozițiile convenționale ale părților, art. 115 și 119 C.pr.civ, 1270, 1179, 1787, 1789, 1794 Cod civil, legea 114/1996, legea 188/1999. au fost anexate: sentința_/12.10.2012 pronunțată în dosarul_ prin care s-a admis în parte acțiunea pârâtelor reclamante și s-a dispus evacuarea fostului chiriaș Bandac C. din imobilul închiriat, obligarea Municipiului Iași la plata contravalorii chiriei achitate fără temei de 7031 lei, plata sumei de_ lei daune morale, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea de acordare daune cominatorii și modificare a contractului în sensul datei de început a acestuia; cereri fost chiriaș către M. Iași, notificări și solicitări reciproce părți, cadre foto, referate, schițe.
La data de 18.01.2013, instanța a comunicat întâmpinarea și a pus în vedere pârâtelor să achite taxa aferentă cererii reconvenționale.
La data de 14 martie 2013, reclamantul pârât a formulat răspuns la întâmpinare și a solicitat totodată respingerea cererii de suspendare a cauzei formulată de pârâtele reclamante în temeiul art. 244 (1) și (2) C.pr.civ. au fost expuse pe larg problemele pretins a fi fost ocazionate de neînțelegerile autorităților cu locatarele. S-a subliniat că la momentul predării, locuința era liberă, nefiind ocupată de alt chiriaș, iar faptul cert al părăsirii imobilului de către numitul Bandac rezultă din totalitatea corespondențelor depuse la dosar ( unele chiar de către reclamante). Acțiunea reclamantului pârât a fost timbrată cu suma de 315 lei taxă și 5 lei timbru judiciar.
La data de 15 martie 2013, s-a pus în discuție cererea de suspendare în temeiul art. 244 ( și 2) C.pr.civ, ambele solicitări fiind respinse ca neîntemeiate.
Au mai fost depuse precizări referitoare la excepția litispendenței și conexității, de către pârâtele reclamante, iar la termenul din data de 17 mai 2013 a fost admisă excepția conexității cauzei la dosarul_ /2013.
Astfel, s-a dispus judecarea lor împreună, cu păstrarea individualității cererilor formulate, excepție făcând cererile de anulare acte încheiate de M. Iași cu ceilalți doi locatari- familia D. și ., cu privire la care a fost admisă excepția litispendenței, rămânând formulat un unic capăt de cerere în dosarul cu număr mai mic, respectiv_ .
Instanța va proceda în consecință la analiza punctuală a cererilor și excepțiilor din fiecare dosar în parte, în considerarea faptului că legăturile de conexitate presupun doar o administrare comună și eventual simultană de probe, judecarea cauzelor împreună, fără a aduce atingere individualității cererilor în sine.
Dosar_
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A. L. Ș., invocată din oficiu de instanța de judecată, cercetând anexele contractului de închiriere din 2009, persoanele înscrise în contract alături de beneficiarul semnatar, instanța constată caracterul nefondat al unei atare excepții, apreciind că reclamanta beneficiază de calitate procesuală activă, justificată de dreptul recunoscut acesteia direct în temeiul contractului de a folosi imobilul casă de locuit, dependințe și curte aferentă. Astfel, instanța va respinge ca neîntemeiată această excepție invocată din oficiu.
De asemenea, în raport de încheierea de ședință din data de 11.01.2013, instanța va constata admisă excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului Municipiului Iași și va respinge acțiunea, în contradictoriu cu acest pârât, pentru lipsa capacității de folosință ( motivele fiind expuse în încheierea de ședință nominalizată).
Analizând materialul probatoriu administrat, instanța va reține următoarele:
Prin contractul de închiriere 9246 /1.09.2009, reclamantele au încheiat cu M. Iași un contract de închiriere pentru imobilul situat în Iași, .. 11, compus din casă de locuit, dependințe și teren aferent în suprafață de 300 mp.
