Plângere contravenţională. Sentința nr. 18/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 18/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-10-2013 în dosarul nr. 15573/245/2013
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR._
Ședința publică din data de 18 octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. I.
GREFIER: P. D.
Pe rol soluționarea cauzei civile privind petentul P. G. și pe intimatul I. IAȘI-B.R., intervenient E. I., având ca obiect plângere contraventionala.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc la data de 04.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat succesiv pronunțarea la data de 11.10.2013 și respectiv la data de 18.10.2013, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei plângeri contravenționale reține următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 15.05.2013, de petentul P. G. în contradictoriu cu intimatul I. Iași, s-a solicitat instanței de judecată admiterea plângerii și anularea procesului verbal cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată efectuate.
În motivare, s-a arătat că fapta reținută nu este conformă cu realitatea astfel, petentul se deplasa cu autoturismul marca Renault, proprietate personală, cu numărul de înmatriculare_, pe Șoseaua Națională banda 2, intrând în intersecția din P. R., asigurându-se și semnalizând stânga, susține petentul că a parcurs în acest mod mai bine de jumătate din sensul giratoriu după care s-a asigurat si a semnalizat dreapta intenția de a părăsi intersecția spre . său, autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare_, condus de E. I., a pătruns în intersecție din aceeași direcție cu petentul, pe banda 1 și dorind să ajungă la ieșirea dinspre Splai Bahlui acroșează autoturismul petentului lateral dreapta, în dreptul roții și a jantei existând urme vizibile. Imediat după impact a solicitat serviciului urgențe 112 intervenția, deoarece cel de-al doilea conducător auto se contrazicea în afirmații. Susține petentul că au fost îndrumați să încheie o înțelegere amiabilă sau să se prezinte la sediul poliției rutiere. A doua zi, la data de 2 mai 2013, părțile implicate s-au prezentat la poliție, iar rezultatul a fost sancționarea sa pentru neasigurarea la schimbarea direcției de mers. Petentul a înțeles să anexeze o schiță a dinamicii accidentului și a precizat că nu a mai fost implicat în nici un alt accident auto.
Au fost anexate: copia procesului verbal, copie carte de identitate, schiță accident.
La data de 29 mai 2013, intimatul a formulat și depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii petentului, arătând că acesta a fost sancționat prin procesul verbal pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 108 alin. 1 lit. b pct.3 din OUG 195/2002, constând în aceea că la data de 1.05.2013, a condus autoturismul marca Renault, cu numărul de înmatriculare_, în intersecția cu sens giratoriu din zona P. R. Municipiul Iași și nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers, intrând în coliziune cu auto marca VW, cu numărul de înmatriculare_, condus de E. I..
Sub aspect probatoriu, s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri. În drept, au fost invocate prevederile art. 148, 205, 315 C.pr.civ, OG 2/2001 și OUG 195/2002, fiind solicitată și obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Au fost anexate întâmpinării raportul agentului constatator, declarații conducători implicați în accident.
La termenul de judecată din data de 13 septembrie 2013, instanța a pus în discuția părților necesitatea introducerii în cauză, în temeiul art. 119 OUG 195/2002 a celui de-al doilea conducător auto și a societăților de asigurare ale părților și a constata obligativitatea acestei forme de intervenție, procedându-se la citarea persoanelor nominalizate de legiuitor pentru celelalte termene de judecată.
La termenul de judecată din data de 4 noiembrie 2013, instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și a procedat la luarea unei declarații intervenientei, în această calitate, similar declarației la care petentul este îndreptățit în cadrul unei plângeri contravenționale, în acord cu garanțiile CEDO.
S-a acordat de asemenea cuvântul pe fondul cauzei, aceasta fiind reținută spre competentă soluționare.
Analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, instanța reține următoarele:
Prin procesul verbal ., numărul_, încheiat la data de 2.05.2013, petentul a fost sancționat contravențional prin aplicarea unei amenzi în cuantum de 300 lei pentru reținerea în sarcina sa a următoarei pretinse fapte contravenționale: la data de 1.05.2013, a condus autoturismul marca Renault, cu numărul de înmatriculare_, în intersecția cu sens giratoriu din zona P. R. Municipiul Iași și nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers, intrând în coliziune cu auto marca VW, cu numărul de înmatriculare_, condus de E. I.. Fapta a fost încadrată în drept în prevederile art. 108 alin. 1 lit. b pct.3 din OUG 195/2002. procesul verbal a fost încheiat în prezența ambelor părți, petentul refuzând semnarea acestuia și menționând la rubrica obiecțiuni: „ contest vehement”.
