Plângere contravenţională. Sentința nr. 01/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 01/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 01-10-2013 în dosarul nr. 4119/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din 01 Octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: D. C. E.
GREFIER: J. V. G.
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe petentul N. G., în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. IAȘI, având ca obiect plângere contravențională.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește petentul și reprezentantul legal al intimatei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 17.09.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 24.09.2013, ulterior pentru data de 01.10.2013 când,
INSTANȚA
Deliberand asupra cauzei civile de față constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 9 aprilei 2013 petentul N. G., cu domiciliul în . Hărmănești, județ Iași, în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. IAȘI, cu sediul în mun.Iași, . a solicitat anularea procesului verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/10.01.2013.
În motivarea plângerii petentul a arătat în esență că este angajata al S.C. Total G. S.R.L. Iași, în calitate de șofer taxi, desfășurându-și activitatea pe autoturismul marca Dacia L. cu număr de înmatriculare_ . În ziua de 10.01.2013 oprirea autoturismului in zonă a fost determinată de faptul că a preluat doi clienți care i-au solicitat o cursă cu destinația autogara C. din mun Iași. A mai susținut petentul faptul că nu a perturbat traficul rutier, a oprit regulamentar la marginea carosabilului, drumul era prevăzut cu trei benzi de circulație, nu a observat nici un indicator cu semnificația oprire interzisă .
În dovedire a solicitat proba cu inscrisuri și martori pe care i-a indicat cu nume și adresă.
Anexat plângerii petentul a depus copia actului de sancționare, dovada comunicării, copia actului de identitate, certificat profesional pentru conducători care desfășoară activități de taximetrie (filele 3 -7 dosar).
Legal citată intimata a depus întâmpinare (fila 9 dosar) prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării s-a arătat faptul că petentul a fost sancționat contravențional prin procesul verbal contestat pentru fapta de a fi oprit neregulamentar autoturismul, în ziua de 10.01.2013 orele 16.00 pe . fața autogării Transbus C. în zona de acțiune a indicatorului cu semnificația oprire interzisă, fapta sancționabilă conform dispozițiilor art. 42 litera a) din HG nr.1391/2006 . Intimata a susținut că petentul a fost just sancționat raportat la săvârșirea abaterii care a fost percepută direct de agentul constatator, procesul verbal a fost legal întocmit cu respectarea tuturor dispozițiilor OG nr.2/2001, sancțiunea a fost corespunzător dozată.
S-au invocat în drept dispozițiile art.7 litera h) din Legea nr.155/2010, art.115-118 Cod procedură civilă.
În temeiul art.242 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În dovedire s-a anexat procesul verbal și dovada comunicării .
În cursul cercetării judecătorești instanța, la cererea petentului care s-a prezentat în instanță, a încuviințat proba cu martorul înscrisuri și proba testimonială, fiind audiat martorul V. D. .
Analizând actele și lucrările cauzei instanța reține următoarele:
În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/10.01.2013 petentul din cauza de față a fost sancționat cu sancțiunea amenzii în cuantum de 140 lei și aplicarea unui număr de 2 puncte penalizare, fiind reținută în sarcina acestuia săvârșirea faptei contravenționale prevăzută de dispozițiile coroborate ale art.142/a din HG nr.1391/2006, art. 99/2 și art.108/1/a din OUG nr.195/2002 constând în aceea că la data de 10.01.2012 orele 16.00 a oprit neregulamentar autoturismul marca Dacia cu număr de înmatriculare_ pe . fața autogării Transbus C., în zona de acțiunea a indicatorului cu semnificația oprire interzisă perturbând traficul rutier.
Procesul verbal s-a încheiat în lipsa petentului care a refuzat semnarea acestuia, fapt consemnat cu atare în actul de sancționare și necontestat de petent.
Actul de sancționare a fost comunicat petentului la data de 30.01.2013 conform dovezii de la fila 11 dosar, dată prin raportare la care instanța a găsit plângerea petentului introdusă în termenul de 15 zile prevăzut de dispozițiile art.31/1 din OG nr.2/2001.
În drept potrivit art.34 din OG nr.2/2001 procesul verbal, contestat în termen legal, este supus controlului de legalitatea și temeinicie al instanței.
Analizând legalitatea sub aspect formal a actului de sancționare instanța constată că acesta conține toate elementele prevăzute de dispozițiile art.17 din O.G. nr.2/2001, sub sancțiunea nulității absolute.
Sub aspectul temeiniciei actului, instanța reține că în cadrul plângerii contravenționale instanța trebuie să stabilească, pe bază de probe apte să formeze convingerea judecătorului dincolo de orice îndoială rezonabilă dacă fapta imputată petentului există, a fost comisă cu vinovăție și a produs rezultatul socialmente periculos prevăzut de lege.
Astfel cum corect a susținut intimatul, un proces verbal încheiat cu respectarea condițiilor de formă cerute de lege, de un agent constatator competent, aflat în exercițiul funcției, în măsura în care cuprinde constatările nemijlocit făcute de acesta se bucură sub aspectul situației de fapt percepută direct, cu propriile simțuri, de o prezumție de adevăr recunoscută prin lege.
Prezumția are caracter relativ deci subzistă până la proba contrarie care trebuie să fie produsă de persoana sancționată.
În cauză la solicitarea petentului a fost administrată proba cu înscrisuri și martorul propus de acesta.