Susțin reclamantele că modificarea suprafeței calculate pentru terenul aferent imobilului închiriat de la 300 mp la 149,61 mp și ulterior la 131,42 mp este nelegală, deoarece cei doi proprietari, respectiv chiriași vecini nu necesită atribuirea de teren și ca atare nu se impune recalcularea suprafețelor. Contractele încheiate de societatea ., și respectiv familia D. sunt nelegale, societatea obținând fraudulos o porțiune de teren în folosință, iar familia nelocuind în imobilul vecin pretins a fi închiriat. S-a mai solicitat de asemenea, acordarea de daune morale și daune cominatorii. În drept, au fost invocate prevederile legii 114/1996, contractului de închiriere.
Analizând aceste susțineri, instanța reține că au existat două momente diferite de referință: cel al emiterii HCL 2010 și cel ulterior al remăsurării și recalculării suprafeței de teren aferente, care nu a mai fost urmată de un act administrativ de natura hotărârii anterioare.
Astfel, prin HCL 428/2010 s-a admis propunerea Comisiei sociale de Analiză a solicitărilor Locative, constituită în baza legii 114/1996, în anexa 1 la această hotărâre regăsindu-se în mod expres reîmpărțirea terenului deținut de M. Iași în ..11 către chiriași și proprietari după cum urmează: reclamantelor le-a revenit 149,61 mp, familiei D. 80 mp, iar societății 498,96 mp. Punerea în aplicare a hotărârii consiliului a fost dată în sarcina DAPP, urmând ca aceasta să fie adusă la cunoștința persoanelor interesate.
În temeiul acestei Hotărâri, M. Iași a procedat la emiterea, în format scriptic a unui prim act adițional nr. 1/18.11.2010 la contractul de închiriere 9246/2009, prin care a modificat suprafața de teren cu destinația curte, atribuită în folosința reclamantei O. M., restrângând-o de la 300 mp la 149,61 mp. Deși comunicat, actul nu a fost niciodată semnat de reclamantă.
Cu privire la susținerile pârâtului M. Iași referitoare la acceptarea tacită a convenției și . în această modalitate, instanța reține că acestea sunt inexacte. Astfel, aplicarea efectelor HCL 428/2010 nu s-a realizat în temeiul achitării chiriei reduse ( aferente suprafeței recalculate), ci prin însăși efectul recunoscut oricărui act administrativ necontestat în contencios administrativ.
În acest context special, negocierea unei convenții separate între locator și locatari nu se mai impune, semnarea actului adițional fiind doar o formalitate scriptică, ce nu produce efecte diferite de cele ale Hotărârii care se adresează individual reclamantelor.
Astfel, instanța va reține că modificarea actului de închiriere inițial din anul 2009 a operat nu în temeiul unui act adițional nesemnat ci ca urmare a adoptării HCL 428/2010 ce nu a fost anulată în cadrul controlului de legalitate efectuat sau în cadrul unei acțiuni de contencios.
Cu privire la cel de-al doilea act adițional, emis la 7.09.2011, se poate observa că acesta este rezultatul unor acte materiale de remăsurare, fără a fi dublat de o nouă Hotărâre de consiliu cu forță obligatorie pentru persoanele cărora le este adresată. Astfel, instanța va reține că în același context descris, în absența unui act ( de această dată) negociat și asumat de părți modificarea suprafeței de 149,61 mp în sensul reducerii sale la 131,43 mp este lipsită de suport legal.
Astfel, instanța va admite doar Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele O. M. L. și A. L. Ș., va respinge cererea de constatare nulitate absolută a actului adițional nr. 1/18.11.2010 al contractului de închiriere nr. 9246 încheiat între părți la data de 1.09.2009, cu consecința reducerii suprafeței de teren dată în folosința reclamantelor cu destinația de curte/grădină de la 300 mp ( înscrisă inițial în anexele contractului de închiriere) la 149,61 mp ( astfel cum figurează în HCL 428/2010).; va admite cererea de constatare nulitatea absolută a actului adițional nr. 2/7.09.2011 la același contract ( referitor la reducerea suprafeței de teren dată în folosință de la 149,61 mp la 131,43 mp), pentru lipsa totală a consimțământului reclamantelor ( materializată în absența totală a semnăturii părților)
Astfel, suprafața dată în folosința reclamantelor, cu titlul de curte/grădină, aferentă contractului de închiriere din data de 1.09.,2009 este de 149,61 mp, astfel cum a fost stabilită prin HCL 428/2010.
