Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2013/2013 pronunțată de Judecătoria IAŞI la data de 18-09-2013 în dosarul nr. 15778/245/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
JUDECĂTORIA IAȘI
SECȚIA CIVILĂ
Sentința Civilă Nr._/2013
Ședința publică de la 18 Septembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. M. F.
Grefier L. M. T.
Pe rol se află judecarea cauzei Civil privind pe reclamant . -PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR MANAGEMENT REORGANIZARE LICHIDARE IAȘI SPRL și pe pârât M. D. V., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Instanța, observând că este primul termen de judecată cu părțile legal citate, în temeiul art. 131 N.C.P.C, procedează la verificarea din oficiu a competenței și raportat la art. 94 pct.1 lit.j și art. 107 NCPC., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța, având în vedere că este vorba despre raporturi juridice patrimoniale anterioare modificărilor Codului civil privind prescripția, instanța invocă din oficiu excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru penalitățile calculate cu privire la debite stinse anterior datei de 17.05.2010.
Sub rezerva soluționării cu prioritate a excepției prescripției, instanța estimează durata cercetării procesului la o zi, încuviințează proba cu înscrisurile deja depuse la dosarul cauzei și rămâne în pronunțare atât cu privire la excepție, cât și pe fondul cauzei.
INSTANȚA,
Deliberând asupra prezentei cauze civile, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de_, reclamanta S.C. C. IAȘI S.A în contradictoriu cu pârât M. D. V. a solicitat instanței de judecată pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care acesta din urmă să fie obligat la plata sumei de 829,68 lei reprezentând penalități de întârziere, perioada august 2007 – august 2012.
În fapt, aceasta a arătat că în baza relațiilor contractuale stabilite cu pârâtul a furnizat energie termică pentru încălzire și apă caldă menajeră. Contractul a dat nașterea la posibilitatea de a factura cantitățile puse la dispoziție și obligației corelative de a acoperi aceste debite. Pentru neachitarea sau achitarea cu întârziere a debitelor au fost calculate penalități de întârziere. Nici una dintre facturile fiscale emise nu a fost contestată de către pârât. Mai mult, deși acesta din urmă a fost invitată la conciliere, nu a înțeles să dea curs invitației adresate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1270, 1516, art. 1169, art. 1073 și art. 1530 C.civ, coroborate cu dispozițiile legii 325/2006 privind serviciul public de alimentare cu energie termică, ordinul ANRSC 483/2008.
În baza art. 77 din legea 85/2006 cererea a fost scutită de la plata taxei de timbru.
S-a solicitat și judecarea cauzei în lipsa reprezentantului legal.
Au fost anexate cererii următoarele înscrisuri: proces verbal de conciliere, componența sold, convenție facturare consumuri energie termică, anexe la contract, facturi fiscale.
Pârâtul nu a depus întâmpinare.
La primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate, instanța din oficiu a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru penalitățile calculate cu privire la debite stinse anterior datei de 17.05.2010 și a rămas în pronunțare atât cu privire la excepție, cât și pe fondul cauzei.
Analizând cu prioritate excepția prescripției extinctive pentru penalitățile calculate cu privire la debite stinse anterior datei de 17.05.2010 ( în raport de momentul concret al promovării acțiunii – 17.05.2013), instanța reține caracterul întemeiat al acesteia pentru următoarele considerente: penalitățile de întârziere sunt aplicabile după 30 de zile de la momentul stabilit ca scadență pentru debitele principale și curg zi cu zi, începând cu data scadenței debitului principal, stingându-se fiecare prin prescripții separate de cea a debitului principal, după 3 ani de la data nașterii lor, cel mai târziu la data prescrierii dreptului la acțiune privind debitul principal (art.1 al.2, art.3, art.12 din Decretul 167/1958). De asemenea, plata debitului principal în cursul termenul de 3 ani valorează recunoaștere și determină întreruperea prescripției și curgerea unui nou termen de prescripție în privința penalităților.
Cercetând facturile emise de reclamantă aferente penalităților solicitate prin acțiune, se poate observa că ultima factură al cărui termen de solicitare a penalităților se înscrie în termenul general de 3 ani aplicabil în prezenta cauză este cea aferentă lunii noiembrie 2009, achitată la 18.05.2010, momentul achitării denotând recunoașterea debitului facturat pentru luna noiembrie 2009 și marcând curgerea termenului de 3 ani pentru solicitarea penalităților de întârziere.
Cu privire la restul facturilor fiscale, instanța reține că penalitățile aferente debitelor principale puteau fi solicitate fiecare în parte într-un termen de 3 ani de la data nașterii lor, sub sancțiunea stingerii dreptului material la acțiune. Cu privire la cauzele de suspendare sau întrerupere a prescripției, instanța reține că achitarea debitelor anterioare lunii noiembrie 2009 a operat, ca urmare a recunoașterii implicite a datoriei, o întrerupere a cursului prescripției, însă noua prescripție s-a împlinit la 3 ani de la data plății fiecărei facturi, ultimul dintre aceste termene de prescripție împlinindu-se la 29.09.2012 (penalitățile aferente debitului aferent lunii iunie 2009). Instanța apreciază că recunoașterea pârâtului cuprinsă în procesul verbal de conciliere directă din 17.07.2012 (f.5) nu are eficiență juridică în sensul întreruperii termenului de prescripție (recunoașterea intervenită ulterior împlinirii termenului de prescripție având efect numai dublată de un act voluntar de executare a obligației civile imperfecte care a supraviețuit în patrimoniul debitorului, fără a putea fi adusă la îndeplinire cu concursul forței coercitive a statului).