Plângerea a fost formulată în interiorul termenului legal de 15 zile, la data de 15 mai 2013.
Plângerea contravențională atrage incidența art.6 CEDO, în latura sa penală, constituind o “acuzație in materie penală”, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de CEDO în materie penală. Așa cum a arătat Curtea “distincția între contravenții și infracțiuni existentă în legislația internă a unora dintre statele semnatare ale Convenției, nu poate avea ca efect scoaterea unei categorii de fapte din sfera de aplicare a garanțiilor oferite de art. 6 din Convenție acuzațiilor în materie penală” (Hotărârea pronunțată în cauza Ozturk contra Germaniei, 21 februarie 1984, paragr. 50-56).
În scopul determinării faptului dacă o contravenție poate fi calificată ca având un caracter "penal" în sensul prevederilor Convenției, prima chestiune care trebuie determinată este dacă textul normei de drept care definește fapta aparține, în sistemul legal al statului reclamat, legii penale; apoi trebuie determinată natura faptei și, în sfârșit, natura și gradul de severitate al pedepsei care poate fi aplicată persoanei care se face vinovată de comiterea contravenției (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, par. 29);
Criteriile enunțate, de regulă, nu sunt analizate cumulativ, dar dacă analiza separată nu permite a se ajunge la o concluzie clară, atunci se impune abordarea cumulativă (Hotărârea pronunțată în cauza Garyfallou AEBE contra Greciei din 22 septembrie 1998, paragr. 56)
În ipoteza în care norma legală pretins a fi fost încălcată se adresează tuturor cetățenilor și nu vizează doar o categorie de persoane cu statut special, iar scopul aplicării sancțiunii este de prevenire și pedepsire, suntem în prezența unei acuzații în materie penală (Hotărârea pronunțată în cauza Ziliberberg împotriva Moldovei din 1 februarie 2005, paragr. 32);
Natura și gravitatea sancțiunii aplicate precum și sancțiunea ce ar fi putut fi aplicată trebuie analizate prin raportare la obiectul și scopul art. 6 din Convenție (Decizia pronunțată în cauza Dorota Szott-Medinska și alții împotriva Poloniei din 09.10.2003);
România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza A. împotriva României, pe motiv că s-a încălcat prezumția de nevinovăție într-o procedură contravențională (paragr. 66-69 din Hotărârea A. împotriva României).
Instanța constată că, în cauza de față, sancțiunea aplicată, constând în amendă în cuantum de 300 lei, este prin natura, cuantumul și scopul acesteia susceptibilă de a converti acuzația adusă petentului într-o acuzație de factură penală, având în principal un scop sancționator și în subsidiar unul preventiv.
Pe cale de consecință, acuzația adusă petentului constituie o acuzație penală în sensul Convenției, iar aceasta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, precum și de toate garanțiile oferite de latura penală a art. 6 CEDO, care au fost instituite cu scopul de a proteja indivizii fața de posibilele abuzuri din partea autorităților. Sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.
Instanța notează că în cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, fiind luată și o declarație intervenientei, în această calitate, similar dreptului petentului de a da o declarație în cadrul procedurii contravenționale, drept garantat de CEDO.
Obiectul oricărei plângeri în materie contravenționale este reprezentat de verificarea efectivă de către instanță, pe baza tuturor probelor încuviințate și administrate dacă fapta contravențională există și a fost săvârșită cu vinovăție de către contestator.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate și temeinicie ale fiecăruia dintre cele două procese verbale contestate, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise mai mult, petentul nu a formulat nici un fel de critici privind legalitatea procesului verbal, singurele aspecte învederate fiind privitoare la temeinicia acestuia.
Apreciind de asemenea, nu există motive de nelegalitate care să poată fi analizate și din oficiu, de către instanță. instanța va proceda la analiza celui de-al doilea aspect al actului contestat prin intermediul prezentei plângeri - temeinicia.
Se va realiza punerea în balanță a prezumției de nevinovăție, garantate oricărei persoane cu prezumția de legalitate a procesului verbal și va proceda la analizarea fiecăreia dintre cele două fapte reținute.
