Plângere contravenţională. Hotărâre din 04-09-2013, Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 04-09-2013 în dosarul nr. 7660/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din 04 Septembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: M. N.
Grefier: P. T.
Sentința Civilă nr._
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petentul A. A., în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – C., având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, lipsă petentul și reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se instanței faptul că procedura de citare pentru acest termen de judecată este legal îndeplinită.
Instanța ia act că este primul termen de judecată, procedura de citare a părților fiind legal îndeplinită.
Față de exigențele art. 131 din Codul de procedură civilă, verificându-se competența de soluționare a cauzei, constată că este competentă material și teritorial în soluționarea prezentei cauze. Notează că plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal, procesul-verbal de contravenție fiind încheiat la data de 11 februarie 2013, comunicat petentului la data de 28 februarie, iar plângerea fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 05 martie 2013.
În conformitate cu dispozițiile art. 238 din Codul de procedură civilă, instanța estimează durata cercetării procesului la un termen de judecată.
Instanța reține că părțile au solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Apreciind că probele solicitate sunt admisibile și utile soluționării cauzei, fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 255 din Codul de procedură civilă, în temeiul dispozițiilor art. 258 din Codul de procedură civilă, instanța le încuviințează. Constată administrate probele.
Constatând cauza în stare de judecată, instanța o reține spre soluționare, având în vedere împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 05 martie 2013 pe rolul Judecătoriei Iași, sub nr._, petentul A. A. a formulat plângere contravențională împotriva procesului-verbal . nr._, încheiat la data de 11 februarie 2013 de către agentul constatator al intimatei COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. – CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ – C., solicitând anularea procesului verbal de contravenție..
În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în fapt, procesul verbal nu este legal întocmit întrucât lipsește semnătura olografă a agentului constatator, sancțiunea fiind nulitatea absolută. Petentul a precizat că, nici dispozițiile OG nr. 2 din 2001 și nici cele ale OG nr. 15/2002, nu prevăd expressis verbis posibilitatea întocmirii de către agentul constatator în forma electronică a proceselor verbale, fiind arhicunoscut aspectul că acolo unde legiuitorul nu prevede în mod expres nici interpretul nu poate să adauge. Petentul a concluzionat că dispozițiile legale imperative privind modalitatea de întocmire a actelor administrative constatatoare nu au fost respectate în cauză, aspect pentru care, în considerarea dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2 din 2001 a solicitat anularea procesului verbal.
În drept, au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001 și ale Legii nr. 455/2001.
Atașat plângerii formulate, petentul a depus, în fotocopie: procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat și dovada de comunicare a acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acțiunea este scutită de taxă judiciară de timbru, iar conform art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, în prezenta cauză timbrul judiciar nu se aplică.
Legal citată, intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii reiterând temeiurile de fapt și de drept care au stat la baza întocmirii acestuia.
Întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile OG nr 2/2001, OG nr. 15/2002, Legea nr. 445/2001, Ordinul MTI nr. 769/2010, solicitându-se administrarea probei cu înscrisuri. Alăturat s-a depus documentația care a stat la baza emiterii procesului verbal contestat, respectiv certificatul calificat al agentului constatator, fotografia realizată în momentul săvârșirii faptei și dovada comunicării procesului verbal.
În temeiul dispozițiilor art. 411 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său.
În termen legal, petentul a formulat răspuns la întâmpinare, reiterând argumentele din plângerea inițială.
În cadrul cercetării judecătorești, instanța a administrat la solicitarea părților proba cu înscrisuri, nici una dintre părți neprezentându-se în fața instanței pentru a-și susține cauza.
Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, prin prisma susținerilor părților și a dispozițiilor legale incidente, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție . nr._, încheiat la data de 11 februarie 2013 de către agentul constatator al intimatei, s-a reținut că în data de 01.02.2013, ora 12.24 vehiculul categoria B cu nr. de înmatriculare_, aparținând petentului a circulat pe DN 28 km81+300m, fără a deține rovinietă valabilă. În consecință, petentului i-a fost aplicată sancțiunea amenzii în cuantum de 250 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002. Procesul-verbal nu este semnat de contravenient, aceasta fiind încheiat în lipsa acestuia, la sediul intimatei.
În ceea ce privește termenul de introducere a plângerii contravenționale, instanța apreciază că în speță a fost respectat termenul de 15 zile, prevăzut de art. 31 alin. 1 OG nr. 2/2001, procesul verbal contestat fiind comunicat petentului la data de 18.02.2013, iar plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 05.03.3013, fiind înaintată prin intermediul serviciilor poștale la 28.02.2013.
În temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul
juridic al contravențiilor, instanța are îndatorirea de a verifica legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărând asupra sancțiunii.
În ceea ce privește legalitatea procesului-verbal de contravenție contestat prin
plângerea care formează obiectul prezentei cauze, instanța, analizând din oficiu conținutul acestuia prin prisma dispozițiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, constată că procesul-verbal a fost legal întocmit, cuprinzând toate elementele prevăzute de articolul menționat sub sancțiunea nulității absolute.
