Plângere contravenţională. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 21030/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Ședința publică din data de 29 noiembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE – V. V. C.
GREFIER - C. D. C.
SENTINȚA CIVILĂ NR._/2013
Pe rol se află judecarea cauzei civile privind pe petenta . în contradictoriu cu intimata P. MUNICIPIULUI IAȘI, având ca obiect „plângere contraventionala”.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, sunt lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședință publică din data de 22.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta sentință, când instanța, din lipsă de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 29.11.2013, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
INSTANȚA,
P. acțiunea primită și înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 01.07.2013 și înregistrată sub nr._, petenta . a solicitat instanței admiterea plângerii contravenționale împotriva procesului - verbal nr._ din 25.06.2013.
În motivarea cererii formulate, petenta a învederat faptul că își desfășoară activitatea într-un spațiu privat și nu public.
În susținerea cererii, petenta a anexat copii după procesul verbal nr._ din 25.06.2013, CI . nr._ pe numele G. T., Certificat de înregistrare, Certificat constatator, balanța de verificare.
Cererea nu a fost motivată în drept.
Conform art. 36 din OG nr. 2/2001 coroborat cu art. 15 lit. i din Legea nr. 146/1997 privind taxele de timbru și art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, plângerea contravențională este scutită de taxă de timbru și timbru judiciar.
Legal citată, intimata P. Municipiului Iași prin Primar a formulat întampinare, solicitând respingerea plângerii deoarece faptele imputate petentei s-au desfășurat în contextual dat din procesul verbal, acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor Ordonanței 2/2001, agentul constatator nu a făcut decât să încadreze fapta săvârșită de către petent și să aplice prevederile legii.
A anexat copii după procesul verbal nr._ din 25.06.2013, Somație.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În urma controlului efectuat în data de 21.06.2013 la magazinul aparținând petentei de către un reprezentant al Primăriei Municipiului Iași, s-a constatat că desfășura activitate comercială fără a deține viza anuală pe autorizația de funcționare.
Măsura dispusă a fost de intrare în legalitate.
Instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională este învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, să verifice legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat.
Analizând cu prioritate aspectele de legalitate ale procesului verbal contestat, instanța constată următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 16 din OG2/2001, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.
Din studierea procesului verbal depus la dosarul cauzei se poate observa că acesta este de natură a răspunde cerințelor legale imperative astfel descrise. Se mai notează că toate motivele de nelegalitate invocate de petent au un caracter nefondat.
Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține ca O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor reglementează etapa judiciară de soluționare a plângerilor formulate împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor iar sub aspect procedural art. 47 prevede că dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu prevederile Codului de procedură civilă.
Instanța reține că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările reținute de agentul constatator.
Însă, în interpretarea dispozițiilor art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care garantează dreptul la un proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că faptele de natură contravențională se încadrează în noțiunea autonomă de „faptă penală”, necesitând respectarea tuturor garanțiilor prevăzute în cuprinsul acestui articol, inclusiv respectarea prezumției de nevinovăție a persoanei acuzate de săvârșirea unei astfel de fapte. Obligația respectării prezumției de nevinovăție este opozabila erga omnes, revenind nu doar judecătorului, ci tuturor autorităților statului (Hot. CEDO Salabiaku, 7 oct. 1988).
Pe de alta parte, a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.
Instanța apreciază că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.
P. urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
În concluzie, sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, pe parcursul judecății, petenta nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție.
Instanța reține că, în conformitate cu dispozițiile art. 1 din HCL 120/19.03.2007, astfel cu au fost motificate potrivit HCL 480/2007, Primarul Municipiului Iași va elibera prin Serviciul Avize mici Întreprinzători, autorizații de funcționare pentru desfășurarea activității de alimentație publică și pentru comercializare produse și servicii de piață cuprinse în anexa 3 din OG 99/2000, pentru agenții economici ce au puncte de lucru pe raza municipiului Iași și, în conformitate cu Clasificarea activităților din economia națională – CAEN Rev. 1. De asemenea, potrivit art. 4 din același act, astfel cum a fost modificat, funcționarea fără autorizație eliberată de P. municipiului Iași se sancționează de către organele abilitate, cu amendă contravențională de la 1500 lei la 2500 lei, în conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Instanța constată că sunt incidente dispozițiile art. 11 din cap. I din HCLM Iași nr. 172/2002, astfel cum au fost invocate de către intimată, dispoziții care statuează că persoanele fizice sau juridice care își desfășoară activitatea în spații comerciale au obligația să aibă în permanență la locul de desfășurare a activității actele de funcționare în copie și să le prezinte organelor de control la solicitarea acestora.
În situația în care prin lege se instituie o obligație pozitivă, sarcina probei îndeplinirii obligației revine celui căruia îi incumbă respectiva obligație. P. urmare, atânt timp cât petenta nu a reușit să facă dovada contrarie celor constatate personal de către agentul constatator la momentul controlului, 21.06.2013, și anume, a deținerii autorizației de funcționare, instanța reține că prezumția de temeinicie a procesului verbal nu a fost răsturnată.
Instanța va reține că petenta nu a dovedit deținerea autorizației de funcționare emisă de P. Municipiului Iași, motiv pentru care se va reține caracterul real al prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal atacat prin intermediul prezentei plângeri.
Observând existența reală, obiectivă a desfășurării de activități comerciale fără a deține autorizație de funcționare, instanța va proceda în continuare la analiza incidenței criteriilor de individualizare a sancțiunii.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului și analizând pe cele stabilite prin actul atacat, instanța apreciază că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii față de criteriile prevăzute de art. 21, alin. 3 din OG 2/2001. Sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
În ceea ce privește sancțiunea aplicată, instanța apreciază că agentul constatator a realizat o corectă individualizare, aplicând în mod judicios criteriile enumerate în cuprinsul art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001.
În această situație, petenta a beneficiat de garanțiile oferite de art. 6 din CEDO însă prezumția sa de nevinovăție a fost răsturnată.
Rezultă, așadar, că forța probantă a procesul-verbal de contravenție nu a fost înlăturată, acesta bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate și temeinicie instituită de lege în favoarea sa.
În consecință, instanța urmează să respingă plângerea petentei . formulată împotriva procesului verbal de contravenție nr._ din 25.06.2013 ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea formulată de petenta . prin reprezentant legal G. T. cu sediul în Mun. Iași, ., ., . împotriva procesului - verbal de contravenție nr._, din data de 25.06.2013, în contradictoriu cu intimatul P. Municipiul Iași, cu sediul în Mun. Iași, . și Sfânt, nr. 11, jud. Iași, ca nefondată.
Cu drept de apel la Tribunalul Iași în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea de apel se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 29 noiembrie 2013.
Președinte, Grefier,
V. V. C. C. D. C.
RED./ TEHNORED.:V.V.C.
17.03.2014/ 4ex.
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 9340/2013.... | Plângere contravenţională. Sentința nr. 9749/2013.... → |
|---|