Or, în raport de această situație, instanța urmează a admite excepția invocată și a respinge ca prescrisă acțiunea promovată de societatea reclamantă cu privire la suma de 402,53 lei reprezentând penalități de întârziere calculate cu privire la debite stinse anterior datei de 17.05.2010.
Pe fondul cauzei, analizând materialul probatoriu administrat în prezenta cauză, prin prisma motivelor invocate de părți, instanța reține următoarele aspecte:
Între părți au fost stabilite raporturi juridice contractuale prin semnarea Convenției de facturare individuală a consumurilor de energie termică nr.925/17.08.2007, în temeiul căreia a emis facturile anexate cererii. Potrivit art.20 alin.1 lit. b din contract, neachitarea facturii în termen de 30 de zile de la data scadenței, atrage majorări de întârziere de 0,1% pe zi, egale cu nivelul de penalizare pentru neplata la termen a obligațiilor bugetare.
După cum reiese din înscrisurile dosarului (facturi, componența sold), pârâtul a beneficiat de serviciile reclamantei in perioada noiembrie 2009 - octombrie 2011, dar nu a achitat la termen contravaloarea tuturor facturilor emise in aceasta perioadă, iar la sumele datorate cu titlu de debit au fost calculate penalități de întârziere în baza disp. art. 20 alin.1 din convenția părților și ale OG nr.93/2003, OUG nr.39/2010, OUG nr.88/2010, procentul de penalitate aplicat fiind de 0,1%, respectiv 0,05%, iar în final 0,04% pentru fiecare zi de întârziere.
Din situația de fapt reținută anterior și atitudinea de pasivitate a pârâtului manifestată în cursul procesului reiese faptul că S.C.”C. SA Iași a dovedit existența raporturilor juridice între părți, generatoare de drepturi și obligații reciproce pentru acestea, convenția încheiată în acest sens având putere de lege, în timp ce pârâtul nu au probat stingerea obligației de plată a penalităților de întârziere, prin nici unul din modurile prevăzute de către lege, nerespectând clauzele asumate la încheierea contractului.
Instanța observă că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Noului Cod Civil, dar convenția a fost încheiată între părți la data de 17.08.2007 astfel încât legea aplicabilă este legea în vigoare la data încheierii actului juridic între părți, regulă ce se desprinde atât din dispozițiile art. 6 alin.(2) și (3) Noul cod civil (reluate în art. 3 și 4 din Legea 71/2011), cât și din art. 102 alin.(1) Legea nr. 71/2011, potrivit căruia „contractul este supus dispozițiilor legii în vigoare la data când a fost încheiata în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa”.
Prin urmare instanța va face aplicarea Codului Civil de la 1865.
Potrivit art.969 Cod Civil, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, iar potrivit art. 970 alin.1 Cod Civil „convențiile trebuie executate cu bună credință”. Totodată, potrivit art.1073 Cod Civil, creditorul are dreptul de a obține îndeplinirea exactă a obligației.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația de fapt, rezultă că beneficiarii nu și-au achitat la timp obligațiile contractuale față de furnizoare, astfel încât datorează plata penalităților de întârziere, în raport de care nu a intervenit prescripția, respectiv pentru pentru plata cu întârziere a facturilor de energie termică emise în perioada 30.11.2009 – 31.10.2011, acestea fiind în suma de 427,15 lei (așa cum a precizat reclamanta prin depunerea la dosarul cauzei a înscrisului cu componenta ” sold clienți ” din contabilitatea proprie, din care rezultă că pârâții datorează penalități de întârziere după cum urmează: 402,53 lei penalități de întârziere calculate cu privire la debite stinse anterior datei de 17.05.2010 și 427,15 lei reprezentând penalități pentru plata cu întârziere a facturilor de energie termică emise în perioada 30.11.2009 – 31.10.2011).
Având în vedere aceste considerente, instanța va admite în parte cererea și va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 427,15 lei reprezentând penalități pentru plata cu întârziere a facturilor de energie termică emise în perioada 30.11.2009 – 31.10.2011, urmând a respinge acțiunea în ceea ce privește suma de 402,53 lei, ca fiind prescrisă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la suma de 402,53 lei reprezentând penalități de întârziere calculate cu privire la debite stinse anterior datei de 17.05.2010.
Admite în parte acțiunea promovată de reclamanta C. Iași SA prin administrator judiciar Management reorganizare lichidare Iași SPRL, cu sediul în Iași, ., jud. Iași, în contradictoriu cu pârât M. D. V., domiciliat în Iași, ., ..B, ., jud. Iași.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 427,15 lei reprezentând penalități pentru plata cu întârziere a facturilor de energie termică emise în perioada 30.11.2009 – 31.10.2011.
Respinge acțiunea în ceea ce privește suma de 402,53 lei, ca fiind prescrisă.
Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria Iași.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.09.2013.
Președinte, Grefier,
F. D. M. T. L. M.
FDM/TLM/18.12.2013
| ← Pretenţii. Sentința nr. 2013/2013. Judecătoria IAŞI | Contestaţie la executare. Hotărâre din 26-06-2013,... → |
|---|