Cu privire la solicitarea de modificare a numărului cadastral al imobilului atribuit în chirie în baza contractului din 2009, instanța va constata admisă excepția necompetenței generale a instanței cu privire la capătul de cerere referitor la schimbarea numărului cadastral și respinsă ca inadmisibilă această solicitare.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor în ceea ce privește constatarea nulității absolute a contractelor semnate de M. Iași cu familia D. și .., instanța va constata că deși această excepție a fost analizată în ședință publică și instanța s-a pronunțat în sensul respingerii ca neîntemeiată a excepției, soluția nu a fost consemnată corespunzător în dispozitivul încheierii de ședință, astfel încât va admite sesizarea de îndreptare a erorii materiale în temeiul art., 281 C.pr.civ și va respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor în privința posibilității invocării nulității contractelor încheiate de M. Iași cu D. E. și ..
Analizând cererea de anulare a acestor contracte pentru caracterul ilicit al acestora, cauza falsă, nerespectarea dreptului de preemțiune, instanța constată că nu poate supune cenzurii verificarea îndeplinirii condițiilor de atribuire a locuințelor sociale, aprecierea condițiilor de fond revenind organelor abilitate din cadrul instituției ce are calitatea de locator. În privința caracterului fals al susținerilor familiei D. potrivit cărora aceasta nu ar mai beneficia de o altă locuință ( în realitate locuind efectiv la o altă adresă), instanța reține că aceste susțineri nu au fost dovedite de către reclamantă. Referitor la caracterul fals, ilicit și imoral al cauzei celor două contracte 8 constând în vătămarea intereselor personale ale reclamantelor), instanța reține că în ceea ce privește cauza actului juridic valabilitatea acesteia se prezumă, astfel încât partea care invocă nereguli ale cauzei ( ca fundament al convenției) trebuie să facă dovada vicierii sale. Cu toate acestea, reclamanta nu a reușit să probeze caracterul fals, imoral sau ilicit al cauzei, susținerile sale rămânând lipsite de suport probatoriu. În privința dreptului de preemțiune, instanța reține că nici o reglementare în vigoare nu consacră sub sancțiunea nulității absolute un atare drept al chiriașului pentru spațiul liber deținut în proprietate de locatorul său și aflat în imediata vecinătate a spațiului închiriat.
Pe cale de consecință, instanța va respinge ca neîntemeiată și această solicitare.
În ceea ce privește acordarea de daune morale, instanța reține că pretinderea unor atare forme de recompensare presupune dovedirea integrală a condițiilor de antrenare a răspunderii delictuale. pentru angajarea răspunderii civile delictuale, se impune întrunirea cumulativă a mai multor condiții, și anume: fapta ilicită, producerea unei pagube, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. De asemenea, pentru a putea fi angajată răspunderea civilă delictuală, este necesar ca fapta să fi fost săvârșită cu vinovăție, afară de situațiile în care, potrivit legii, culpa este prezumată sau când răspunderea este obiectivă, deci fără culpă.
Prin faptă ilicită se înțelege orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparținând unei persoane. În principiu, exercitarea unui drept nu poate constitui faptă ilicită și nu poate conduce la nașterea unei obligații de despăgubire decât în măsura în care exercitarea dreptului s-a făcut în mod abuziv, cu nerespectare finalității sale recunoscute de lege și se poate reține vinovăția titularului dreptului. Se poate observa că daunele au fost pretinse pentru modificarea frauduloasă și abuzivă a contractului inițial și pentru neglijență în administrare. Având în vedere soluția promovată pentru capătul principal de cerere ( admiterea doar în parte), a motivației realizate, a contextului special, instanța reține că reclamantele nu au dovedit existența reală a condițiilor răspunderii, a unui prejudiciu efectiv și a unei legături de cauzalitate. Anularea unui act nu presupune în toate cazurile atribuirea automată de daune morale. Aprecierea existenței unor atare prejudicii se realizează de instanță în raport de caracteristicile fiecărei persoane, efectele materiale, precum și suma indiciilor și probelor ce contribuie la stabilirea unui caz de răspundere delictuală. Dincolo de neexecutarea contractului, orice prejudiciu ulterior deschide sfera răspunderii delictuale. Astfel, instanța va respinge ca neîntemeiat și acest capăt de cerere.
