Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 06-11-2013 în dosarul nr. 20326/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ Nr. _/2013
Ședința publică de la 06 Noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE T. G.
Grefier M. C. M.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe petent D. A. C.-LA C..AV.LESAN V.V. și pe intimat I. IAȘI-S.R., având ca obiect plângere contraventionala.
La apelul nominal făcut în ședință publică la ordine de pe lista de ședință, se constată lipsa părților.
Instanța față de lipsa părților pentru a respecta dreptul la apărare al acestora, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei lipsesc părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței de judecată faptul că procedura de citare este legal îndeplinită cu părțile litigante ,după care,
În temeiul dispozițiilor art. 255 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă, apreciindu-le ca fiind pertinente, concludente și utile soluționării cauzei, încuviințează pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, cu planșele foto precum și cu înregistrarea video a presupusei contravenții.
Respinge ca nefiind utilă soluționării cauzei proba testimonială constând în audierea unui martor precum și proba cu interogatoriul intimatului, în raport de teza probatorie indicată de către petent în cuprinsul plângerii contravenționale. Astfel, viteza de deplasare a autoturismului nu poate fi stabilită prin cele două probe propuse de petent, ci numai cu ajutorul unor mijloace tehnice.
Nemaifiind alte cereri formulate sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și în temeiul dispozițiilor art. art.394 Noul Cod de Procedură Civilă declară dezbaterile încheiate și reține cauza spre soluționare
INSTANȚA,
Deliberând asupra plângerii contravenționale, reține următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 26.06.201, sub numărul_, petentul D. A. a contestat procesul-verbal . nr._/23.06.2013, prin care a fost sancționat pentru că a condus autoturismul marca VW cu nr. de înmatriculare_ cu viteza de 93 km/h pe un sector de drum unde limita de viteză era de 60 km/h și pentru că autoturismul prezenta defecțiuni minore la sistemul de iluminare dreapta față.
Petentul susține că nu a circulat cu o viteză mai mare de 60 km/h, aspect pe care dorește să îl probeze cu martori.
Petentul a solicitat ca intimata să depună la dosarul cauzei probe din care să rezulte viteza cu care s-a deplasat, certificatul de omologare a aparatului radar, certificatul de verificare metrologică și atestatul operatorului radar.
Se mai arată că fapta nu a fost descrisă în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) din OG nr. 2/2001.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și a depus la dosarul cauzei înregistrarea video a contravenției, atestatul operatorului radar și buletinul de verificare metrologică a cinemometrului.
Petentul nu a formulat răspuns la întâmpinare.
Instanța a încuviințat și administrat probele cu înscrisuri, planșe foto și cu înregistrarea video. A respins ca nefiind utile cauzei probele cu interogatoriul intimatei și cu martori.
Analizând probele administrate în cauză, instanța reține următoarele aspecte:
Prin procesul-verbal contestat petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 3 și art. 99 alin. (1) pct. 18 din OUG nr. 195/2002, constând în aceea că la data de 23.06.2013 a condus auto marca VW, cu nr. de înmatriculare_, pe DE 583, pe direcția Iași-R., iar la km 64 a fost înregistrat cu aparatul radar cu o viteză de 93 km/h, pe un sector de drum cu limită de viteză de 60 km/h. De aseemenea, autoturismul petentului prezenta defecțiuni minore la sistemul de iluminare.
Pentru contravenția prevăzută de 108 alin. (1) lit. c) pct. 3 din OUG nr. 195/2002 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 450 lei, iar pentru fapta prevăzută de art. 99 alin. (1) pct. 18 din OUG nr. 195/2002 petentul a fost sancționat cu avertisment.
Instanța notează că petentul a înțeles să conteste doar contravenția prevăzută de 108 alin. (1) lit. c) pct. 3 din OUG nr. 195/2002. Acesta nu a contestat nici cu ocazia întocmirii actului de sancționare și nici în cuprinsul plângerii contravenționale contravenția prevăzută de art. 99 alin. (1) pct. 18 din OUG nr. 195/2002, motiv pentru care instanța va considera aceasta ca o recunoaștere a faptei respective. În concluzie fapta prevăzută de art. 99 alin. (1) pct. 18 din OUG nr. 195/2002 are o existență reală și a fost săvârșită de către petent.
În materie contravențională este aplicabilă prezumția de legalitate a procesului-verbal contravențional și nu se poate susține rezonabil că petentul nu se aștepta ca intimatul să invoce în favoarea sa această prezumție și să solicite ca petentul să facă dovada aspectelor pe care le invocă (cauza I. P. c. României).
Totusi în materie contravențională operează și prezumția relativă de nevinovăție a petentului. Cele două prezumții acționează în același timp în procedura contravențională și se neutralizează reciproc, revenind părților sarcina să administreze probe care să coroboreze prezumția favorabilă.
Intimatul a depus la dosarul cauzei probe care dovedesc dincolo de orice dubiu rezonabil realitatea celor consemnate de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal contestat.
Astfel, din înregistrarea video rezultă cu certitudine împrejurarea că petentul a circulat cu autoturismul marca VW, cu nr. de înmatriculare_, pe DE 583, pe direcția Iași-R., iar la km 64 a fost înregistrat cu aparatul radar cu o viteză de 93 km/h, pe un sector de drum cu limită de viteză de 60 km/h.
Fapta a fost înregistrată cu un cinemometru verificat metrologic (f. 20), deci având un certificat de aprobare de model valabil, opreat de un operator radar atestat (f. 21).
Probele administrate de intimat coroborează prezumția de legalitate a actului de sancționare și răstoarnă prezumția de nevinovăție a petentului.
În concluzie, instanța reține că fapta prevăzută de art. 108 alin. (1) lit. c) pct. 3 din OUG nr. 195/2002 există și a fost săvârșită de petent.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța apreciază că agentul constatator a făcut o justă individualizare a acestora, aplicând sancțiunea averismentului pentru fapta de gravitate redusă și o sanțiune pecuniară orientată spre minim pentru contravenția care prezenta un grad de pericol mai ridicat.
Circumstanțele cauzei nu impuneau aplicarea unei sancțiuni cu avertisment și pentru contravenția prevăzută de 108 alin. (1) lit. c) pct. 3 din OUG nr. 195/2002, viteza de deplasare a petentului fiind cu mult mai mare decât cea maximă pentru respectivul sector de drum, sector de drum pe care se produc numeroase accidente din cauza vitezei.
Pentru toate aceste argumente, instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul DIRLEA A. C., cu domiciliul în Bacău, calea Marasesti, nr. 151, . și reședința în Iași, ., . și cu domiciliul ales la Cabinet de avocat L. V. V., din Iași, .. 4, . 5, ., jud. Iași în contradictoriu cu intimatul I. IAȘI.
Menține dispozițiile procesului-verbal contestat.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria.Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2013.
Președinte, Grefier,
RED.G.T./TEH .G.T.
4ex/17.01.2014.
| ← Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9269/2013.... → |
|---|
