Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 05-11-2013 în dosarul nr. 14271/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚĂ CIVILĂ Nr._/2013
Ședința publică de la 05 Noiembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. B.
Grefier F. C.
Pe rol se află judecarea cauzei privind pe reclamant . pe pârât . COMPANY SRL, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită..
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care arată că s-a solicitat judecata in lipsă
Instanța procedează cu prioritate la verificarea competenței în baza dispozițiilor art. 131 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă și constată că este competentă material, general și teritorial să soluționeze prezenta cauză.
Instanța, în ceea ce privește estimarea duratei procesului, conform dispozițiilor art. 238 Noul Cod de Procedură Civilă, estimează durata de circa 6 luni.
În temeiul dispozițiilor art. 255 alin.1 Noul Cod de Procedură Civilă încuviințează pentru părți probele solicitate, proba cu înscrisuri, depuse la dosarul cauzei.
Instanța, constatând că nu mai sunt alte cereri în completare, în temeiul dispozițiilor art. 394 Noul Cod de Procedură Civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre competentă soluționare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ reclamanta S.C. S. S.A. a solicitat instanței să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâta S.C. B. & A. Company S.R.L. la plata sumelor de 334,90 lei, cu titlu de preț și 29,56 lei, cu titlu de penalități, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, a arătat următoarele:
Pârâta nu a înțeles să-și achite obligațiile izvorâte din contractul_/21.02.2011, privind plata prețului, astfel încât s-a acumulat debitul menționat, reprezentând contravaloarea facturilor emise în perioada ianuarie 2012 – iunie 2012.
Penalitățile solicitate sunt datorate în temeiul art. 8.3 din contract, în coeficient egal cu cel utilizat pentru neplata obligațiilor aferente bugetului de stat, conform OUG 88/2010.
Pârâta este obligată conform art. 8 pct. 2 și 6 din contract să achite contravaloarea serviciilor prestate în termen de 15 zile de la primirea facturii, data emiterii, a predării, în cazul când e transmisă prin delegat și a scadenței facturii, fiind înscrise pe aceasta și că plata contravalorii serviciului se face pe baza facturilor emise de prestator sub formă de numerar. Art.5.5 reglementează acceptarea prezumată la plată în lipsa contestării facturilor.
Conform art. 7201 C.pr.civ., pârâtei i-a fost trimisă o convocare la conciliere, dar nu s-a prezentat la termenul stabilit.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art.1516 C.Civ..
În dovedirea celor afirmate, a solicitat proba cu înscrisuri. A depus la dosar: convocatoare la conciliere; contractul nr._/21.02.2011; grafic cu calculul penalităților; facturile aferente debitului indicat.
Pârâta nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a formula apărări, fiind legal citată.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Instanța, la ultimul termen, a încuviințat proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.
Analizând lucrările dosarului și legislația incidentă, instanța constată următoarele:
Între reclamantă (în calitate de furnizor) și pârâtă (în calitate de beneficiar) a intervenit contractul de prestări servicii de salubritate nr._/21.02.2011, prin care aceasta din urmă se angaja să plătească în schimbul respectivelor servicii prețul stabilit.
Cu privire la acest tarif s-a mai stabilit că acesta nu poate face obiectul negocierii, modificându-se „prin negociere directă cu organele abilitate” (art. 9.1).
Conform art.8.3 din contractul mai sus menționat, “neachitarea facturii, în termen de 30 de zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere egale cu cele utilizate pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
În perioada arătată, reclamanta a emis mai multe facturi, în cuantumul total indicat. Având în vedere existența contractului dintre părți, în care sunt indicate valoarea lunară a obligațiilor de plată, scadența acestora și cuantumul lor, modalitatea de modificare a tarifului și existența facturilor comunicate beneficiarilor și necontestate de aceasta, instanța va reține că obligațiile de plată ale pârâtei există în cuantumul invocat de reclamantă.
Totodată, graficul cu calculul penalităților, depus de reclamantă, a fost întocmit corect, pe bază de calcul matematic, potrivit verificărilor instanței.
În aceste condiții, instanța constată că acțiunea reclamantei este întemeiată și urmează să o admită, pentru considerentele expuse mai jos.
Potrivit art. 1270 alin. 1 din Noul cod civil (aplicabil în speță, ținând cont de data contractului), contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante. Totodată, potrivit art. 1516 din Noul Cod Civil, creditorul are dreptul la îndeplinirea integrală, exactă și la timp a obligației.
Potrivit art. 43 alin. 5 din Legea 51/2006, prețurile și tarifele pentru plata serviciilor de utilități publice se propun de operatori și se stabilesc, se ajustează sau se modifică prin hotărâri ale autorităților deliberative ale unităților administrativ-teritoriale. Având în vedere această prevedere legală, apare ca fiind justificată clauza contractuală menționată anterior potrivit căreia tarifele nu se negociază cu beneficiarii.
În fine, art. 1 din O.G. 13/2011 prevede că părțile sunt libere să stabilească, în convenții, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât și pentru întârzierea la plata unei obligații bănești. În cazul de față, părțile au stabilit rata prin trimitere la nivelul dobânzii în cazul obligațiilor bugetare, prevăzut de art. 120 alin.7 C.pr.fiscală.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt, din care a rezultat că beneficiara nu și-a achitat obligațiile contractuale față de furnizoare, instanța va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumelor solicitate de aceasta.
În temeiul art. 274 C. pr. civ., pârâta va fi obligat în mod corespunzător și la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând contravaloarea sumelor achitate de reclamantă cu titlul de taxă de timbru, respectiv timbru judiciar.
Nu vor fi acordate cheltuielile de mediere, având în vedere că, pe de o parte, dat fiind momentul introducerii acțiunii, nu era obligatorie procedura de informare și, pe de altă parte, faptul că serviciile respective ar fi trebuit să fie gratuite, conform art. 2 alin.14 din Legea 192/2006. Astfel, nu i se poate imputa pârâtei faptul că reclamanta a făcut cheltuieli la care nu era obligată prin lege, chiar dacă aceasta a căzut în pretenții.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C. S. S.A., cu sediul în Iași, . în contradictoriu cu pârâta S.C. B. & A. Company S.R.L., cu sediul în Iași, .. 75, ., parter, apt. 1.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 334,90 lei reprezentând c/v servicii de salubritate prestate și neachitate pentru perioada 01._, suma de 29,56 lei reprezentând penalități de întârziere aferente debitului și suma de 39,5 lei cu titlu de cheltuieli.
Respinge cererea privind cheltuielile de judecată reprezentând cheltuieli cu medierea.
Cu apel în 30 de zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.11.2013.
Președinte, Grefier,
Red./Tehnored.: M.B.
4 ex/30.01.2014
| ← Actiune in raspundere contractuala. Sentința nr. 2013/2013.... | Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI → |
|---|