Cu privire la cererea de acordare a daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de la momentul pronunțării hotărârii la momentul îndeplinirii obligațiilor de către pârât, instanța o va respinge ca neîntemeiată, față de dispozițiile exprese ale art. 5803 C.pr.civ. instanța va reține că ele nu au natura unei forme de recompensare a reclamantelor pentru prejudiciul suferit ci caracterul unei măsuri de constrângere ce poate fi aplicată doar în cazul obligațiilor de a face sau de a nu face cu excepția situației în care executarea acestora în natură nu mai este posibilă, când este posibilă executarea solicită de către creditor în contul debitorului, sau când refuzul debitorului este clar exprimat astfel încât se trece la stabilirea efectivă a prejudiciului.
Față de soluțiile promovate, precum și dispozițiile exprese ale art. 274 C.pr.civ, constatând culpa procesuală a pârâtului M. Iași, instanța va admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamante și va obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în cuantum de 53,38 lei, taxă de timbru și timbru judiciar aferente capătului de cerere referitor la constatare nulitatea absolută acte adiționale și respectare clauze inițiale contract închiriere.
Dosar_/245/2013
Cu privire la cererea reclamantelor de montare a porților originale, instanța reține caracterul neîntemeiat al unei atare solicitări: astfel, reclamantele nu au dovedit sub nici un aspect caracterul abuziv al unei operațiuni de ridicare a porților precum și montarea efectivă a unor porți necorespunzătoare, apte de a îngreuna accesul către locuința atribuită cu titlul de spațiu contract închiriere, dependințele și curtea aferentă acestuia. Declarația martorului audiat în cauză este contradictorie, creând dubii în privința caracterului său obiectiv. Mai mult, nu s-a probat în mod concret și dincolo de orice îndoială ridicarea porților de către pârâtul chemat în judecată. Cu privire la numeroasele conflicte existente cu autoritățile, plângerile adresate pârâtului, instanța reține că acestea nu pot fundamenta o obligarea de remontare a unor porți de acces imobil. Reclamantelor le-ar fi revenit sarcina probării realității unei atare fapte și ocazionării unui prejudiciu apt de a genera îndeplinirea condițiilor răspunderii delictuale. Dispoziția 3455 de dezafectare a împrejmuirii terenului situat în Sf. A. nr. 11 nu face referire la nici o poartă de acces, ci la o . garaje ( fila 42). D. ulterior, într-o adresă di n 17.01.2013 se vorbește despre necesitatea achitării contravalorii serviciilor de dezafectare pentru recuperarea porților și materialelor din magazia dezafectată.
În absența unor autorizații de construcție și demonstrării caracterului legal al unor porți montate la . reclamantei, precum sau a existenței anterioare a acestor porți, e amplasamentul inițial descris de contractul de închiriere din 2009, instanța nu poate aprecia ca susținute solicitările reclamantelor.
Față de această soluție, instanța va respinge în consecință ca neîntemeiată și solicitarea de acordare a daunelor morale pentru acuzațiile calomnioase privind construirea porților și publicitatea negativă în mass- media. Reclamantele nu au dovedit existența acestor porți pe vechiul amplasament și nici prejudiciul efectiv adus imaginii ca urmare a articolului publicat la 18.11.2010. s-a subliniat expres de reclamantă că daunele morale sunt solicitate de la M. Iași. Or, din cercetarea articolului depus în copie la fila 9 din dosar se poate observa că nimic din articolul în discuție nu sugerează o critică venită din partea Municipiului, el fiind redactat cu referire la o vecină a reclamantei, care ar fi sugerat o pretinsă ocupare abuzivă a terenurilor vecine de către O. M. L.. Mai mult, articolul nu face referire sub nici un aspect la cea de-a doua reclamantă – A. L. Stafania.
