Pretenţii. Sentința nr. 03/2013. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește reprezentantul legal al reclamantei și pârâtul.

Procedură legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 19.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 26.11.2013, ulterior pentru data de 03.12.2013 când,

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 15 iulie 2013 sub număr de dosar anterior menționat reclamanta S.C. S. S.A. a chemat în judecată pârâtul C. V. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea acestuia la plata sumei de 324,05 lei reprezentând c/val serviciului de salubritate pentru perioada octombrie 2010- ianuarie 2013 în baza contractului de prestări servicii nr._/31.07.2003 și la plata sumei de 70,39 lei penalități aferente debitelor restante pentru același interval.

În motivare s-au arătat următoarele: între reclamantă și pârât s-a incheiat contractul de prestari servicii salubritate nr._/31.07.2003, avand ca obiect colectarea, transportul si depozitarea deseurilor menajere. Pârâtul nu a înțeles să își achite obligațiile contractuale asumate conform art.4.8, art.5.3 și art.5.7 din contract, privind plata prețului serviciului de salubritate acumulând un debit de 324,05 lei reprezentand contravaloarea facturilor de salubritate emise in perioada oct.2010- ianuarie 2013. În temeiul art.5.4 din contract pentru neplata la termen a obligației asumate, reclamanta a calculat penalități în cuantum de 70,39 lei, în coeficient de 0,10%-0,04 % conform art.42 alin.10 litera b) din Legea nr.51/2006, Legea nr.210/2005, OUG nr.39/2010 și OUG nr.88/2010.Paratul a fost invitat la sediul societatii reclamante prin adresa nr. 9208/05.03.2013 in scopul solutionarii litigiului pe cale amiabila, insa fără succes.

In drept, actiunea a fost întemeiata pe art. 1.516 C. Civ.

S-au anexat cererii inscrisuri, respectiv: taxa judiciara in valoare de 32 lei, adresa nr. . 9208/05.03.2013, copie contract nr._/31.07.2003 pentru prestari servicii salubritate populație neasociată, tabele de calcul penalitati, factură fiscală nr._, proces verbalde informare emis de UNMR nr.58/18.06.2013, contract pregătire mediere 871/06.06.203, chitanta nr. 40/07.06.2013.

Acțiunea introductivă a fost comunicată pârâtului la data de 24.07.2013 conform dovezii de la fila 15 dosar.

Pârâtul nu a depus întâmpinare în termenul de 25 zile prevăzut de lege.

În cursul cercetării judecătorești, instanța a încuviințat, la cererea reclamantei, proba cu înscrisurile depuse la dosar, completate la solicitarea instanței cu facturile emise în perioada vizată prin petitul acțiunii (f.21-48 dosar). Din oficiu instanța a dispus și citarea pârâtului cu mențiunea de a se prezenta personal la interogatoriu .

Cauza s-a judecat în lipsa părților, reclamanta solicitând judecarea cauzei în lipsă iar pârâtul, legal citat, din oficiu inclusiv cu mențiunea prezentării personal la interogatoriu, conform dovezilor de la filele 18 și 50 dosar, nu s-a prezentat în instanță.

Analizând actele și lucrările cauzei instanța reține următoarele:

În fapt între părțile cauzei civile de față a intervenit la data de 31.07.2003 contractul de prestări servicii salubritate numărul_ având ca obiect, colectarea transportul și depozitarea deșeurilor menajere în conformitate cu prevederile legale în vigoare (art.1 din contract, f.6 dosar).Contractul a fost încheiat pe durată nedeterminată și a început să producă efecte de la data semnării sale de către ambele părți, respectiv 10.08.2003.

Potrivit art.4.8 și art.5.3 din contract pârâtul s-a obligat la achitarea contravalorii serviciilor executate de prestator conform facturilor emise de acesta.

Potrivit articolului 5.4 din contract părțile au convenit anticipat asupra daunelor datorate de beneficiar în caz de întârziere la plata prețului serviciului prestat, nivelul acestora fiind stabilit la nivelul dobânzii datorate pentru neplata la timp a obligațiilor bugetare.

În baza contractului reclamanta a furnizat pârâtului-beneficiar serviciul de salubritate, în perioada oct.2010-ianuarie 2013, facturând contravaloarea acestuia așa cum rezultă din facturile fiscale depuse la dosar (filele 21-48 dosar).

Față de neplata facturilor de către pârât, cu adresa nr.9208/05.03.2013, expediată prin intermediul serviciilor poștale cu confirmare de primire pârâtul a fost invitat să achite debitele restante și de asemenea a fost invitată să se prezinte la sediul creditoarei în vederea concilierii directe, demers rămas fără rezultat, întrucât scrisoare recomandată nu a fost ridicată fiind returnată reclamantei (fila 5 dosar).

În drept, instanța reține că sunt incidente situației de fapt anterior descrisă dispozițiile art.969(1), art.970(1) și art.1169 cod civil din 1864 dat fiind faptul că raporturile juridice contractuale s-au născut sub imperiul acestor dispozițiile legale și față de disp.art. 3 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Codului civil aprobat prin legea nr. 287/2009.

Dispozițiile art.969(1) și art.970(1) Cod civil consacră principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți și principiul executării cu bună credință a convențiilor.

Instanța arată că în materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, neexecutarea culpabilă se prezumă câtă vreme debitorul nu face dovada faptului plății sau al unei cauze exoneratoare de răspundere. Revine așadar debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art.249 Cod pr.civ., conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Citat în cauză cu mențiunea personal la interogatoriu, acesta nu s-a prezentat în instanță.