Susținerea petentului privitoare la lipsa semnăturii agentului constatator este nefondată. Astfel, mențiunile exprese ale procesului verbal contestat confirmă că acesta a fost generat și semnat electronic, conform prevederilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001 de către M. Hriscu, cu certificatul din 8.01.2013 emis de către Cert Sign SA, furnizor de servicii de certificare acreditat conform legii. Instanța reține că intimata a depus la dosar o fotocopie a certificatului calificat emis de furnizorul de servicii de certificare pentru semnătură electronică .; acest furnizor de servicii de certificare pentru semnătură electronică figurează în Registrul furnizorilor de astfel de servicii ținut de Autoritatea Națională de Supraveghere și Reglementare în domeniu, în conformitate cu prevederile HG nr. 1259/2001, registru ce este în permanență actualizat și poate fi consultat pe pagina de internet a Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale. Din consultarea informațiilor oferite de acest registru rezultă că . este autorizat să emită certificate calificate, iar dispozitivele de creare a semnăturii electronice pe care le utilizează sunt omologate. În consecință, potrivit art. 9 alin. 2 și 10 alin. 2 din Legea nr. 455/2001, se prezumă îndeplinirea, de către acest furnizor de servicii, a condițiilor prevăzute de art. 4 pct. 4 și art. 20 din lege, astfel că Compania Națională Autostrăzi și Drumuri Naționale din România nu trebuie să mai facă nicio probă în acest sens. Astfel fiind, simpla depunere, de către intimată, a certificatului calificat ce conferă agentului constatator dreptul de semnătură electronică, împreună cu fotocopia autorizației de control emisă pentru acest agent constatator, coroborate cu informațiile publice din Registrul furnizorilor de servicii de certificare pentru semnătură electronică, informații accesibile în permanență pe pagina de internet a Ministerului Comunicațiilor și Societății Informaționale, sunt suficiente pentru a proba validitatea semnăturii electronice.
Instanța reține că procesul verbal este un act administrativ emis în condițiile OG nr. 2 din 2001, întrucât semnătura electronică aparține agentului constatator anume desemnat cu exercitarea atribuțiilor de constatare a unor astfel de contravenții, pe procesul verbal fiind aplicată ștampila intimatei. De asemenea, comunicarea s-a realizat în condițiile aceluiași act normativ, în caz contrar procesul verbal nedevenind titlu executor sau fiind afectat de prescripția executării sancțiunii aplicate.
Potrivit art. 1 alin. 2 și 6, art. 7 și art. 8 din O.G. nr. 15/2002 cu modificările ulterioare, începând cu data de 1 iulie 2002 se introduce tariful de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, aplicat tuturor utilizatorilor români si străini pentru toate vehiculele înmatriculate care sunt folosite pe rețeaua de drumuri naționale din România. Pentru plata tarifului de utilizare, utilizatorilor români si străini li se eliberează documentul care atesta dreptul de utilizare a rețelei de drumuri naționale din România, denumit rovinietă. Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare în ceea ce privește tipul și valabilitatea rovinietei revine in exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deținătorilor menționați in certificatul de înmatriculare. Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție si se sancționează cu amendă.
În ceea ce privește temeinicia actului sancționator, instanța apreciază că situația de fapt reținută de agentul constatator a fost confirmată prin probe administrate în cauzăm, petentul necontestând temeinicia acestuia.
Instanța reține că, potrivit art. 7 din O.G. 15/2002, „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și deținerea rovinietei valabile revin în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deținătorilor menționați în certificatul de înmatriculare, în cartea de identitate, în documentele vamale sau în alte documente oficiale, iar în cazul utilizatorilor străini, acestea revin în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”. În același sens sunt si dispozițiile art. 1 din Ordinul nr. 769 din 1 octombrie 2010 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale din Romania, care arată că utilizatori sunt persoane fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare al vehiculului, care au în proprietate vehicule înmatriculate în România sau persoane fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare al vehiculului, care pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România.Din acest text de lege rezultă că sarcina achitării tarifului de utilizare a rețelei de drumuri naționale revine petentului, care are calitatea de proprietar al autovehiculului.
Analizând sancțiunea aplicată prin procesul verbal contestat, instanța constată că aceasta respectă dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, conform cărora la aplicarea sancțiunii se ține seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit, precum și de urmarea produsă, astfel încât sancțiunea să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei, petentului fiindu-i aplicată sancțiunea amenzii in cuantumul minim prevăzut de lege.
În aceste condiții, ținând cont de faptul că petentul nu a făcut contradovadă asupra celor reținute în procesul verbal si față de împrejurarea ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, instanța urmează sa respingă plângerea ca neîntemeiată.
Față de dispozițiile art. 36 alin. 2 din OG nr. 2 din 2001 instanța urmează să oblige petentul la plata sumei de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge, ca fiind neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de către petentul A. A., CNP_, cu domiciliul în ., județul Iași, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - C., cu sediul în București, .. 401A, sectorul 6, împotriva procesului verbal cu . 13 nr._ din 11.02.2013.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Obligă petentul să plătească suma de 50 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare, cererea depunându-se la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică din 04 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. N. P. T.
4Ex./25.09.2013
Red./Tehnored. M.N.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... | Actiune in raspundere delictuala. Sentința nr. 2013/2013.... → |
|---|