Instanța va respinge ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la acordarea de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de la data pronunțării hotărârii la data îndeplinirii obligațiilor, având în vedere soluția dată capătului principal de cerere raportat la obligația principală solicită de reclamante.
Instanța va lua act că a fost admisă excepția litispendenței cu privire la constatarea caracterului abuziv a contractelor de închiriere existente între pârâtul M. Iași și D. E. și pârâtul M. Iași și .. ( acest capăt de cerere fiind respins ca neîntemeiat în cadrul dosarului_ ).
Față de soluțiile promovate capetelor principale de cerere, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea reclamantelor de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Dosar_/245/2012
Analizând cererea de reziliere a contractului de închiriere 9246 încheiat între părți la data de 1.09.2009, precum și cea de evacuare a pârâtelor reclamante din imobilul ce formează obiectul prezentului contract, instanța reține caracterul neîntemeiat al acestora. Astfel, cercetând actele dosarului, instanța reține cu putere de lucru judecat sentința civilă_/12.10.2012 pronunțată în dosarul_ prin care s-a admis în parte acțiunea pârâtelor reclamante și s-a dispus evacuarea fostului chiriaș Bandac C. din imobilul închiriat, obligarea Municipiului Iași la plata contravalorii chiriei achitate fără temei de 7031 lei, plata sumei de_ lei daune morale, fiind respinsă ca neîntemeiată cererea de acordare daune cominatorii și modificare a contractului în sensul datei de început a acestuia. Astfel, având în vedere rămânerea irevocabilă a acestei sentințe civile, instanța nu poate decât să constate efectul deplin al puterii de lucru judecat al acesteia și să rețină cu un caracter obligatoriu și de necontestat neîndeplinirea obligațiilor asumate de locator prin contractul inițial.
În acest context, rezilierea ( care presupune o sancțiune civilă aplicabilă în cadrul contractelor cu executare succesivă, în cazul în care una dintre părți reușește să demonstreze caracterul legal al contractului, al obligațiilor asumate, punerea în întârziere și lipsa culpei proprii în neîndeplinirea obligațiilor asumate de cealaltă parte) nu se justifică. Neîndeplinirea propriilor obligații principale ( de punere la dispoziție a imobilului închiriat nu poate constitui un punct de plecare în analiza culpei celeilalte părți în îndeplinirea obligațiilor asumate de aceasta. Ar putea fi adăugat și faptul că reclamantul pârât nu a realizat proba punerii în întârziere a reclamantelor ( în acest sens pronunțându-se și ICCJ într-o decizie de speță: „În cazul în care prin convenție părțile au prevăzut și un termen cert pentru îndeplinirea obligațiilor asumate de debitor, este de menționat că împlinirea termenului marchează doar momentul în care obligația trebuie executată, adică momentul în care aceasta devine scadentă. Acest moment este însă în strânsă legătură cu una din condițiile impuse pentru rezoluțiunea contractelor, anume cu punerea în întârziere a debitorului. În cazul în care părțile litigante nu au stipulat prin convenția încheiată o clauză potrivit căreia prin ajungerea la termen debitorul este de drept în întârziere, simpla ajungere la termenul convenit nu este de natură să îndeplinească cerința referitoare la punerea în întârziere, creditorul având obligația de a-l pune pe debitor în întârziere pentru obținerea de daune interese ( sau după caz a rezilierii). Cerința analizată nu poate fi considerată îndeplinită nici prin formularea unei acțiuni în privind rezoluțiuna convenției, cât timp creditorul nu a înțeles să solicite mai întâi executarea obligației.- Î.C.C.J., Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia nr. 892 din 3 februarie 009.). Se mai poate constata că nu este incident nici unul dintre cazurile de operare a punerii în întârziere de drept și că adresele înaintate pârâților nu îndeplinesc cerințele formale legale.
