Anulare act. Sentința nr. 9195/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 9195/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 36122/245/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Nr. 9195/2013
Ședința publică de la 17.06.2013
Instanța constituită din:
Președinte: Ș. B.
Grefier: R. M.
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe reclamantul B. I. C. și pe pârâții P. C. S., P. N. M., având ca obiect anulare act contract.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 27.05.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, din lipsă de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 10.06.2013 și apoi pentru data de astăzi, când,
INSTANȚA,
Prin acțiunea formulată, reclamantul B. I. C., în contradictoriu cu pârâții P. C. S. și P. N. M. a solicitat desființarea(anularea) contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 23.09.2009 și autentificat sub nr. 8629 la B. M. R. M..
În motivarea acțiunii, arată că în perioada premergătoare încheierii contractului de vânzare cumpărare, respectiv 23.09.2009, se simțea rău, suferind de diabet zaharat, boli cardiace. De acest lucru știau și pârâții, vecini cu dânsul care perio0dic îl frecventau. Au mers la notarul public și s-au consultat în vedere încheierii acestui contract de vânzare cumpărare, cu promisiunea de a-l îngriji și înmormânta.
Pârâții i-au luat actele casei și buletinul și s-au ocupat de încheierea acestui contract de vânzare-cumpărare, în tot acest timp reclamantul fiind imobilizat la pat.
În momentul când starea sa de sănătatea s-a ameliorat, pârâții l-au dus la B. M. R.-M. unde l-au determinat să semneze fără să își dea seama ce semnează, fiind într-o stare avansată de boală.
Ulterior, după ce a intrat în posesia actului de vânzare-cumpărare și-a dat seama că a fost înșelat, iar pârâții au înceta să mai treacă pe la dânsul.
Arată că nu a primit sub nicio formă suma de_ lei, care este trecută în contract. Iar după încheierea contractului pârâții nu au achitat nici un ban privind întreținerea sa.
În dovedire, reclamantul a depus înscrisurile existente la filele 7-9 dosar (contract de vânzare-cumpărare) și a solicitat completarea acțiunii potrivit filelor 16-17, în sensul constatării nulității absolute a contractului atacat, invocând ca și cauză de nulitate: „violenta sub forma temerii insuflate prin amenințare”, lipsa elementului de validitate „prețul care nu a fost serios, determinat sau determinabil”, dolul provenit din partea cocontractantului prin omisiunea informării, cestiuni de ordin medical care impuneau expertizarea sa psihiatrică la momentul încheierii actului în fața notarului moment la care reclamantul susține că s-ar fi aflat în stare de comă diabetică.
Reclamantul a fost asistat pe parcursul procesului de avocat cu delegație la dosar.
Pârâții prezenți și asistați de avocat cu delegație la dosar, nu au formulat întâmpinare.
B. M. R. M. a formulat întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive și solicitând respingerea acțiunii.
Reclamantul, prin avocat a indicat la solicitarea instanței, temeiurile de drept ale acțiunii, respectiv disp. art. 1246, 47, 48 din Lg. 36/1995, art. 60.
Pârâții, prin avocat, au formulat apărări privitoare la cererile completatoare ale acțiunii, invocând chestiuni relative la:
a) aplicarea legii civile materiale
b) cauzele de nulitate absolute și relative nedovedite de reclamant.
Reclamantul, prin avocat a răspuns în scris la aceste apărări, potrivit aserțiunilor făcute și existente la filele 56-58.
Analizând acțiunea cu care reclamantul a investit instanța, a cererii completatoare, a tuturor apărărilor formulate de pârâți, a probelor administrate – expertiză grafoscopică, martori, interogatoriu, ordonanța Parchetului dosar nr. 20/2012 din 12.06.2012, în spiritul dispozițiilor generale și speciale ce guvernează materia dedusă judecății, prezenta instanță apreciază:
a)Cu valoare de considerente de principiu în materia legii aplicabile
- Raportul juridic litigios dedus judecății s-a născut la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, respectiv 23.09.2009 (potrivit încheierii nr. 3113/23.09.2009) moment care atrage aplicabilitatea legii civile substanțiale în vigoare la momentul nașterii sale, deci codul civil intrat în vigoare (cu modificările de rigoare) în februarie 1865.
- Ca atare, temeiurile de drept incidente în speță, sunt disp. art. 942, art. 948, 954, 956, 960 și urm. Cod civil, privitoare la valabilitatea convențiilor precum și la interpretarea lor potrivit art. 977 și urm.
b)Cu valoare de considerente de facto și de jure
- Potrivit disp. art. 948 cod civil „Conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt:
1.capacitatea de a contracta;
2.consimtamintul valabil al partii ce se obliga;
3.un obiect determinat;
4.o cauza licita”
- Potrivit art. 951 Cod civil „Minorele nu poate ataca angajamentul sau pentru cauza de necapacitate decit in caz de leziune”
- Potrivit art. 960 Cod civil „Dolul este o cauza de nulitate a conventiei când mijloacele viclene, intrebuintate de una din parti, sunt astfel, incit este evident ca, fara aceste masinatii, cealalta parte n-ar fi contractat.
Dolul nu se presupune.”
Privitor la cauza de nulitate invocată ca fiind violența - sub forma temerii insuflate de pârâți pentru a determina reclamantul să încheie contractul de vânzare-cumpărare - aceasta nu va putea fi reținută, ca fiind susținută de probatoriu și trebuie coroborată din punct de vedere al a efectelor sale cu teza susținută ab inițio de reclamant, potrivit căreia „acesta ar fi încheiat o convenție de întreținere” și cu soluția parchetului de netrimitere dată pe calea ordonanței din 12.06.2012.
