Pretenţii. Sentința nr. 03/2013. Judecătoria IAŞI

La apelul nominal făcut în ședință publică lipsește reprezentantul legal al reclamantei și pârâta.

Procedură legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că, pentru acest termen de judecată, procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 19.11.2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru a delibera, s-a amânat pronunțarea pentru data de 26.11.2013, ulterior pentru data de 03.12.2013 când,

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26 iunie 2013 sub număr de dosar anterior menționat reclamanta S.C. S. S.A. a chemat în judecată pe pârâta M. A. solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care aceasta din urmă să fie obligată la plata sumei de 395,34 lei prețul serviciului de salubritate facturat în intervalul martie 2011- ianuarie 2013 și suma de 56,52 lei penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

Motivându-și cererea reclamanta a arătat faptul că între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii salubritate nr._/01.05.2009 iar pârâta nu a înțeles să își execute obligația de plată a prețului serviciului prestat derivând din această convenție, ceea ce a condus la acumularea unui debit la 395,34 lei reprezentând prețul serviciului și la calcularea de penalități conform art.8.4 din contract și dispozițiilor art.42 alineat 10 litera b) din Legea nr.51/2006 privind serviciile comunitare de utilități publice.

Cu adresele nr.3017/30.01.2013 si nr.9609/06.03.2013 pârâta a fost invitată la sediul reclamantei pentru soluționarea amiabilă a litigiului, invitație căreia nu i s-a dat curs.Pârâta nu a răspuns nici solicitării reclamantei de soluționare a litigiului pe calea medierii.

În drept s-au indicat prevederile art.1516 cod civil iar în baza art.223/3, 411/1/2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Cererea a fost legal timbrată cu 47 lei taxă de timbru si 1,5 lei timbru judiciar conform dovezii depusă la fila 12 dosar.

În probațiune reclamanta a anexat cererii introductive următoarele înscrisuri: adresele nr.3017/30.01.2013 si nr.9609/06.03.2013 prin care parata este invitata sa achite debitul sau sa se prezinte in vederea concilierii directe, dovada expedierii cu confirmare de primire; contractul de prestari servicii salubritate nr._/01.05.2009; tabel nr._ cu calcul detaliat al penalitatilor aplicate; factura fiscala nr._/31.01.2013 emisa in baza contractului de salubritate; proces verbal de informare nr.1872/17.05.2013; proces verbal nr.1740/10.05.2013; contract de pregatire mediere nr.1644/30.04.2013; chitanță nr.518/30.04.2013 în cuantum de 35 lei reprezentând cval pregătire mediere (filele 4-11 dosar).

Ulterior, la solicitarea instanței făcută în etapa regularizării cererii de chemare în judecată, reclamanta a depus restul facturilor ce au fost emise pentru debitul solicitat (filele 19-41 dosar).

În conformitate cu dispozițiile articolului 201 alin.1 cod pr. civ,. instanța a dispus comunicarea către pârâtă a cererii de chemare în judecată și a înscrisurilor doveditoare depuse de reclamantă, comunicare făcută la data de 17.07.2013 conform dovezii de la fila 13-14 dosar.În termenul fixat de instanță de 25 zile pârâta nu a formulat în cauză întâmpinare.

În cursul cercetării judecătorești instanța a încuviințat pentru reclamantă proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei iar din oficiu a dispus suplimentarea probei cu facturile fiscale emise in perioada vizata prin cererea introductiva, acestea fiind depuse la filele 19-41dosar.

Față de cererea reclamantei de judecarea a cauzei în lipsă și față de poziția procesuală a pârâtei, cauza s-a judecat în lipsa părților legal citate.

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 1 mai 2009 între reclamanta din cauză și pârâtă a intervenit contractul de prestări servicii salubritate numărul_ în baza căruia reclamanta s-a obligat să presteze în beneficiul pârâtei servicii de colectare, transport, depozitare a deșeurilor pentru un număr de 2 persoane, contractul fiind încheiat pe durată nedeterminată (art.1-2 din contract).