Mai poate fi adăugat și faptul că toate probele depuse de reclamantul pârât se raportează la atitudinea reclamantelor anterioară pronunțării sentinței din octombrie 2012, constând în principal în adrese și răspunsuri oficiale de la autoritățile în domeniu DAPP; firme de salubrizare, reclamații scrise vecini. Această atitudine ostilă, care face imposibilă conviețuirea cu vecinii nu a fost probată și după momentul rămânerii irevocabile a sentinței de obligare a Municipiului Iași la îndeplinirea propriilor obligații.
În absența îndeplinirii condițiilor legale pentru pronunțarea rezilierii, instanța va respinge ambele capete de cerere formulate.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de pârâtele reclamante referitoare la grănițuirea proprietății acestora în raport de proprietățile vecine, instanța reține că deși inițial a fost formulată în contradictoriu cu vecinii acestora, ulterior s-a precizat că se solicită locatorului grănițuirea, pentru evitarea problemelor generate de neînțelegerile cu ceilalți proprietari și chiriași. Cu toate acestea, pârâtele nu au probat sub nici un aspect caracterul fondat al unei atare solicitări și condițiile efective de realizare a grănițuirii, respectiv tulburarea proprietății sau posesiei Municipiului Iași prin acte ale vecinilor. Potrivit art. 560 N.c.civ acțiunea în grănițuire este cea prin care proprietarii terenurilor învecinate sunt obligați la grănițuirea prin reconstituirea hotarului și fixarea semnelor exterioare, suportând în mod egal cheltuielile ocazionate. Deși acțiunea poate fi promovată atât de proprietar cât și de titularul unui dezmembrământ sau simplul posesor, legiuitorul nu oferă această posibilitate detentorului precar și cu atât mai puțin nu deschide calea obligării proprietarului de către acesta la realizarea unei atare operațiuni. Instanța urmează a respinge ca neîntemeiată cererea de grănițuire, în maniera formulată.
Cu privire la daunele morale solicitate pentru acuzațiile calomnioase la adresa demnității pârâtelor reclamante, prin declararea faptului că ar fi generat situații care au condus la imposibilitatea de conviețuire cu vecinii, instanța reține că nici în acest caz pârâtele reclamante nu au realizat dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor răspunderii civile delictuale, nedovedind prejudiciul suferit și legătura de cauzalitate. În plus în această situație, instanța reține că reclamantul pârât a depus declarații scrise ale vecinilor implicați în diverse conflicte, chiar pârâta reclamantă prezentă ( O. M. L.) recunoscând faptul că au mai existat neînțelegeri cu familia D. și societatea comercială ARPA. Astfel, deși motivele invocate de reclamantul pârât s-au dovedit a fi neîntemeiate în contextul neîndeplinirii propriilor obligații, acest fapt nu echivalează cu aprecierea ocazionării unui prejudiciu efectiv adus demnității persoanei, prin compromiterea acesteia. instanța va respinge ca neîntemeiat și acest capăt de cerere al reconvenționalei și în consecință solicitarea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de pârâtele reclamante.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Constată că la termenul de judecată din data de 17 mai 2013, a fost admisă excepția de conexitate ( în dosarele_/245/2012 și_/245/2012) și dispunerea judecării tuturor cauzelor sub un singur număr de dosar, respectiv nr._, dosarele urmând a-și păstra individualitatea.
Constată admisă excepția litispendenței cu privire la capătul de cerere referitor la constatare caracter abuziv ( dosar_) și constatare nulitate absolută contracte ( dosar_).
Dosar_
Respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A. L. Ș., invocată din oficiu de instanța de judecată.
Constată admisă excepția lipsei capacității de folosință a Consiliului Municipiului Iași și respinge acțiunea în contradictoriu cu acest pârât pentru lipsa capacității de folosință.