Aplicând aceste principii la speța de față, instanța apreciază că facturile fiscale depuse la dosarul cauzei și necontestate de pârât, unite cu contractul de prestare servicii încheiat de părți, fac dovada deplină a existenței creanței solicitate de reclamantă prin acțiune cu titlu de preț al serviciilor de salubritate, creanță lichidă și exigibilă, astfel încât sarcina probei în sensul stingerii ei prin plată s-a transferat asupra pârâtului care însă nu a făcut dovada că ar fi achitat integral sumele facturate de reclamantă.

În acest context probator instanța reține că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtului și anume: existența unei fapte ilicite constând în nerespectarea de către acesta a unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial - prețul serviciului de salubritate, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa pârâtului, prezumată conform art.1082 C.civ., atât timp cât acesta nu a dovedit o cauză străină exoneratoare de răspundere contractuală.

Cât privește suma solicitată cu titlu de penalități de întârziere, instanța arată că neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a unei obligații contractuale atrage răspunderea contractuală a părții care în mod culpabil nu și-a îndeplinit întocmai obligația și a cauzat un prejudiciu celeilalte părți.

Potrivit art.1068 și 1069 C.civ., în cazul neexecutării la termen a obligației, creditorul poate cere de la debitor pe lângă obiectul obligației principale și penalitatea, dacă aceasta a fost stipulată pentru simpla întârziere.

Potrivit art.5.4 din convenția părților neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare iarvaloarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului.

Această clauză contractuală reproduce disp.art.42 alin.10 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr.51 din 8 martie 2006.

Având în vedere convenția părților precum și dispozițiile legale anterior menționate instanța reține că nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare este cel stabilit prin disp.art.120 din Codul de procedură fiscală text care instituie un nivel al dobânzii de 0,04% pentru fiecare zi de întârziere, revizuibil prin legile anulare bugetare.

Văzând tabelul de calcul detaliat al penalităților depus de reclamantă la dosar (fila 7 ds) instanța constată că aceasta a aplicat procentul de penalitate în vigoare la data scadenței, pentru sumele reprezentând debite neachitate cuprinse în facturi emise în intervalul oct.2010-ian.2013, penalitatea astfel calculată nu depășește cuantumul debitului solicitat fiind așadar respectate dispozițiile contractuale și legale pe care convenția se grefează.

Din același tabel de calcul însă instanța reține că suma de 8,49 lei reprezintă penalități aferente unor debite restante pentru facturi emise în intervalul iunie 2010 -septembrie 2010, facturi ce nu au fost depuse la dosar și care exced intervalului vizat de reclamantă în petitul acțiunii (oct.2010-ian.2013).

Având în vedere limitele investirii instanței, limite jalonate nu numai prin precizarea câtimii obiectului cererii ci și prin indicarea intervalul de timp pentru care se solicită recunoașterea dreptului de creanță, instanța va admite în parte capătul de cerere având ca obiect penalitatea prin cenzurarea acestuia la valoarea de 61,90 lei (70,39-8,49 lei).

Așadar instanța va recunoaște reclamantei dreptul de a obține de la pârâtă plata penalităților aferente debitului principal solicitat în cuantum de 61,90 lei.

Pentru toate motivele de fapt și de drept expuse instanța va admite acțiunea astfel cum a fost formulată și va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 194,70 lei reprezentând diferență de preț neachitat și la plata sumei de 19,04 lei penalități de întârziere.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, în baza art.451 Cod procedură civilă, față de soluția dată acțiunii și înscrisurile depuse la dosar instanța va admite în parte cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamantă cu prezentul proces, cheltuieli reprezentând taxă de timbru în cuantum de 33,5 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar .

Cererea de obligare a pârâtului la plata cheltuielilor de mediere conform chitabței 40/07.06.2013 (fila 13 dosar) va fi respinsă pentru următoarele considerent:

Potrivit art. 451 alineat 1 Cod procedură civilă „ Cheltuielile de judecată constau în taxele judiciare de timbru și timbrul judiciar, onorariile avocaților, ale experților și ale specialiștilor numiți în condițiile art. 330 alin. (3), sumele cuvenite martorilor pentru deplasare și pierderile cauzate de necesitatea prezenței la proces, cheltuielile de transport și, dacă este cazul, de cazare, precum și orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului.”

La data introducerii acțiunii reclamantei parcurgerea în prealabil a procedurii prevăzută de disp.art.2 din Legea nr.192/2006 nu era obligatorie, motiv pentru care cheltuielile atrase de încercarea reclamantei de soluționare a litigiului pe calea medierii, anterior demarării procedurii judiciare, nu pot fi considerate “cheltuieli necesare pentru buna desfășurare a procesului” în sensul dispozițiilor art.451 Cod pr.civ.

Pentru considerentele anterior expuse,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea în pretenții formulată de reclamanta S.C. S. S.A. cu sediul în mun Iași, ., județ Iași în contradictoriu cu pârâtul C. V. cu domiciliul în mun. Iași, ., ., ..

Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 324,05 lei reprezentând c/val serviciului de salubritate pentru perioada octombrie 2010- ianuarie 2013 în baza contractului de prestări servicii nr._/31.07.2003 și la plata sumei de 61,90 lei penalități aferente debitelor restante pentru același interval.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 33,5 lei cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru și timbru judiciar.

Respinge cerere reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de mediere în cuantum de 35 lei.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare prezentei hotărâri, ce se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, 03 dec.2013.

PREȘEDINTE,

D. C. E.

GREFIER,

J. V. G.

Red/teh/ced

31.01.2014,4ex