În schimbul serviciului de salubritate prestat beneficiara, pârâta în cauza de față, s-a obligat la plata contravalorii acestuia în baza facturilor emise de prestator lunar (art.6 pct.6 din contract coroborat cu art. 8 pct.1 din contract).

Potrivit articolului 8.4 din contract părțile au convenit anticipat asupra daunelor moratorii datorate de beneficiara serviciului în caz de întârziere la plata prețului serviciului prestat, nivelul acestora fiind stabilit la nivelul dobânzii datorate pentru neplata la timp a obligațiilor bugetare.

În baza contractului reclamanta a furnizat beneficiarei serviciul de salubritate, facturând contravaloarea acestuia așa cum rezultă din facturile depuse la dosar (filele 19- 41 dosar).

Față de neplata facturilor de către pârâtă, cu adresele nr. 3017/30.01.2013 si nr. 9609/06.03.2013 pârâta a fost invitată la sediul reclamantei pentru soluționarea amiabilă a litigiului, invitație căreia nu i s-a dat curs (invitație și dovada expedierii fila 4-5 dosar).

Din procesul verbal de informare depus de reclamantă la fila 8 dosar rezultă că reclamanta a încercat soluționarea diferendului pe calea medierii, pârâta fiind invitată la sediul FCAM din mun. Iași, demers rămas fără rezultat.

În drept, instanța reține că sunt incidente situației de fapt anterior descrisă dispozițiile art.969(1), art.970(1) și art.1169 Cod civil din 1864 dat fiind faptul că raporturile juridice contractuale s-au născut sub imperiul acestor dispozițiile legale și față de disp.art. 3 din Legea nr.71/2011 de punere în aplicare a Codului civil aprobat prin legea nr. 287/2009.

Dispozițiile art.969(1) și art.970(1) Cod civil consacră principiul obligativității contractului în raporturile dintre părți și principiul executării cu bună credință a convențiilor.

Instanța arată că în materia răspunderii contractuale, câtă vreme creditorul a făcut dovada existenței unei creanțe, neexecutarea culpabilă se prezumă câtă vreme debitorul nu face dovada faptului plății sau al unei cauze exoneratoare de răspundere. Revine așadar debitorului sarcina de a proba efectuarea plății, prin aplicarea principiului general statuat prin dispozițiile art.249 c. pr. civ., conform căruia acela ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

Aplicând aceste principii la speța de față, instanța apreciază că facturile fiscale depuse la dosarul cauzei și necontestate de pârâtă, unite cu contractul de prestare servicii încheiat de părți, fac dovada deplină a existenței creanței solicitate de reclamantă prin acțiune, creanță lichidă și exigibilă astfel încât sarcina probei în sensul stingerii ei prin plată s-a transferat asupra pârâtei care însă nu a făcut dovada că ar fi achitat sumele pretinse de reclamantă.

În acest context probator instanța reține că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii civile contractuale a pârâtei și anume: existența unei fapte ilicite constând în nerespectarea de către aceasta a unei obligații contractuale, existența unui prejudiciu patrimonial - prețul serviciului de salubritate, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, culpa pârâtei, prezumată conform art.1082 C.civ., atât timp cât aceasta nu a dovedit o cauză străină exoneratoare de răspundere contractuală.

Cât privește suma solicitată cu titlu de penalități de întârziere, instanța arată că neexecutarea, executarea cu întârziere sau necorespunzătoare a unei obligații contractuale atrage răspunderea contractuală a părții care în mod culpabil nu și-a îndeplinit întocmai obligația și a cauzat un prejudiciu celeilalte părți. Potrivit art.1068 și 1069 C.civ., în cazul neexecutării la termen a obligației, creditorul poate cere de la debitor pe lângă obiectul obligației principale și penalitatea, dacă aceasta a fost stipulată pentru simpla întârziere.