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele O. M. L. și A. L. Ș., cu domiciliul ales în Iași, ., ., . cu pârâtul M. Iași prin Primar, cu sediul în Iași, . și Sfânt.
Respinge cererea de constatare nulitate absolută a actului adițional nr. 1/18.11.2010 al contractului de închiriere nr. 9246 încheiat între părți la data de 1.09.2009, cu consecința reducerii suprafeței de teren dată în folosința reclamantelor cu destinația de curte/grădină de la 300 mp ( înscrisă inițial în anexele contractului de închiriere) la 149,61 mp ( astfel cum figurează în HCL 428/2010).
Constată nulitatea absolută a actului adițional nr. 2/7.09.2011 la același contract ( referitor la reducerea suprafeței de teren dată în folosință de la 149,61 mp la 131,43 mp), pentru lipsa totală a consimțământului reclamantelor.
Suprafața dată în folosința reclamantelor, cu titlul de curte/grădină, aferentă contractului de închiriere din data de 1.09.,2009 este de 149,61 mp, astfel cum a fost stabilită prin HCL 428/2010.
Ia act că a fost admisă excepția necompetenței generale a instanței cu privire la capătul de cerere referitor la schimbarea numărului cadastral și respinsă ca inadmisibilă această solicitare.
Dispune îndreptarea erorii materiale în temeiul art., 281 C.pr.civ și respinge ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor în privința posibilității invocării nulității contractelor încheiate de M. Iași cu D. E. și ..
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantelor de anulare pentru constatarea caracterului abuziv a contractelor de închiriere existente între pârâtul M. Iași și D. E. și pârâtul M. Iași și ..
Respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a daunelor morale pentru modificarea abuzivă a contractului de închiriere inițial încheiat.
Respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de la momentul pronunțării hotărârii la momentul îndeplinirii obligațiilor de către pârât.
Admite în parte cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de reclamante. Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu, în cuantum de 53,38 lei, taxă de timbru și timbru judiciar aferente capătului de cerere referitor la constatare nulitatea absolută acte adiționale și respectare clauze inițiale contract închiriere.
Dosar_/245/2013
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele O. M. L. și A. L. Ș., cu domiciliul ales în Iași, ., ., . cu pârâții M. Iași prin Primar și C. L. al Municipiului Iași cu sediul în Iași, . și Sfânt, referitoare la repararea prejudiciului material ocazionat de ridicarea porților de acces curte, montarea porților originale și deblocarea căii de acces în curte.
Respinge ca neîntemeiată de asemenea cererea de acordare a daunelor morale pentru acuzațiile calomnioase privind construirea porților și publicitatea negativă în mass- media.
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere referitor la acordarea de daune cominatorii în cuantum de 100 lei/zi de la data pronunțării hotărârii la data îndeplinirii obligațiilor.
Ia act că a fost admisă excepția litispendenței cu privire la constatarea caracterului abuziv a contractelor de închiriere existente între pârâtul M. Iași și D. E. și pârâtul M. Iași și .. ( acest capăt de cerere fiind respins ca neîntemeiat în cadrul dosarului_ ).
Respinge ca neîntemeiată cererea reclamantelor de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
Dosar_/245/2012
Respinge ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul pârât M. Iași prin Primar, cu sediul în . și Sfânt nr.11, în contradictoriu cu pârâtele reclamante O. M. L. și A. L. Ș., cu domiciliul în Iași, ..11, privind rezilierea contractului de închiriere nr. 9246/1.09.2009 și evacuarea pârâtelor din locuință.
Respinge ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâtele reclamante, referitoare la obligarea reclamantului pârât la efectuarea grănițuirii spațiului aflat în folosința acestora de terenurile vecine și a cererii reconvenționale de acordare daune morale.
Respinge ca neîntemeiată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de pârâtele reclamante.
Cu drept de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Pronunțată astăzi, 2 iulie 2013, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
6 ex, 30.07.2013
| ← Reziliere contract. Hotărâre din 25-09-2013, Judecătoria IAŞI | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
