Plângere contravenţională. Sentința nr. 13/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 13/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 20778/245/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 13 decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind pe petentul B. E. și pe intimatul M. IAȘI- POLIȚIA LOCALĂ IAȘI, având ca obiect plângere contraventionala.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 06.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 13.12.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei acțiuni civile, având ca obiect plângerea contravențională, reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, formulată la data de 28.06.2013, petentul B. E., în contradictoriu cu intimata Poliția Locală a Municipiului Iași, a solicitat instanței de judecată admiterea plângerii sale și anularea procesului verbal .-OP_, încheiat la data de 11.06.2013.
În motivare, s-a arătat că nu a săvârșit fapta indicată în procesul verbal, iar convorbirea cu agentul constatator a fost total diferită. Susține petentul că nu a împiedicat în nici un mod activitatea de depistare, întreprinsă de agentul constatator, ci doar a cumpărat o . identitate.
La data de 19 iulie 2013, petentul a depus precizări la cererea inițială, prin care a arătat că înțelege să cheme în judecată Poliția Locală a municipiului Iași, solicitând audierea martorului S. R., pentru detalierea situației de fapt. în drept, au fost indicate prevederile legii 182/2006 și OG 2/2001. în subsidiar, s-a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul.
La data de 24 septembrie 2013, intimata a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii arătând că petentul a fost sancționat pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 11.06.2013, ora 9:30, petentul l-a amenințat pe agentul constatator, în timp ce acesta își îndeplinea atribuțiile de serviciu în piața agroalimentară A. cel B., respectiv îndruma persoanele care comercializau ouă în afara pieții să se deplaseze înăuntrul teritoriului amenajat. Fapta a fost încadrată în prevederile HCLM nr. 172/2002, cap. XII pct.1, fiind sancționată cu amendă în cuantum minim. S-a subliniat că, din punct de vedere al legalității, procesul verbal îndeplinește toate cerințele legale și că nu mai sunt deținute alte înscrisuri, fapta fiind constatată direct de agentul constatator. În drept, au fost invocate prevederile art. 205 NCPC, fiind solicitată și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.
A fost anexată declarația martorului S. R. și borderou de trimitere corespondență.
În cadrul ședinței de judecată din data de 6 decembrie 2013, petentul a fost prezent personal în instanță și a înțeles să își exercite dreptul de a da o declarație în această calitate. Instanța a pus în discuție probele și a procedat la încuviințarea probei cu înscrisuri și a probei cu martorul indicat de petent, constatând imposibilitatea obiectivă de identificare a acestuia, citat la domiciliul ce figurează ca activ în baza de date SEIP.
s-a constatat administrarea completă a materialului probatoriu și s-a acordat cuvântul pe fondul cauzei, cererea fiind reținută spre competentă soluționare.
Pronunțarea a fost amânată pe o perioadă legală de 7 zile.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, prin prisma criticilor și apărărilor părților, instanța a reținut următoarele aspecte:
Prin procesul verbal .-OP_, încheiat la data de 11.06.2013, petentul a fost sancționat prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 500 lei, pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale:: la data de 11.06.2013, ora 9:30, petentul l-a amenințat pe agentul constatator, în timp ce acesta își îndeplinea atribuțiile de serviciu în piața agroalimentară A. cel B., respectiv îndruma persoanele care comercializau ouă în afara pieții să se deplaseze înăuntrul teritoriului amenajat. Acesta a adus atingere prestigiului instituției, prin amenințarea agentului de poliție. Fapta a fost încadrată în prevederile HCLM nr. 172/2002, cap. XII pct.1. petentul a refuzat să semneze procesul verbal, actul fiind semnat în calitate de martor de numitul S. R., a cărui identificare a fost încercată de instanța de judecată.
Plângerea a fost promovată în termen legal, în interiorul termenului de 15 zile de la momentul comunicării actului.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003).
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, norma în baza căreia s-a constatat fapta are caracter general, iar sancțiunea aplicată - 500 lei amendă contravențională, nu are scop reparator, ci scop de prevenire și pedepsire.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentului constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus în copie la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Instanța reține că toate criticile formulate de către petent vizează temeinicia procesului verbal și nu aspectele de legalitate ale acestuia.
în egală măsură nu există aspecte care să poată fi puse în discuția părților, din oficiu, de către instanță.
Instanța va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele două fapte reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului. Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatei.
Pentru a forma opinia instanței, dincolo de orice îndoială rezonabilă, constatările din procesul verbal trebuie să se bazeze pe o . probe apte de a demonstra situația de fapt reținută.
Cu privire la existența faptei de adresare de amenințări agentului constatator, instanța reține caracterul nereal al acesteia. în conformitate cu cap. XII pct.1 atingerea adusă prestigiului sau amenințarea săvârșită împotriva agentului constatator să constate și să aplice prevederile prezentei hotărâri, împiedicarea prin orice formă a agentului constatator de către persoanele prezente la fața locului de a lua măsuri de sancționare a contravenientului cât și refuzul acestuia de a prezenta actul de identitate, la cerere, constituie contravenție și se sancționează cu amenda de la 500 la 2000 lei. intimata nu a susținut prin nici un fel de probe acuzația în materie penală adusă petentului, nedovedind existența reală a faptei. Se va reține că fapta contravențională constituie unicul temei al răspunderii civile contravenționale.
Astfel, instanța va admite cererea formulată și va dispune anularea procesului verbal .-OP_, încheiat la data de 11.06.2013, urmând ca sancțiunile aplicate în temeiul acestuia să fie lipsite de suport legal. Luând act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul B. E., domiciliat în Iași, ., ., . cu intimata Poliția Locală a Municipiului Iași, cu sediul în Iași, ..
Dispune anularea procesului verbal .-OP_, încheiat la data de 11.06.2013, urmând ca sancțiunile aplicate în temeiul acestuia să fie lipsite de suport legal.
Ia act că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
Cu drept de a formula apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 13 decembrie 2013, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
4 ex, 13.01.2014
| ← Autorizare desfiinţare lucrări. legea 50/1991. Sentința nr.... | Cerere de valoare redusă. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria... → |
|---|