Din proba cu înscrisuri, respectiv din copia certificatului profesional . nr._/01.09.2012 aflată la fila 6 dosar, instanța reține că se confirmă susținerea petentului legată de profesiunea acestuia, respectiv cea de conducător auto care desfășoară activități de taximetrie.
Cu toate acestea, revenea petentului sarcina de a dovedi că la momentul sancționării acesta se afla în exercitarea atribuțiunilor de serviciu, respectiv că sancționare sa a avut loc în condițiile în care debarcase doi clienți după o cursă cu destinația autogara Transbus C..
Martorul audiat în cauză la solicitarea petentului nu a putut prezenta instanței vreun element relevant asupra situației de fapt concrete de la data sancționării (fila 28 dosar).
Conform dispozițiilor art.99 alin.2 din O.U.G. nr.195/2002 amenda contraventionala corespunzătoare clasei întâi, respectiv 2 - 3 puncte amendă, se aplica si conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplica 2 puncte de penalizare conform art.108 alin.1 lit.a).
Potrivit art.108 alin.1 litera a) pct.8 din O.U.G. nr.195/2002: „Savarsirea de catre conducatorul de autovehicul sau tramvai a uneia sau mai multor contraventii atrage, pe langa sanctiunea amenzii, si aplicarea unui numar de puncte de penalizare, dupa cum urmeaza: a) 2 puncte de penalizare pentru savarsirea urmatoarelor fapte: (…) 8. oprirea neregulamentara”.
Conform art.142/a din H.G. nr.1391/2006 este interzisă oprirea voluntară a vehiculelor în zona de acțiune a indicatorului „Oprire interzisă”.
Totodată potrivit art.63 alineat 2 din O.U.G. nr.195/2002 „Nu se considera oprire: a) imobilizarea vehiculului atat timp cat este necesara pentru imbarcarea sau debarcarea unor persoane, daca prin aceasta manevra nu a fost perturbata circulatia pe drumul public respectiv.”
De asemenea potrivit art.20 alineat 4 din Legea nr.38/2003 privind transportul in regim de taxi, „Pentru îmbarcarea sau debarcarea unui client, taxiurile pot opri și pe drumurile publice cu restricții privind oprirea, cu excepția locurilor periculoase, cu condiția să nu fie perturbată circulația prin această manevră.”
În cauză agentul constatator a reținut în actul de sancționare, fapt pe care l-a perceput cu propriile simțuri, că prin oprirea petentul în locul respectiv traficul rutier a fost perturbat. De asemenea, agentul constatator a atestat și faptul că zona era supusă restricției de oprire, fapt de asemenea constatat cu propriile simțuri. Chiar dacă indicatorul nu se afla în locul concret în care a oprit petentul, așa cum a susținut acesta în plângere, nu înseamnă că locul respectiv nu era supus restricției de oprire în condițiile în care zona de acțiunea a unui astfel de indicator nu se limitează la locul amplasării acestuia ci, conform art.66 alineat 6 din HG nr.1391/2006, se extinde pentru un întreg sector de drum.
Se va reține așadar de către instanță că nu există motive de nulitate a actului, nici din perspectiva temeinicie situației de fapt reținută în cuprinsul acestuia, actul de constatare și sancționare fiind atât legal cât și temeinic întocmi sub aspectul situației de fapt reținute și a încadrării juridice.
Cu toate acestea, în temeiul art.34 din O.G. nr.2/2001 coroborat cu art.38, alin.3 din același act normativ, ce permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea ce se impune a fi aplicată, instanța consideră că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor care îi revin în calitate de conducător auto când circulă pe drumurile publice.
Aprecierea instanței are la bază dispozițiile art.5, alin.5 din O.G. nr.2/2001 potrivit căruia sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gravitatea faptei săvârșite și art.21, alin.3 conform căruia, la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”.
Rolul sancțiunilor contravenționale este unul în principal preventiv, și doar în subsidiar represiv iar în cazul concret instanța apreciază că aplicarea unei amenzi contravenționale realizează un scop eminamente represiv în condițiile în care petentului i s-a aplicat și o măsura sancționatorie complementară constând în 2 puncte penalizare, care conform art.96 alin.1 din OUG nr.195/2002 are drept scop inlaturarea unei stari de pericol si preintampinarea savarsirii altor fapte interzise de lege.
Concluzionând, instanța apreciază că în concret fapta contravențională comisă de petent prezintă un grad de pericol social redus pentru care aplicarea sancțiunii contravenționale a avertismentului, combinată cu efectul sancțiunii complementare aplicate, sunt suficiente pentru a atrage petentului atenția asupra consecințelor faptei sale și a preîntâmpina noi abateri ale acestuia de la normele rutiere.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE
Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul N. G., cu domiciliul în . Hărmănești, județ Iași, în contradictoriu cu intimata POLIȚIA L. IAȘI, cu sediul în mun.Iași, ..
Înlocuiește sancțiunea amenzii în cuantum de 140 lei aplicată petentului prin procesul verbal de constatare și sancționare contravențională . nr._/10.01.2013 cu sancțiunea avertismentului.
Cu drept de a formula recurs în termen de 15 zile de la comunicarea prezentei hotărâri.
Pronunțată în ședință publică 01.10.2013.
PREȘEDINTE,
D. C. E.
GREFIER,
J. V. G.
Red/teh/ced
29.01.2014,4ex
| ← Fond funciar. Sentința nr. 04/2013. Judecătoria IAŞI | Contestaţie la executare. Sentința nr. 9586/2013. Judecătoria... → |
|---|