Potrivit art.8.4 din convenția părților „Neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage majorări de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare; valoarea totală a penalităților nu poate depăși cuantumul debitului”

Această clauză contractuală reproduce disp.art.42 alin.10 din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr.51 din 8 martie 2006text potrivit căruia „Neachitarea facturii de către utilizator în termen de 30 de zile de la data scadenței atrage penalități de întârziere stabilite conform reglementărilor legale în vigoare, după cum urmează:a)penalitățile se datorează începând cu prima zi după data scadenței;b)penalitățile sunt egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare;c)valoarea totală a penalităților nu va depăși valoarea facturii și se constituie în venit al operatorului.”

Având în vedere convenția părților, dispozițiile legale anterior menționate, văzând tabelul de calcul detaliat al penalităților depus de reclamantă la dosar (fila 6) instanța constată că aceasta a aplicat procentul de penalitate în vigoare la data scadenței, că penalitatea astfel calculată nu depășește cuantumul debitului solicitat fiind așadar respectate dispozițiile contractuale și legale pe care convenția se grefează.

Așadar instanța va recunoaște reclamantei dreptul de a obține de la pârâtă plata acestor penalități aferente debitului principal solicitat.

Pentru toate motivele de fapt și de drept expuse instanța va admite acțiunea astfel cum a fost formulată și va obliga pârâta la plata către reclamantă la plata sumei de 395,34 lei din care 395,34 lei prețul serviciului de salubritate facturat în intervalul martie 2011- ianuarie 2013 și suma de 56,52 lei penalități de întârziere.

În ceea ce privește cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecata instanța reține următoarele.

Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei atât la plata sumei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar cât și a sumei de 35 lei reprezentând cheltuieli de mediere.

Raportat la data introducerii acțiunii pe rolul instanței, 26.06.2013, se va reține că parcurgerea procedurii medierii anterior angajării demersului judiciar, nu era obligatorie. Pe de altă parte instanța reține și dispozițiile art.61 din Legea nr.192/2006 conform cărora mediatorul nu poate solicita onorariul pentru activitatea de informare a părților. Mai mult, conform art.2 alineatul 1 indice 4 din Legea nr.192/2006 serviciile prestate conform alineatelor 1 și 1 ind.1 (servicii de informare privind avantajele procedurii medierii) “sunt gratuite neputându-se percepe “onorarii, taxe sau orice alte sume indiferent de titlul cu care se solicită”. Or, procesul verbal de informare depus la dosar atestă tocmai efectuarea unei informări a reclamantei, informare gratuită potrivit mențiunilor din cuprinsul acestuia, cu privire la avantajele medierii.

Prin urmare câtă vreme informarea a avut caracter gratuit, astfel cum se arată în cuprinsul procesului verbal, chitanța depusă la fila 11 dosar pentru suma de 35 lei reprezentând “cval ctr pregătire mediere” nu apare justificată.

Cu atât mai puțin apare justificată punerea ei în sarcina pârâtei în temeiul dispozițiilor art. 451 Cod procedură civilă care definește cheltuielile de judecată drept cheltuieli cu “taxe de timbru, timbru judiciar (….) precum și orice alte cheltuieli necesare bunei desfășurări a procesului” întrucât așa cum s-a arătat mai sus, buna desfășurare a procesului nu era condiționată de parcurgerea procedurii medierii la data sesizării instanței.

Pentru motivele expuse instanța va admite numai în parte cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, sub aspectul obligării celei din urmă la plata către reclamantă a sumelor reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea în pretenții formulată de reclamanta S.C. S. S.A. cu sediul în mun Iași, ., județ Iași în contradictoriu cu pârâta M. A. cu domiciliul în mun. Iași, ., ., județ Iași.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 395,34 lei reprezentând c/val serviciului de salubritate pentru perioada martie 2011- ianuarie 2013 în baza contractului de prestări servicii nr._/01.05.2009 și la plata sumei de 56,52 lei penalități aferente aceluiași interval.

Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 48,5 lei cheltuieli de judecată constând în taxă de timbru și timbru judiciar.

Respinge cerere reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de mediere în cuantum de 35 lei.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare prezentei hotărâri, ce se va depune la Judecătoria Iași.

Pronunțată în ședință publică, 03 dec.2013.

PREȘEDINTE,

D. C. E.

GREFIER,

J. V. G.

Red/teh/ced

24.03.2014,4ex