Astfel, analiza condițiilor de incidență a violenței ca și cauză de nulitate relativă a actului juridic civil, presupune cu necesitate dovedirea de către partea ce o invocă a cerințelor:
a) să provină de la cocontractant (în speță de la pârâți);
b) să lovească actul juridic încheiat – contractul de vânzare-cumpărare – în ceea ce privește elementul de validitate – consimțământul;
c) să fie contemporană momentului încheierii actului (23.09.2009);
d) să vicieze consimțământul părții ce-l invocă într-o asemenea măsură încât partea nu l-ar fi încheiat în forma în care este încheiat actul (atacat).
În speță, reclamantul a încheiat valabil contractul de vânzare cumpărare dat fiind expresa sa manifestare de voință de a vinde apartamentul situat în Iași, . A, blocul I 1, . pârâților, în considerarea următoarelor argumente:
a)pe parcursul procesului reclamantul a fost prezent la toate termenele de judecată, manifestând un interes procesual statornic și pe deplin conștient, situație care degajă raportarea corectă a acestuia la realitatea de fapt și juridică la momentul judecății.
Aplicarea prezumției simple conținute de art. 1203 Cod civil obligă la interpretarea acestei situații potrivit argumentului a priori rationae, ca fiind contrară celor afirmate de reclamant, (și nesusținută nici de proba testimonială, nici de interogatoriu și nici de expertiză) în sensul următor: dacă reclamantul a avut (și are) aptitudinea de a înțelege și de a avea reprezentarea corectă a demersului său procesual în anul 2012-2013, cu atât mai mult a avut cel puțin aceeași aptitudine de a-și manifesta valabil acordul sau dezacordul în privința încheierii contractului.
Evident că viciul de consimțământ invocat – violența – este unul care se apreciază în concret, în funcție de persoana de la care provine și de persoana căreia i se adresează, viciul violenței sub forma amenințării temerii insuflate -fiind unul relativ, având ca efect afectarea actului juridic cu nulitatea relativă.
Cercetarea coroborată a tuturor probelor, conduce la concluzia inexistentei unui impediment serios, real, provenit de la cocontractant și existent la momentul încheierii actului juridic, dat fiind lipsa de conținut juridic a raționamentului invocat de reclamant potrivit căruia starea sa de sănătate, precară, comă diabetică, presiunile exercitate de pârâți prin conducerea sa aproape forțată în fața notarului public au fost cauzele care au generat acea temere esențială a reclamantului, care astfel, a fost constrâns să semneze contractul în fața notarului public.
Agrearea acestei posibilități ar fi acceptabilă exclusiv în ipoteza în care reclamantul ar fi fost în stare de inconștiență în momentul perfectării vânzării în fața notarului, acesta ar fi ignorat starea iar semnătura existentă ar aparține unei alte persoane.
Or, această ipoteză a fost infirmată în mod indubitabil de proba științifică – expertiza criminalistică – care prezumă adevărul judiciar potrivit căruia semnătura reclamantului vânzător aparține reclamantului.
Privitor la condițiile de valabilitate a contractului de vânzare-cumpărare atacat – prețul – aserțiunile făcute de reclamant prin acțiunea introductivă și precizările ulterioare potrivit cărora reclamantul nu „a primit prețul … pentru că nu a dorit să vândă apartamentul, suma de_ lei, fiind menționată fictiv de notar” prezenta instanță apreciază următoarele:
Prin rezoluția de neurmărire din 9.11.2012, organele de cercetare și urmărire penală au verificat aspectele de ordin penal invocate de reclamant cu privire la săvârșirea de către pârâți a infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 Cod penal, dispunând neînceperea urmăririi penale.
Această soluție de neurmărire, nefiind atacată de către reclamant, la dosar neexistând o dovadă din contră - beneficiază de puterea lucrului judecat, cu efectul corespunzător în cadrul procesului civil, sub aspectul vinovăției, a faptei și a făptuitorului.
Or, în condițiile în care soluția de neurmărire reține că și considerente faptul că reclamantul B. C. a semnat în fața notarului contractul de vânzare cumpătate, a solicitat prin cerere întocmirea acestuia, la încheierea sa a existat la dosar adeverința medicală din 21.09.2009 a medicului care atestă deplinătatea facultăților mintale, nu există legitimitate substanțială a demersului procesului civil în persoana reclamantului, cu privire la cauzele de nulitate invocate.
Toate aceste argumente sunt de natură a susține soluția de respingere a acțiunii ca fiind nefondată, cu reiterarea consemnării în prezentele considerente și a dispozitivului încheierii din 26.03.2013 prin care instanța s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a B. M. R. M. în sensul admiterii sale, cu efectul subsidiar al respingerii prezentei acțiuni ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate.
Potrivit art. 274 și urm. C.pr.civ., reclamantul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
- Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul B. I. C., în contradictoriu cu pârâții P. C. S., P. N. M., B. M. R.-M..
- Constată că prin încheierea din 26.03.2013 instanța s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B. M. R. M..
- Respinge acțiunea civilă formulată de reclamantul B. I. C., în contradictoriu cu pârâta B. M. R. M., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate.
- Obligă reclamantul la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 lei.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 17.06.2013, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Redactata B.Ș.
Teh. 6ex. I.L. – 04.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Reziliere contract. Hotărâre din 25-09-2013, Judecătoria IAŞI → |
|---|