Jurisprudența CEDO nu interzice recunoașterea de către legislațiile naționale a prezumțiilor legale, acestea putând avea valoare probatorie în cadrul procedurii interne, fără însă a avea o valoare absolută. Mai mult, această prezumție nu poate interfera cu prezumția de nevinovăție care trebuie respectată în cadrul procedurii contravenționale.
Astfel, instanța trebuie să asigure justul echilibru între aplicarea principiului legalității procesului verbal și cel al nevinovăției până la proba contrarie a petentului.
Justul echilibru nu poate fi atins decât în măsura în care prezumția de legalitate este dublată de un probatoriu care să o susțină, sarcina probei revenind intimatului.
Analizând existența reală a faptei de schimbare a sensurilor de mers fără a se asigura, instanța reține următoarele: astfel cum rezultă cu certitudine din raportul agentului constatator, precum și totalitatea înscrisurilor anexate la dosarul cauzei de către intimat, statuarea cu privire la culpa unuia dintre cei doi conducători auto s-a realizat exclusiv pe baza declarațiilor acestora, neexistând nici un fel de cercetare la fața locului, nici o încercare de reconstituire, nefiind efectuate cadre foto sau audiate eventualele persoane prezente.
Astfel, agentul constatator a apreciat asupra vinovăției petentului doar pe baza declarației părților, dând câștig de cauză conducătorului autoturismului care se deplasa în spatele petentului în sensul că primul ar fi schimbat direcția de mers fără a se asigura ocazionând impactul material între cele două vehicule.
Analizând declarațiile celor doi șoferi, precum și schițele efectuate de aceștia, se poate observa că varianta susținută de petent în cadrul plângerii contravenționale este identică cu cea prezentată în fața organelor de poliție ( declarația fila 14) . Astfel, acesta arată că acesta a fost lovit în lateral dreapta spate de autoturismul intervenientei, indicând în schiță modul de deplasare. Cu privire la declarația intervenientei, aceasta arată că circula pe banda 2 și a încercat să vireze pentru a se deplasa spre Splai Bahlui, moment în care auto petentului a intrat de pe banda 3 pe banda 2.
Din nici unul din elementele dosarului nu rezultă cu certitudine schimbarea direcției de mers sau dinamica accidentului dincolo de orice îndoială rezonabilă, fapta nefiind percepută ex propriis sensibus de agentul constatator. Nici avariile suferite de cele două autoturisme nu pot indica cu certitudine schimbarea direcției de mers, fiind susceptibile de a susține ambele variante ale conducătorilor.
Astfel, având în vedere dubiul rezonabil care planează asupra existenței faptei și săvârșirii acesteia de către petent, reținând considerațiile anterior expuse, instanța va da câștig de cauză prezumției de nevinovăție, care trebuie să prevaleze în raport de prezumția de temeinicie a procesului verbal.
Instanța va admite în consecință cererea de chemare în judecată și va anula procesul verbal contestat, urmând ca sancțiunile aplicate în temeiul acestuia să fie lipsite de suport legal.
Având în vedere soluția promovată, instanța va respinge ca neîntemeiată cererea intervenientei de acordare a cheltuielilor de judecată și deopotrivă cererea intimatului de obligare a petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, constatând că acesta nu a pierdut procesul și că dispozițiile legale de care se prevalează intimatul au fost abrogate anterior pronunțării în prezenta cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite plângerea contravențională formulată de petentul P. G., domiciliat în Iași, . nr.1, ., . în contradictoriu cu intimatul I. Iași, ..6 Iași, precum și intervenienta E. I., domiciliată în D., comuna H., ., . de asigurare S.C. A. S.A., prin sucursala Iași, . și S.C. CARPATICA A. – S. IAȘI, cu sediul în ..29, Iași.
Anulează procesul verbal ., numărul_, încheiat la data de 2.05.2013, urmând ca sancțiunile aplicate în temeiul acestuia să fie lipsite de suport legal.
Respinge ca neîntemeiată cererea intervenientei de acordare a cheltuielilor de judecată.
Respinge ca neîntemeiată cererea intimatului de obligare a petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Cu drept de apel, în termen de 30 zile de la comunicare.
Pronunțată astăzi, 18 octombrie 2013, în ședință publică.
Președinte, Grefier,
Red/tehn. jud. II
7 ex, 18.11.2013
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Reziliere contract. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
